…fiindcă locul mamei nu (mai) este într-o pereche cu tatăl și, împreună, să fie considerați părinții sau – horribile dictu! – familia. Nu, căci nu mai avem voie să limităm familia sau paternitatea la „șablonul” sau „tiparul” învechit.
Azi copilul poate s-aibă lângă tată încă un tată. Sau lângă mamă încă o mamă. Una, probabil, a fost cea care a ales să rămână gestantă, iar cealaltă a fost „acolo pentru suport emoțional”. Gestanta însă a putut alege bărbatul ideal din… banca de spermatoizi.
A consultat specificațiile masculului și, dacă i-au plăcut, a fost înseminată artificial cu materialul genetic dorit. Să nu care cumva să vă treacă prin minte și să vorbiți despre discriminare. Ce? N-are dudia voie să-și aleagă cea mai de calitate „marfă” pe care să o găzduiască în pântecele matern?
Doar noi, ceilalți, discriminăm, mămicile – cliente ale „băncii” – aleg. Din catalogul masculilor de prăsilă, mama a pus ochii pe unul anume. Nu s-a lăsat în voia soartei, nu a vrut să testeze „în orb”. N-a mers la plesneală, ci a avut posibilitatea să opteze dacă furnizorul să fie asiatic, negru, indian sau lapon. Deși eu tot nu înțeleg de ce să nu iei ce vine și să nu discriminezi astfel culoare pielii viitorului… produs uterin. În fine… abandonăm pista că-i înfundată.
Chiar dacă mămica face parte dintr-o familie „tradițională” (în background trebuie să vă imaginați corul huiduielilor necesare), asta nu înseamnă că e mai mult decât o femelă ce-și duce gestația până la capăt – pe cât posibil.Citește mai mult »
Cu drezina 