Interviul acordat de Antonescu lui Gâdea – observații de ținut minte!

 

Nu sunt analist media, dar mi-am notat propriile concluzii, urmărind acest interviu.

 1. Gâdea ține cu orice preț să-l facă pe Antonescu antipatic în ochii alegătorilor și pentru asta nu se dă în lături de la nimic. Important e să stârnească în telespectatorii săi o reacție emoțională negativă la adresa lui Antonescu.

2. Antonescu ține să denunțe metodele de manipulare pe care le folosește Antena 3 de ani de zile.

3. Nu deontologia profesională îl interesează pe marele director al Antenei 3, ci numai și numai demonizarea adversarilor și protejarea prietenilor. Așa se explică faptul că sunt scoase abia acum la iveală „răzgândirile” lui Antonescu. Acestea ar fi fost trecute sub tăcere dacă nu se destrăma USL.

4. Câtă vreme s-a bucurat de susținerea și chiar cocoloșirea Antenei 3, Antonescu n-a avut niciodată nimic de reproșat „jurnaliștilor” de acolo. Dar, când se întorc armele, atunci simte nevoie să precizeze că jocul este incorect.

5. Mi se pare îngrijorător modul foarte arogant și aproape amenințător în care un gazetar – fie el și extrem de popular și de bine protejat – vorbește cu un așa-zis „ales” al acestei țări și un om foarte important pe scena politică. Înțeleg incisivitatea, înțeleg principialitatea, dar aici vedeți aroganță în stare pură și un dialog subtextual de tipul „bă, tu-mi spui mie?”. Pentru contrapondere, a se vedea interviurile lui Guran, ale lui Radu Moraru de pe vremea când Nașul era la B1 sau chiar ale lui Turcescu din urmă cu vreo 10 ani.

6. Imaginați-vă că sunteți în locul lui Antonescu. Dar nu ca persoană publică, capabilă oricând să se apare, ci ca un individ mai amărât care a intrat în malaxorul mediatic al unui călău (sau gâde, dacă doriți) ce dispune de o armată de oameni dispuși să execute cele mai josnice porunci. Bănuiesc că aceasta e o schiță de portret al presei ce domină audiențele în România.Citește mai mult »

Anunțuri

Niște mârlani

parlamentul
(© Moise Guran)

Scriu acest text nu ca să-mi descarc nemulțumirile. E adevărat că mă încearcă un acut sentiment de revoltă când văd ce se întâmplă, dar nu sunt surprins, pentru că niciodată nu m-am așteptat la ceva bun de la USL. În orice caz, nu la lucruri bune în sensul de nobile, ci doar la cârpeli care să dea bine pentru alegeri.

Texul îl scriu mai degrabă pentru a lua act de mârlănia parlamentarilor și pentru a înmulți numărul celor care-și exprimă consternarea și revolta. Desigur că un Vlad Petreanu, un Moise Guran sau un Cristian Pantazi grăiesc mai bine și mai convingător. Dar zic și eu în dreptul meu.

Nu mă deranjează faptul în sine că vor fi (probabil) amnistiați niște condamnați, fiindcă fiecare e un individ cu familie, cu suferințe, cu (poate) mustrări de conștiință. Însă nu e vorba aici despre orice fel de deținuți. Iar asta devine o problemă. Nu prea contează nici părerea pe care o avem despre RMGC și Roșia Montană.

Problematic e felul în care lucrează mârlanii. Vin în aceeași zi cu două legi controversate, după ce le-au dezbătut la adăpostul nopții (legea mineralelor și legea amnistiei). Peste astea două, introduc o a treia inițiativă, care le permite mârlanilor să scape de anchetele DNA. E foarte important și ce soartă vor avea aceste legi, dar e grăitor felul în care au fost mânărite în disprețul țării.

Dacă nici după asemenea manifestări de crasă nesimțire USL-ul nu pierde măcar o treime din votanți și mai ales votangii, atunci sigur imbecilizarea nației a atins cote practic ireversibile. Mă întreb când am fi aflat ce se mai dezbate prin Parlament în cazul în care presa „băsistă” (odioasa!) n-ar fi intrat foarte rapid pe fir.Citește mai mult »

Două vorbe (în 10 puncte) despre „traseism politic”

Caricatură preluată de pe vidu.ro
Caricatură preluată de pe vidu.ro

Cică vor să interzică printr-un articol din Constituție traseismul politic. La prima vedere, mai că-ți vine să sari în sus de bucurie, dacă ești familiarizat cât de cât cu fenomenul. Dar, ține-ți firea, măi, române, că nu e așa simplu.

