Erori gramaticale și deficiențe de caracter

Rezultatele centralizate la nivel național dovedesc o „surprinzătoare” coincidență între scorul mare (în procente) obținut la BAC și absența camerelor de supraveghere. Oricine vrea să dovedească exces de bună credință va ezita să facă vreo legătură directă între cele două situații, dar o parte dintre elevi, profesori și părinți își rod unghiile de ciudă: „Uite, bă, că la ăia s-a putut”.

Desigur că, pentru „o parte a presei” (mai ales audiovizuale), acest fapt nu dovedește nimic. Mult mai important este felul în care Funeriu face greșeli de exprimare în intervențiile publice. Se întreba o cucoană moderatoriță de pe la Realitatea: „Oare ce va zice un elev care și-a picat examenul când va auzi că Funeriu folosește un cuvânt care nu există în DEX (e vorba de cuvântul „nemuncă”)?

Mai întâi, ar trebui remarcat că acest cuvânt este folosit pe scară largă în presa românească. Dacă îl căutați pe google, veți vedea că se regăsește în articole din Capital, Adevărul, Antena 3, contributors.ro etc. Fără-ndoială, frecvența lui nu-l legitimează, dar l-ar putea impune până la urmă în limba vorbită. Dacă duduia făcea un efort de documentare, ar fi constatat că lingviști români de prestigiu se raportează la limbă ca la un organism viu, în care, uneori, uzul bate norma.

Scriu asta nu ca să-l apăr pe Funeriu. Căci mi se pare, într-adevăr, rușinos ca un ministru al învățământului să facă gafe de limba română, dar nu cred că e catastrofal. Scriu fiindcă felul în care pun problema cuconițele astea de la Realitatea duce subiectul în derizoriu și îl aruncă în ceață. Cred că e o metodă bine pusă la punct, de distragere a atenției de la problema de fond către picanterii stânjenitoare.

Dacă tot e moda să căutăm prin dosarele personale, ar fi interesant de văzut când, unde și cu ce note și-au luat examenele moderatorii care ne țin nouă lecții de limba română și mai ales de deontologie, de etică, de normalitate. Nu de alta, dar se pare că din lecția de jurnalism au reținut numai faptul că trebuie să pună întrebări incomode. Nu mai contează deloc dacă aceste întrebări sunt și pertinente sau logice.

Într-o emisiune de duminică, una bucată tânără știristă căreia i se dăduseră pe mână câteva ore de emisie se strofoca din răsputeri să ducă subiectul – fără vreo logică – în zona politicului, ca să-l poată băga și pe Băsescu în această poveste. Cu o încăpățânare demnă, un reprezentant al Inspectoratului Școlar din București, refuza momelile fără să se enerveze, preferând să revină la subiect și să-l comenteze din perspectiva sa.

Mai spre seară, d-l Țibrea a reluat și el aceeași secvență despre Băsescu (o discuție care a făcut carieră prin 2009) și a trântit-o în emisiune fără vreo noimă, obligându-și invitații s-o comenteze. De parcă de afirmația lui Băsescu se lega dezastrul de la BAC.

Prin incisivitatea și virulența cu care se aruncă asupra prăzilor, indivizii cu putere decizională în televiziuni vor să acopere deficitul de moralitate pe care-l au ca profesioniști. Majoritatea acestor moderatori devin, dacă li se cere, manipulatori de primă mână, chitiți de la bun început nu să descopere un adevăr, ci să slujească un interes niciodată mărturisit. Cu totul întâmplător acest adevăr se potrivește și cu interesul lor.

Revenind la Funeriu, da, admit că e jenant să folosești prost limba română, ca ministru al educației. Dar, dacă ar fi să-i găsesc circumstanțe atenuante, aș putea. Omul și-a petrecut foarte mulți ani în străinătate, unde și-a desfășurat activitatea în alte limbi decât cea natală. Nu e o scuză, e doar o explicație posibilă.

