Cu drezina nu poţi s-o iei pe arătură, dar, fără-ndoială, poţi să baţi câmpii. Ceea ce o limitează o face totodată şi funcţională: linia ferată. Ca să ajungi din punctul de plecare în cel de sosire nu poţi să alegi distanţa cea mai scurtă, ci traseul deja stabilit, cum o fi el. O drezină revoltată, care iese pe păşune şi prin zăvoie, e tot atât de folositoare precum trenul pe şosea. Poate că e spectaculoasă, dar îşi pierde rostul.
Drezina e o invenţie modernă care se leagă de expansiunea tehnicii. Constructorii de cale ferată călătoreau adesea cu drezina. Dar cât de inovator poate fi un asemenea constructor? N-avea cum să pună şine din cauciuc, nici să facă traverse din sticlă, ori să lărgească ecartamentul. Faptul că drezina putea să se deplaseze era dovada consecvenţei cu o idee iniţială.
Cu toată banalitatea sa indiscutabilă, acest vehicol a reuşit să-şi facă loc în memoria culturală a omenirii. A ajuns în cărţi, în filme şi în fotografii cu valoare documentară. E drept că pictorii, poeţii şi muzicienii nu s-au prea înghesuit să o ridice în slăvi (deşi n-aş putea jura că n-o fi existat vreun avangardist care s-a extaziat privind-o). Dar asta chiar nu prea contează. E chestie de destin artistic, dacă doriţi.
Vă poftesc aşadar ca, din când în când, să priviţi, dacă aveţi chef, cum se văd lucrurile de pe drezină (e dintre cele acţionate manual). Vă promit cărări bătătorite. Inventate de alţii. Nu extindem infrastructura. Nu mai facem căi ferate. Doar le străbatem pe cele existente. Cel mult unele ar putea fi mai vechi şi de aceea, uitate. Iar dacă, la un moment dat, vom nimeri pe ogor, măcar veţi avea un spectacol amuzant.
Oh, dear, I’m the first, and no one else can be. Mais c’est pas juste! :))))
Teo,
mereu m-ai surprins!
Cale (ferată) bătătorită cu „drezina” ta! Din când în când te-o însoți cu bucurie.
Frumos și inspirat nume. Frumoasă, scurtă și dulce prezentare.
Ai grijă la viteză!
Flori,
O să țin cont de avertismentul cu viteza. Dar, ținând cont că vreau drezină acționată manual (deci nici măcar d-aia cu pedale), viteza dobândită va fi cea cu forța brațelor și cam atât. Așa că tre’ să am grijă să nu mă extenuez ;).
Contez pe însoțitori, fiindcă, în cele din urmă, nu strică o sugestie, o indicație, o critică.
Îmi place blogul ăsta…merită un cadou 🙂
Keith Jarrett – The Köln Concert (Part 1) January 24, 1975:
Un 2OO9 Perfect!
NB
Mulțumesc de cadou! Mi-a plăcut.
Un an liniștit!
Felicitări pentru noul blog. Platforma blogspot mi se pare intr-adevar cam „impractica” (din ce vad la altii).
E foarte practică dacă știi să o „meșterești” încât să apară cum vrei, dar nu mă încumet să fac prea multe că nu știu.
Wordpress e mai ready-made și se potrivește mai bine celor care se ocupă mai puțin de design. Constat.
Teo, Bine ca te-am regasit… o sa adaug noul link pe blogul meu. Spor la scris!
Salut, Radu. Bine că m-ai regăsit 😉 că eu te știam că ai rămas pe loc. Adaug și eu link-ul tău. Ne „înfrățim” iarăși, precum orașele. He, he…
buna ziua
la noi drezina urca pe valea vaserului,maramures,din viseu de sus pana la comanu iar privelistea-i incantatoare,
cand urca sufla greu iar cand coboara rasufla usurata
iar tunelurile iti aduc mirosul fumului imbatator
mi-ar face placere sa trec linkul dvs pe blogul meu
cu acordul dvs
http://odioase.blogspot.com/
#Andre
Sigur.
Am fost cu mocanita la Baia de Aries.Lenta si…incapatanata!Pufnind a luat muntele in piept si fara oprire a ajuns la tinta.Poate pe un magarus as fi putut scurta 🙂 dar….n-ar fi fost la fel de confortabil.Sustii ca drumurile batute sunt mai bune?Mmmm….si cum ramane cu pionieratul?Curiozitatea de a patrunde in padure lasand cararea poate sa duca la o revelatie (in caz ca nu ucide ratacirea) 🙂
Napoca de Ardeal,
Am prins și aspectul ăsta în prezentarea mea. Constructorii de cale ferată erau pionieri, deschizători de drumuri, dar drezina putea să călătorească doar pe linii. Deci mereu avea de respectat… ecartamentul.
De altă parte, nu mă dau în vânt după spiritul „aventuros” în lumea ideilor. Cred că sunt foarte multe drumuri veche care ar merita mai multă atenție și ar putea fi reluate. Pot fi curățate, se pot schimba traversele cu altele noi, se mai pot adăuga îmbunătățiri la terasamente. Dar priveliștile merită recuperate.
Este un film despre o nava aflata pe un afluent al Amazonului si trebuie sa treaca pe un altul de care ii desparte o creasta de munte.Ce au facut?Au ridicat nava prin padure si au pus-o pe celalalt afluent.Minunat filmul!M-a incitat si m-a deconectat.Cand ni se incalceste drumul, trebuie sa ne ridicam nava peste munte si ajungem la un drum curat! 🙂 Efortul e…sisifian…dar merita!
Napoca de Ardeal,
Posibil. Pentru asta e nevoie de „aventurieri de vocație”. Eu nu mi-s.
Aveti un blog foarte frumos, cu multe idei interesante si recenzii bune. 😀
I-am ”legat” si eu pe cititorii mei(poate ca inexistenti) de ideile dumneavoastra.
http://lumeaposibila.wordpress.com/
O zi inspirata!
Cristina
@lumeaposibila
Vă mulțumesc de apreciere!
[…] drezina unul din blogurile de pe o listă mintală în care trec pe toți cei care cred că merită mult […]
Imi place sa calatoresc des cu drezina asta…
Atunci poftiți la bord când sunteți prin preajmă.
[…] De ce drezina? […]
[…] De ce drezina? […]
[…] De ce drezina? […]
[…] De ce drezina? […]