Iată câteva motive adunate aleator.

1. Dacă nu se impune o pedeapsă penală, atunci prevederea e inutilă. Căci, după cum știm, important e (în ultimele luni) ce vrea Parlamentul, nu ce spun legile. Parlamentul vrea, de exemplu, să aibă putere asupra magistraților, asupra președintelui, asupra… oricărui lucru pe care-l dorește mușchiul parlamentar. Iar dacă majoritatea parlamentară (presupunând că va fi una solidă) va dori, din cine știe ce interese, ca vreun demisionat să rămână în Parlament, ne va spune pur și simplu că ei au hotărât că se poate face o derogare, de vreme ce ei, parlamentarii – adică vajnici aleși ai poporului – au decis. Ei dețin puterea poporului!

2. În România mi se pare aproape imposibil de definit traseismul, de vreme ce partide întregi trec dintr-o parte în alta, dintr-o curvăsărie în alta, fără nicio sancțiune din partea electoratului. PDL+PSD, PNL+PSD, PD(L)+PNȚCD etc. Și fiți atenți că nu e vorba de alianțe – firești –, ci de schimbare efectivă de doctrine, de scopuri, de strategii. Un partid e când preoeuropean, când naționalist, când populist, când radical. Nu mai înțelegi nimic. Aproape că s-ar putea spune, la limită, că fidelitatea față de un partid devine suspectă, în condițiile în care doctrinele par să se schimbe peste noapte, iar poziționările față de subiecte majore, așijderea.

3. Să presupunem însă că suntem de acord cu ideea că un parlamentar care își dă demisia dintr-un partid ca să meargă în altul este „traseistul” vizat de viitorul articol din Constituție. Citește mai mult »

Campanie electorală (2) – Nu mai aștept nimic bun

via guzgan.ro
via guzgan.ro

E pentru prima oară când nu mai aștept nimic (bun) de la alegerile parlamentare. În urmă cu 4 ani, m-am străduit să înțeleg, am făcut un fel de descriere pentru uz propriu fiecărui partid (le-am pus și pe blog), am încercat să văd cam cum se orientează trusturile de presă, în ideea că astfel voi fi un alegător mai prudent, mai informat, mai competent.

Se poate să fi reușit (la nivelul meu), dar nu m-am ales cu mare lucru. O spun destul de rece, fără patimă, ci doar cu un fel de lahamite. Am înțeles mult mai bine acum că, indiferent ce aș decide eu ca individ, e nevoie de mai mult de atât. E nevoie, în primul rând, de moralitate politică. E nevoie de o masă critică. E nevoie de simț civic. Toate acestea există într-o oarecare măsură. Dar, pare-se, insuficientă încă.

Campania electorală nu furnizează idei sau proiecte care să poată fi analizate rațional, ci doar vorbe goale. Este acea perioadă, repetată la fiecare patru ani, în care politicienii debitează toate promisiunile despre care ne vor spune la finalul mandatului cum n-au fost lăsați (de către cine?!?) să le îndeplinească sau pe care le-au îndeplinit până la ultima virguliță, cu toate că nimeni n-a simțit deloc binefacerile făgăduite.

În prezent, consider că e egal cu cine votezi, din punct de vedere al calității programelor și intențiilor. Realmente nu mai reușesc să văd vreo deosebire între USL, ARD și PPDD. Aceeași emfază, aceeași lipsă de conținut. Partidele mai vechi nu s-au restructurat, nu s-au deparazitat, ci și-au făcut un ușor face-litf (în cazul PDL, poate-i mai corect să spunem face-drop sau face-fall). Iar acum cer(șesc) iarăși voturi.

Oricum, se pare că va fi un vot, cum să-i spun?, estetic. Adică, sunt votați niște politicieni nu pentru programele lor, nu pentru calitatea lor umană, nu pentru rectitudinea morală, nici pentru credibilitatea lor, ci pentru a-i mai scoate din peisaj pe cei care ne-au aburit în mandatul anterior. Poate că e doar impresia mea (eronată), dar așa resimt votul din acest an.