Bănuiala mea e că aceste șicane sunt generate de neputința moderatorilor de a ataca în altă parte. E foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să contești nivelul profesional al lui Funeriu pe domeniul său de expertiză. Spre deosebire de Androneasca – tot chimistă și ea, dar contestată (poate pe nedrept) – Funeriu a lucrat cu cei mai buni și s-a afirmat în străinătate. Ce poți să-i faci ăstuia?

De asemenea, știe toată țara că măsurile sale au diminuat nivelul fraudei la bacalaureat. Numai cine nu vrea nu admite această evidență. E o măsură pe care niciun ministru nu a avut curajul să o ia. Cum nimeni n-a reușit să găsească vreo dovadă că insul ăsta e corupt (altfel am fi auzit-o de dimineața până seara la televizor), nu rămâne decât să fie decredibilizat prin tot felul de mijloace. Păcat că și el furnizează material în acest scop.

Și atunci se construiesc tot felul de enunțuri cețoase în care el să apară ca principal vinovat de starea sistemului. Dacă se poate, ca unic vinovat, ca și când el ne-ar fi reformat în ultimii 20 de ani. Și totuși, principala lui vină ar fi aceea că profesorilor li s-a redus salariul. Decizie care, se știe, nu aparține lui Funeriu, fiindcă nu s-a aplicat doar în ministerul său. Deși, poate că dacă era ceva mai energic, ar fi putut obține o îndulcire a situației pentru profesori. Însă atunci ar fi reacționat celelalte sectoare bugetare (unde, să fim bine înțeleși, există mulți părinți care au copii în școală).

Interesant însă că, în momentul în care profesorii luptau împotriva acestei decizii, asociațiile părinților grijulii își păstrau „neutralitatea”. Chiar nu își manifestau deloc îngrijorarea că odraslele vor avea la catedră profesori demotivați din această pricină.

Dimpotrivă, îi îndemnau pe profesori să găsească o cale de rezolvare a conflictului. Adică, gata cu greva, bă, că noi ce facem cu copiii dacă nu mai au la dispoziție țarcul în care să-și petreacă cele 6 ore regulamentare pe zi? Mai urât de atât, s-au recomandat, în docomentul în care au găsit cu cale să ia o poziție, drept „electoratul din această țară”.

Abia acum i-a lovit deșteptăciunea și pe părinți, când au văzut că au încasat-o urât de tot. Ca să nu-și piardă membrii cotizanți, asociațiile n-au decât să urle acum că alții sunt de vină. Și, cu siguranță, că părinții n-au nicio vină că majoritatea copiilor își cumpără bacalaureatul, fiindcă elevii aduc cele 4-5 milioane (de persoană) pentru „protocol” din economiile personale, din alocații și din banii de la bunici. Părinții nici n-au mâncat ceapă, nici gura nu le pute. Ei sunt acum singurii care au căderea morală să judece pe toată lumea!

Una peste alta, mi se pare mult mai important că Funeriu a luat măsuri aspre la examen. Faptul că gafează în intervențiile publice nu-l descalifică la nivel de caracter și moralitate. S-ar putea să nu aibă o viziune corectă pe termen lung în ce privește învățământul. E posibil să existe oameni mult mai potriviți pentru această funcție, însă nu dificultățile de limbă română sunt cele mai îngrijorătoare carențe ale unui ministru.

Tehnica suspiciunii prin care un om este fie asociat cu oarecare vinovății, fie prezentat în ipostaze stânjenitoare vizează acumularea unor resentimente populare în jurul său. Există un capital însemnat (100.000 de elevi plus aparținătorii) de frustrări care poate fi manipulat cu mult folos.

Se creează impresia că nici măcar ministrul n-ar fi fost în stare să-și ia BAC-ul, deoarece, vezi Doamne, face greșeli la română. Dar statutul său profesional nu e nici pe departe comparabil cu cel al analfabeților care nu sunt în stare nici măcar să scrie după dictare. Gafa unui individ de calibrul lui Funeriu e penibilă, dar nu e comparabilă cu cea a unui elev care n-a fost în stare să ia nici măcar 4.50 la limba română.

