Viață pentru viață: Maximilian Kolbe

Trebuie să fie fain filmul ăsta.

 

Detalii interesante, aici.

Corneliu Coposu – 100 de ani de la naștere

Episodul dedicat lui Corneliu Coposu în seria „Memorialul durerii”.

De ziua „marelui Will” (la 450 de ani de la naștere)

Sursa

M-a lovit la un moment dat ideea să verific câte titluri de romane sau scrieri celebre aș putea identifica, fără prea mare efort, ca fiind inspirate din opera lui William Shakespeare. Cum însă există google, am zis că-i mai simplu să caut și n-am căutat degeaba.

Vă dau numai câteva exemple: Iarna vrajbei noastre – John Steinbeck, Zgomotul și furia – William Faulkner, Minunata lume nouă – Aldous Huxley, Mâine în bătălie să te gândești la mine – Javier Marias. Dacă aruncați un ochi pe lista asta de pe wiki, veți găsi și filme sau cântece cu titluri luate din Shakespeare. O întreagă cultură ce reunește nume precum: Sting, Pink Floyd, Ray Bradbury, Borges, Graham Greene, Agatha Christie, Alfred Hitchcock, Orson Wells etc. Să nu-l uităm nici pe Nae Caranfil cu Restul e tăcere, replică din Hamlet.

Lista ecranizărilor după piesele lui Shakespeare este luuungă și, sunt convins, nu cuprinde tot ce a produs industria de film a lumii. Cel mai proaspăt mi-e acum în minte rolul lui Al Pacino în Neguțătorul din Veneția sau Mel Gibson în Hamlet. Dar există o grămadă de alți actori ce și-au legat numele de memorabile roluri shakesperiene, în abordări mai tradiționale sau mai actualizate (cum e, de pildă, Romeo + Julieta cu Dicaprio).

În ciuda faptului că intră în mentalul nostru colectiv pe toate căile posibile și adesea fără să știm că s-a întâmplat, Shakespeare rămâne un personaj istoric controversat. Totuși, se pare că cei care susțin că a existat un singur om și autor cu acest nume sunt mai numeroși decât cei care susțin că ar fi vorba despre un personaj fictiv sub numele căruia se ascunde altcineva sau un grup de autori.

Țiu minte că, în adolescență, am citit la Wurmbrand (dar nu am idee în ce carte) că el recomanda următoarea „cură” de lecturi zilnice: o pagină din Scriptură și o pagină din Shakespeare. Prima, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, iar a doua, pentru a cunoaște omul.

Publicitate

„Cristos a înviat!” (pe sârbește)

Bătrânul și marea – film de animație

O ecranizare a nuvelei lui Ernest Hemingway, realizată de Aleksander Petrov.

via Open Culture

Se poate falsifica așa ceva?

Mă refer la chipul lui Steven Sharp Nelson (violoncelistul), la finalul piesei.

 

Copiii – scurtmetraj de animație

Jocul lui Ender – filmul

(via Urban)

Sunt foarte curios cum va arăta ecranizarea. Am citit doar povestirea inițială (pe care Orson Scott Card a construit ulterior o întreagă serie, saga lui Ender), dar mi-a stârnit interesul suficient încât să vreau să văd și filmul. Poate reușesc să citesc între timp măcar romanul.

Un alt fapt interesant este acela că nu s-a încercat până acum o transpunere a cărții pe ecran, dat fiind faptul că vorbim despre o scriere celebră și multipremiată. Totuși, partea bună e că mijloacele tehnice permit acum abordări mult mai spectaculoase vizual și sper că producătorii vor profita de asta.

Michel Lauzière – Les Klaxons

Doar o mostră din ce știe omul ăsta.

Cum se joacă oina (sportul nostru național)?

Sigur de la vreun ardelean uituc au învățat americanii baseball (că prea s-au împuținat regulile și liniile de pe teren 🙂 ). Ia uitați-vă aici:

Iar dacă vreți să vedeți un meci explicat, începe aici și continuă aici.

De ce merită să mergeți la Hobbitul?

Am văzut filmul în varianta simplă, nu 3D. Ca de fiecare dată când vorbesc despre filme, mă interesează mai puțin performațele tehnice și mult mai mult ideile și felul în care sunt transpuse pe peliculă.

A trecut suficient timp de când am citit cartea lui Tolkien încât să nu-mi mai amintesc dacă avem de-a face cu o versiune fidelă romanului sau una fantezistă. Am fost destul de reticent când am aflat că și din Hobbitul, o cărțulie cât o jumătate dintr-un volum al trilogiei Stăpânul inelelor, urmează să se facă tot o trilogie cinematografică. Îndrăzneață întreprindere.

Cât despre prima parte a trilogiei, nu poți spune că e un film deosebit de profund sau de sofisticat. Linia narativă e simplă, destul de liniară. Nu există replici greu de înțeles, vorbe adânci sau dialoguri pentru IQ foarte înalt.

Există însă câteva lucruri elementare foarte bine punctate, fără echivoc afirmate și susținute de-a lungul filmului. Ele sunt cunoscute, dar toată literatura bună a umanității le reia sub diverse forme, le recontextualizează și le nuanțează permanent, le actualizează pe înțelesul fiecărei generații.

Le înșir într-o ordine nepremeditată: curaj, încredere, prietenie, noblețe, înțelepciune, discreție, bunăvoință, onoare, iscusință, istețime, prudență, risc, smerenie, bine, adevăr, dreptate etc.

Firește că filmul trebuia să fie și spectaculos, căci așteptările fanilor filmului Stăpânul inelelor sunt destul de mari. Însă nu cred că asta e ceea ce contează mai mult.

Mi se pare că una dintre ideile esențiale ale filmului ce se regăsește însă foarte bine și în viață e sintetizată de personajul Gandalf:

Muppets interpretând Bohemian Rhapsody

Și parodia e o formă de apreciere…

Creștinism (ortodox) aplicat

Asta da „predică”!

One Man Band (Pixar)

Frumos!

Balance – film de animație

Cu minim de mijloace, o parabolă excelentă.

Un film de Wolfgang și Christoph Lauenstein, 1989.