Singurul argument pentru a vota împotriva USL – dar e un argument strict statistic, matematic (și dictat de precauție) – Citește mai mult »

Conspiratita (cine e în spatele politicienilor?)

via radiofreethinker.com

Este ultimul text politic înainte de referendum. Îmi propun să ies o vreme din această sferă, pentru că îmi displace „grație” încărcăturii teribile de jeg moral care caracterizează arealul politic.

M-am tot gândit în ultima vreme și mi-am mai destăinuit teoria (nu multora, că politica a ajuns să inflameze mult prea multe minți și să învârtoșeze inimi) câtorva, fără să pot ajunge totuși la o concluzie fără echivoc.

Iată care sunt liniile generale ale argumentului. În momentul în care USL a depus moțiunea de cenzură împotriva guvernului MRU, PDL era într-un picaj accentuat. Odată cu el, se prăbușea vertiginos și Băsescu. Ponta și Antonescu nu trebuia decât să stea pe margine și să se uite, iar în toamnă să culeagă roadele.

Dar, dintr-un motiv ce rămâne un mister (există niște speculații, dar nu aș da doi bani pe ele, de vreme ce sunt vehiculate de PDL), alianța social-liberală a decis să intervină și să oprească deprecierea imaginii PDL.

Nu există niciun argument valid, legitim, onorabil care să justifice această acțiune. Cred că cititorii mei, puțini câți or fi, sunt vaccinați împotriva politicanismelor împuțite care ascund orice mișelie săvârșită sub concepte pompoase: „interes național”, „binele țării”, „apărarea democrației” etc.

Toată lumea simțea apăsarea ciumei portocalii, însă asta nu era o noutate și, cum am rezistat 4 ani, mai rezistam încă 4 luni. Plus că au existat și lucruri bune pe care, cu toată lăcomia lor, le-au făcut totuși ăștia. Și probabil că mai existau niște măsuri nepopulare care trebuiau luate, așa că ar fi fost mult mai înțelept din partea USL-iștilor să-i lase pe PDL-iști să pice în buda nemulțumirii populare.

Bun, n-au făcut-o.Citește mai mult »

Nu mai înțeleg nimic (2)

În primele zile ale cavalcadei useliste, ziceai că statul de drept este în pericol. Vuia presa de toate culorile pe toate vocile. Iar când vuiește și presa „băsistă”, și cea aservită USL înseamnă că sigur se produce un lucru grav care trebuie măsluit mediatic.

Băsescu și PDL-ul pozau în apărători vajnici ai democrației. Nici nu e prea greu, când în tabăra adversă îi ai pe Iliescu și pe Felix, doi dintre reprezentanții exponențiali ai vechiului regim și ai vechilor năravuri.

Toată povestea are o coerență pe care e foarte greu s-o demontezi, în condițiile în care adversarii fac tot ce pot pentru a o confirma. Pe scurt, mânați de personaje oculte – cel mai des invocat fiind Voiculescu – useliștii vor să pună mâna pe putere. Însă au mare nevoie să supună justiția care a dovedit, prin condamnarea lui Năstase, că nimeni nu e intangibil.

Cred cu tărie că ceva adevăr există aici și că sunt mulți care au simțit fiori pe șira spinării când au văzut că Năstase nu scapă nici măcar dacă se preface mort. Nici măcar judecătorii de la Curtea Supremă nu au garanția intangibilității.

Apoi, Ponta se ține de scaun cu toți dinții (din ce în ce mai cariați), obligându-l pe slugarnicul Liviu Pop să-i „spele cadavrele”, cum se exprima cineva. Faptul că plagiatul este dat în vileag abia acum este puțin suspect, dar această problemă pălește pe lângă adevărul că era ce să dai în vileag, numai să vrei s-o faci.

Plus că, după ce e acuzat de condamnarea lui Năstase, Băsescu este suspendat la interval de câteva săptămâni, deși se spunea că USL nu este interesată de vreo suspendare. Schimarea e cel puțin suspectă.Citește mai mult »

Nu mai înțeleg nimic (1)

La un moment dat mi se părea destul de limpede că USL-ul forțează extrem de mult limitele legii, mergând, așa cum se spune, către suspendarea statului democratic. Într-o singură săptămână să faci atâtea modificări substanțiale în funcționarea instituțiilor de bază este suspect în cel mai înalt grad!