E o măgărie să încurajezi (fiindcă, dacă n-ar fi siguri că există șanse mari să fie crezuți, sunt convins că jurnaliștii respectivi n-ar face-o) asemenea comparații. Tocmai tu, jurnalistul care vorbește despre răsturnarea valorilor sociale, despre lipsa de respect față de elitele profesionale, despre dispariția reperelor. Cum să-l pui pe Funeriu, care și-a dat bacalaureatul în Franța, a făcut facultate, masterat și doctorat pe bune, alături de niște copii ce, de la o vârstă mult prea fragedă, au deprins mentalitate de hoți, iar acum se plâng că ar fi fost „dezavantajați” de dificultatea subiectelor?

Dacă tot e să recurgem la argumente false și la deturnări derutante de la mizele reale ale discuției, la disimulări care să ascundă adevărurile dureroase, iată ce considerau jurnaliștii de la Realitatea că este de cea mai mare însemnătate, ieri, 4 iulie, ora 20.00. Din primele 9 știri, 1 singură era cu adevărat mai serioasă. În rest… cancan și divertisment.

Și asta într-o zi când existau subiecte destule cu adevărat importante, fiindcă era ziua Americii, ziua în care Gitenstein critica din nou corupția la nivel înalt din România, ziua în care USL definitiva o propunere legislativă referitoare la averile dobândite ilicit, ziua în care umbla vorbă că suveranitatea Greciei a fost afectată destul de grav de condițiile impuse din exterior, în prime time (captura foto a fost realizată, după cum spuneam, la ora 20.00).

Reclame

13 gânduri despre “Erori gramaticale și deficiențe de caracter

  1. masurile lui funeriu au fost bune si nu prea. ar fi fost bine ca politia sa nu intre in scoli. rezultatele nu ii pot fi imputate ministrului. e ca si cum daca deraiaza un tren e schimbat ministrul transporturilor. rezultatul trebuie cautat in starea jalnica a invatamintului, coruptia din sistem, prea desele schimbari din sistem, politizarea si osificarea lui si triumfalismul tipic romanesc.

    probabil ca bacul este faza 1 urmind universitatile care se vor reduce ca urmare a scaderii numarului de absolventi

    • Fără poliție mai e posibil un examen cinstit? Sau fără măsuri polițienești? Nu le laud nici eu, dar mi se pare că suntem într-un stadiu în care numai așa se mai poate reveni la oarecare normalitate. Pe urmă, poate reușim să ne descurcăm și fără aceste metode.

      Lucrurile se vor regla de la sine, cred, mai ales în universitățile private, care sorbeau, adesea, bacalaureați cu bani, fără prea mari performanțe. Acum măcar nu se poate zice că cineva se amestecă în autonomia lor.

    • Am auzit că Spiru Haret caută studenți prin SMS. Totuși, cred că e primul an când chiar merită încercat mai degrabă la facultățile de stat. Dacă tot au locuri bugetate și dacă tot sunt atât de puțini absolvenți… poți lăsa Spirulina (cum îi zice un amic) mai pe toamnă, că sigur ei vor închide sesiunea de admitere de prin septembrie.

  2. Cred că a(ţ)i văzut aglomeraţia de la porţile contestaţiilor şi deznodământul. M-am bucurat pentru cei care au absolvit cu ocazia asta bac-ul (cel puţin pentru o fostă elevă de-a mea), nu zic că nu. Dar au fost şi iniţial-absolviţi-apoi-nemulţumiţi-acum-picaţi. Pe mine m-ar interesa în care din cele două corecturi s-a greşit. Sau care a fost traseul urmat: la început s-a corectat bine, iar apoi şi-au spus: „Hai, mă, să le dăm, că şi aşa şi-o bătut joc ne-bacalaureatul ăsta de noi.”? Sau ailaltă rece: „A, nu ţi-a fost de-ajuns că te-am trecut pe nemeritate cu 5, acu vrei să iei menţiune! Ei că bine vă mai râdea în nas ministrul că n-aţi învăţat, te prezinţi tu la toamnă.”

    Una din cele mai haioase (pot să-i spun aşa? nu se supără nimeni?) faze a fost să văd contestată o notă de 2; rezultatul contestaţiei: 1.40. Dacă ai 2 şi conteşti nota, înseamnă că trebuie să fii foarte sigur că meritai măcar 5. Sau se poate contesta şi dacă crezi că meritai mai puţin, aşa în semn creştinesc, nu? Se pune?

    Încă una şi gata: nu înţeleg de ce pentru acceptarea schimbării notei de la contestaţie există pragul minim de 0,50, dar la admiteri poţi pierde ultimul loc la 0,01? O fi undeva o iesplicaţiune?

    • Aș zice că s-a creat o isterie în jurul contestațiilor, așa că foarte mulți elevi au fost încurajați de discursurile populiste să depună contestații la tot ce se putea.

      Un elev de 3 nu cred să aibă prea mare abilitate de a se aprecia la materia la care a încasat nota respectivă. Deci mă aștept să aibă despre sine o părere mai bună decât o arată nota. Chiar dacă această părere nu are susținere.

      Cred că și la corectarea inițială și la cea de după contestații s-a lucrat cam la fel. Adevărul e că se pot face greșeli. Ca să fiu de bună credință, aș presupune că profii au fost binevoitori cu cei care meritau și i-au ars pe ceilalți. S-ar putea să fi fost unii profi mai duri, care, decât să treacă pe cineva cu 4,50, au preferat să mai tragă în jos cu un pucnt (ăla care se dă pentru aspectul lucrării, la română, de pildă), iar corectorii din valul 2 să fi fost mai generoși. Nu știu, zic și eu.

      La faza cu media… da, d-aia era mai bine cu examen de admitere 😉

      • Da, dar ştii că şi la alte examene e la fel. de exemplu la titularizări, contestaţiile merg după acelaşi criteriu, dar în şedinţa publică de repartizare, bătaia e la milimetru.

        • Iar în ședința publică se mai pot face și mișmașuri… că e și chestie de dosare etc. În orice caz, pe la titularizare (din câte am trăit eu) aerul e mai respirabil.

  3. Oricât ar fi de bine ceea ce a făcut Funeriu, deplâng faptul că ne jucăm cu copiii ăştia. Ce vină are leatul ăsta că brusc cineva s-a hotărât să pună camere? Să vedem dacă le mai pune şi la toamnă… Pe vremuri puteai fi zurbagiu tot liceul, puteai pica şi la admiterea în facultate de nu ştiu câte ori, dar dacă aveai voinţă puteai ajunge bun …olog/…ist/…an/…er/…or/…ic/etc. Acum nu, bacul sau viaţa. Se pune o responsabilitate prea mare pe umerii unora care nu au de la cine s-o înveţe.

    • Social, da, bacul a devenit excesiv de important. Societatea a învățat să nu mai știe ce să facă în cazul celor care nu au bac.

      Dar nu cred sub nicio formă că toți copiii care au căzut sunt victime inocente. Cred că sunt victime, dar nu inocente. O bună parte dintre ei erau sfidătorii care, până înainte cu o zi, nici măcar la pregătiri nu se duceau, că-i durea undeva de examen, știind că au dat „protocol”, iar atitudinea era încurajată adesea și de părinți. Rezultatul e destul de tranșant, dar pentru unii meritat. Asta dacă ne referim strict la ce au făcut și ce au obținut. Dacă ați umblat recent printr-un liceu, sigur știți despre ce vorbesc.

  4. Păi, din văzutele mele, cei care trebuiau să nu fie lăsaţi de cacao, tot nu au fost lăsaţi nici anul ăsta şi, după contestaţii, dacă în C.I. scria numele corect, aveai mărirea. Dacă nu,… Deci mie îmi pare că nervii ar fi fost doar pentru „căţei”, nu şi pentru „câini”. Şi că d-aia-s mulţi…

    Dar dincolo de astea, mă gândesc că domnul Furnică ar trebui să fie puţin mai rezervat în ton când vorbeşte despre picaţi. Nu de alta, dar chiar şi lui i se mai întâmplă.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s