Dar analizând cu atenție declarațiile lui Ponta-Antonescu nu pot să nu observ că dreptatea ar putea fi de partea lor. În sensul că, dacă Băsescu e atât de odios precum se străduiesc ei să demonstreze și atât de diabolic, atunci se justifică suspendarea – și eventuala demitere a lui – și pentru simplul fapt că, de pildă, curând mandatele lui Kovesi și Morar expiră. Sau poate mai ales din acest motiv.

În această cheie de lectură, în locul celor doi ar trebui să vină niște oameni care să fie mai presus de orice suspiciune și care să garanteze în sfârșit că în România justiția va funcționa independentă de politic.

Așa stând lucrurile, USL-iștii s-au pus pe treabă și au tras tare, ca nu cumva Băsescu să mai fie la Cotroceni la data numirii succesorilor de la DNA și Parchetul General, ca să nu își aleagă (iarăși!) oameni care să-i slujească interesele. Plus că riscau probabil ca și alți membri de seamă ai alianței să împărtășească soarta lui Năstase, care se consideră a fi victima Băsescului.

Tot pentru că urmăresc binele țării, USL-iștii au acționat rapid în vederea decapitării lui Băsescu, care este, se zice, șeful de clan ce patronează o rețea ce lucra fără rușine împotriva intereselor României pe toate planurile.Citește mai mult »

Miza Năstase

Regret că îl aduc iarăși în discuție pe domnul aproape sinucis, dar am remarcat o chestiune cu mare potențial instructiv și simbolic totodată. Și e un exemplu fără foarte multe ramificații, ușor de urmărit.

Pe scurt, USL consideră, în general vorbind, că Adrian Năstase e victima unei răzbunări băsesciene. Firește că exprimarea acestei convingeri diferă de la caz la caz: la unii ia forme isterice, la alții se manifestă mai ponderat. E limpede însă că toată armata de demagogi și slugoi (din presă) a alianței susține această teză.

Odată cu suspendarea lui Băsescu, se deschide un orizont. Crin Antonescu are acum posibilitatea să îndrepte tot ce a strâmbat Băsescu și să readucă lucrurile la starea lor de normalitate și legalitate.

Raționamentul e simplu: fie Năstase este nevinovat și înseamnă că a fost acuzat pe nedrept și stă în pușcărie fără vină (asemeni lui Maniu, dacă e să credem asocierea tembelă de pe prima pagină din Jurnalul Național), fie este vinovat și atunci trebuie să rămână exact acolo unde se află.Citește mai mult »

Un vvekend de coșmar (în 2 părți)

Foto: Răzvan Chiriță via gandul.info

Mai întâi au fost alegerile din PDL care au reinstaurat vechea gardă. Poate că dacă vedeam niște figuri proaspete, care n-au contribuit la atitudinea arogantă și disprețuitoare manifestată de PDL în numeroase momente, m-aș fi gândit să îi votez. Dar așa, cui să dai votul? Lui Berceanu? Lui Blaga? Lui Videanu? Mai ziceți și voi alții…

Oricât de simpatic mi-ar fi Paleologu (și chiar îmi e), oricât l-aș admira pe Sever Voinescu pentru strădaniile de a cârpi mediatic ceea ce strică faptic colegii lui, oricât mi-aș dori să aibă dreptate Cristian Preda și Monica Macovei, tot nu pot să am prea mult entuziasm văzând cine a luat prim-planul la conducerea fostului partid de guvernământ.

Argumentele alea cu „vechii” care ar fi dus, chipurile, greul (ca și când li s-ar cuveni vreo răsplată pe lângă ce au luat – și cine se îndoiește oare că și-au luat tainul?) sunt praf în ochi. Din păcate, a devenit extrem de indezirabil ca imagine, dar Boc cred că ar fi fost mai demn de încredere decât ce se vede acum.

Culmea e că această ofensivă a „bătrânilor” vine după ce partidul părea să fi înțeles să lase niște tineri cu cazier ușor de răsfoit și destul de curățel la vedere, trimițându-și dinozaurii în umbra mișmașurilor subterane. Ori poate că nu e nimic surprinzător, ci e revanșa pe care și-o iau cei marginalizați atunci pentru o mai bună imagine publică a partidului.

Îmi aduc aminte că Boc declara înainte de demisie că partidul urmează să facă o analiză a cauzelor care au condus la eșecul din alegerile locale. Încă de pe atunci mi s-a părut ridicol să faci „analiza” a ceea ce e limpede ca lumina zilei. Partidul suferea de pe urma măsurilor nepopulare, dar mai ales (cred eu) din pricina aroganței, clientelismului, politizării instituțiilor din teritorii, îngăduinței față de lichelism, refuzului de a respecta un cod de etică internă etc.Citește mai mult »

S-a schimbat escadrila hienelor politice

Victor Ponta a anunțat în seara asta componența viitorului guvern. Șansele să nu treacă de Parlament sunt destul de mici, fiindcă PDL-ul își face socoteala să-i lase pe usl-ași să conducă țara, ca, eventual, să-și îmbunătățească puțin procentajul pe seama deprecierii popularității ce vine odată cu actul de guvernare.

În ce privește componența noului cabinet, nu am comentarii de făcut. În afară, poate, de bucuria că Androneasca n-a fost instalată pentru a treia oară la cârma ministerului de unde a contribuit decisiv la distrugerea învățământului românesc. În rest, Dumnezeu cu mila!

Vreau doar să marchez momentul în care noua haită de hiene politice se apropie fremătând de Putere și de toate bunătățile care o înconjoară. Acest eveniment merită atenție pentru că poate fi deconstruit întru edificarea suplimentară a alegătorului.

Sunt dispus, personal, să-i acord lui Ponta – ba chiar și miniștrilor săi – prezumția de bună credință. Mă gândesc că s-o fi săturat omul, tânăr și el, de atâta lichelism, de atâta corupție, de atâta furăciune cât zice că a văzut sub guvernarea PDL. Și poate, măcar din ambiț politic de om la început de carieră, vrea să dovedească țării că se poate și altfel.

Întrebarea este dacă va putea. Iar răspunsul prezumtiv pe care-l arunc în avans e că nu. Dar, în ciuda pesimismului meu de principiu, cred că ceva mai bine tot o s-o ducem. Fie și numai pentru faptul că ăștia care vin acum vor să ne convingă că merită voturile pentru un mandat complet.

Revin însă la ideea că, în ciuda declarațiilor populiste din această seară, Ponta nu va putea fi intransigent cu corupția și cu corupții. Iată expunerea mea de motive.Citește mai mult »

Frunzăverde de mohor, iaca primul dezertor (alții vin ulterior)

Cică d-l Frunzăverde a demisionat din PDL și s-a dus glonț (sau glonte, cum doriți) la PNL. Unde și-a găsit împlinirea principiilor și aspirațiilor politice ale dumisale. Mă interesează atât de puțin gestul ca atare, încât nici nu mi-aș fi pierdut un sfert de ceas din viață ca să scriu despre el.

Însă mă interesează câteva implicații ale gestului, căci ilustrează în mod strălucit lipsa de coerență a politicienilor români de nivel înalt și demagogia găunoasă cu care-și acoperă faptele.

Să fim serioși, voi chiar credeți că aici e vorba despre „principii”? Sau că „statul polițienesc” l-a deranjat pe Frunzăverde?

S-o luăm metodic. D-l în cauză spune că principiile domniei sale – de acum, completez eu – nu se potrivesc cu cele ale partidului. Ha! Dar în urmă cu niciun an se potriveau! Că altfel nu înțeleg de ce ar fi candidat d-l politician pentru funcția de prim-vicepreședinte, pe care și-a și adjudecat-o.

Nu mergem și mai în urmă, ca să vedem și momentul în care a fost uns ministru sau să constatăm că e vechi membru PD și PDL. Chiar un deceniu să fie necesar pentru a sesiza incompatibilitățile „de caracter”?Citește mai mult »

Ne bucurăm, dar nu ca proștii

http://www.realitatea.net/

E de bine că Boc și-a luat inimioara între dinți și și-a depus mandatul. S-ar putea să se mai detensioneze puțin atmosfera în țară. Măcar la nivel de dispoziție psihică poate că ne-om simți oleacă mai revigorați.

Dar, dacă e să ne uităm, ca niște cetățeni de rând, la ce ar putea însemna asta… nu știu câtă veselie încape în acest moment. În cazul fericit, Boc a plecat probabil pentru a mai redresa ceva, în ultimul ceas, din imaginea partidului. Ar putea fi sacrificat el pentru binele tuturor.

Se ridică însă o întrebare: dacă Boc avea bani ca să mai cumpere bunăvoința câtorva categorii de cetățeni, ar mai fi fost presat să plece? Nu cumva plecarea lui e tocmai semnul unei situații critice? Nu demult voia să mai adauge niște gologani la pensii și să mai pună la salariile tăiate. Dar i s-a interzis…Citește mai mult »

Jos Băsescu – observații intermediare

Foto: Agerpres via adevarul.it

Cred că există câteva câștiguri certe ale acestor proteste anti-băsesciene. Multe voci erau de părere că România trebuie condusă de un lider autoritar, de o mână forte. Că numai așa se poate, că poporul nostru are nevoie de un tartor. Ei bine, Băsescu exact asta a fost. Sper că i-a lecuit pe toți cei care așteptau un conducător mesianic și intransigent.

Cine are încă au ezitări (și-l mai așteaptă pe Vadim să execute pe stadioane toți corupții patriei) bine ar face să-și lămurească această chestiune cât mai repede cu putință. „Mâna forte” e incontrolabilă și, dacă apucă să acționeze în disprețul țării, cu greu mai poate fi oprită.

Toți cei care doreau ca unui singur om providențial să i se încredințeze atribuții sporite ar trebui să realizeze cât de aproape le-a/ne-a trecut glonțul pe lângă ureche. Și să se bucure că ideea lor n-a apucat să se materializeze.

Băsescu nu trebuie tratat ca o nefericită excepție. Dimpotrivă, evoluția lui de la liderul voluntar și simpatic, care spune lucrurile pe șleau, de la luptătorul pentru dreptate și adevăr, de la politicianul anti-politruc către autoritarismul și derapajele aberante ale ultimelor luni e oricând repetabilă.

Citește mai mult »

Mă, copii, purtați-vă frumos cu cuvintele

Până prin adolescență e ceva firesc ca oamenii să nu aibă o idee prea precisă despre semnificația fiecărui cuvânt folosit (așa se justifică și apelativul pe care l-am folosit în titlu). Chiar și după ce e depășită această vârstă, se întâmplă să mai exagerezi – că doar d-asta există hiperbola –, însă e de preferat să știi că o faci. Mai ales dacă ești într-o branșă care lucrează cu cuvinte.

Cuvinte precum dictator, tiran, revoluție au un anumit conținut care nu-i bine să fie vărsat pe oriunde, oricum și oricând. Zic unii că vor să facă o revoluție împotriva dictatorului Băsescu.

Mai întâi, Băsescu nu e dictator. Lucru lesne de dovedit. Câtă vreme gurile de foc ale lui Voiculescu au libertatea să-l scuipe la infinit pe președintele țării, făra ca cineva să le pună călușul, nu-mi vorbiți, vă rog, de dictatură. Cuvântul e cu totul nelalocul lui.

Citește mai mult »

Cândva credeam că există politicieni cinstiți…

itsenergystupid.ca

Corupția nu se uită la fața omului, ci la inima lui. Nu contează cum arată cineva, ci doar ce își dorește și cât e dispus să dea sau să încaseze. Corupția nu discriminează bătrânii, femeile, copiii, homosexualii, ungurii, țiganii, evreii. În fața ei toți sunt egali și oricine poate deveni oricând părtaș la masa ei bogată.

În fața corupției nu contează de care parte te afli, important e să fii în lanțul trofic. Totuși, e mai ferice să primești decât să dai sau măcar să și primești dacă tot e să dai. Corupția nu face caz nici de apartenența politică, deși e știut că mai bine e să fii cu Puterea decât cu Opoziția.

Toate cele de mai sus le dovedesc cu prisosință politicienii români. M-am săturat deja să fac distincția între politicieni buni și cutre, între politicieni care își promovează interesele fără rușine și pretinși politicieni cinstiți care, chipurile, ar urmări întâi de toate binele public. Căci, ori de câte ori se întâmplă ca un poltician să fie implicat într-o chestie dubioasă, nici un altul – indiferent de convingerile religioase sau înalta moralitate caracteristică – nu iese să-l sancționeze public, să demaște măgăria, să stigmatizeze năravurile proaste. Citește mai mult »