Amurgul liderilor (II)

(continuare de aici)

Încălcarea propriilor standarde. S-a întâmplat uneori ca liderii sau apropiații (respectiv protejații) lor să nu-și poată respecta propriile standarde. Iar căderile lor fie au fost mușamalizate (dar au „sifonat” printre enoriașii descumpăniți), fie au iscat adevărate scandaluri soldate cu îndepărtarea „nelegiuitului”. Soarta lui ulterioară pare să nu mai fi prezentat interes pentru cei care au pus sentința în aplicare, nici pentru comunitățile rămase astfel mai „pure”. De unde și impresia – greu de contrazis – că răniții sunt „împușcați”, nu tratați.

Sistemul nu pare să dispună de o procedură de asumare a erorilor grave. Din păcate, liderii par să fie datori să nu-și asume greșeli, iar dacă-și asumă ceva, să fie mereu lucrui nesemnificative sau derivate dintr-o virtute care dă pe dinafară (excesiv de blânzi, de îngăduitori, de darnici, de sinceri, de încrezători). Poate că acesta e unul dintre motivele pentru care recuperările „căzuților” sunt lente, iar reabilitările, rare. Căci cel demascat ca încălcător de norme își atrage nu doar o sancțiune (normală), ci și stigmatizarea comunității care poate fi definitivă. Ca și când pocăința oamenilor care conduc nu ar mai fi pobisilă sau nu ar mai conta… Mai degrabă pare să funcționeze uitarea inerentă, care e doar un proces natural general uman, fără vreo virtute creștină atașată.

O altă modalitate de încălcare a standardelor este asocierea cu politicienii. Deși standardele etice promovate de la amvon sunt radicale, ferme, inflexibile, liderii religioși sunt destul de des văzuți în compania unor politicieni cu probleme morale și legale dovedite. Aceștia sunt lăsați, discret sau fățiș, să-și facă propagandă electorală pe spezele bisericilor. Sau sunt prezentați ca aliați în diverse cauze… morale (sic!).

Ar mai putea fi adăugat aici și tratamentul diferențiat al enoriașilor. Cei mai amărâți și mai puțin proeminenți se întâmplă uneori să plătească mai drastic pentru fapte ce le sunt tolerate celor celebri și cu influență. Sau cu bani.

Nici inconsecvența nu e mai brează. Există doar câteva păcate sancționate dur, în vreme ce altele, deși „clare” sub raport biblic, beneficiază de tratamente mai blânde. Unul dintre acestea este lăcomia de bani, care nu este aspru pedepsită nici la cei prinși în flagrant, iar în rest, e neclar cât de gravă e. Dar vai de cel care se îmbată sau, în unele cazuri, doar bea alcool!

Această sită morală cu filtre preferențiale creează impresia de falsitate sau ipocrizie și ea este inevitabil asociată cu cei de la amvon, câtă vreme de acolo sunt predicate cadrele „biblice” ale existenței umane.

Atașamentul față de forme. Din nou, evanghelicii sunt oameni care se laudă că nu au tradiții, iar să vorbești despre atașamentul lor față de forme pare obrăznicie curată. Dar e suficient să le propui să schimbe ora la care se adună, să le ceri să explice de ce au două întâlniri pe duminică sau de ce (nu) poartă batic și te lămurești cum e cu formele.Citește mai mult »

Cine apreciază, de fapt, „gândirea critică” a copiilor?

Proverbiala „gândire critică” este foarte lăudată și toată lumea se plânge că nu e cultivată. Și că ar trebui ca, în loc de memorare (asistată 😉 ) și alte chestii nasoale, școala să-i învețe pe copii să gândească pe cont propriu, să fie capabili să analizeze și să discearnă. Bănuiala mea pricinoasă e că, în realitate, această gândire critică… nu e chiar așa de dorită precum umblă vorba.

Și vă propun un exercițiu simplu. Am ales câteva categorii de oameni care interacționează frecvent cu copiii sau care ajung să se confrunte, ulterior, cu oameni capabili să gândească critic.Citește mai mult »

Dicţionar de nume biblice

O carte… de fapt, un cărțoi, la care am lucrat. Mult! Bine tradus, în opinia mea, dicționarul conține multe informații utile, interesante, inedite chiar.  La final, este o listă de peste 100 de pagini care conține toate numele din Biblie, iar când zic „toate” înseamnă că inclusiv cele din genealogiile mari și late din Cronici, Ezra, Neemia. Pe deasupra, sunt inventariate și persoanele ce apar în apocrife (Tobit, Tobie, Suzana, Macabeii etc.).

Pentru ca dicționarul să poată fi folosit și de ortodocși și de catolici, nu doar de evanghelici, am inclus în lista de la final toate formele specifice fiecărei tradiții. De pildă, Beniamin apare, în Biblia ortodoxă, ca Veniamin, Esau, ca Isav. La catolici, Pavel e Paul, Avraam e Abraham. Toate aceste variante le găsiți în lista de la final cu trimiteri ce fac posibilă localizarea lor în textul Scripturii.

Editura Casa Cărţii

Dictionar enciclopedic de personaje biblice.indd

E ironic faptul că până şi atei declaraţi sau antiteişti militanţi au nume biblice sau cu rezonanţă creştină: Daniel, Moise, Ciprian, Matei, David etc. Multe dintre numele aparent „neutre” au un substrat creştin, dacă se coboară până la rădăcinile străvechi ale cuvintelor.

Dicţionarul enciclopedic de personaje biblice vă propune o incursiune în mereu fascinantul univers al numelor (dar şi al vieţilor) personajelor care populează paginile Bibliei. Când spunem „personaje” nu sugerăm că ar fi cumva fictive, ci doar folosim un termen generic, care să-i poată include şi pe David, Avraam, Abel, Noe, Enoh, Isus, Maria, dar şi pe Iuda, Cain, Izabela, Simon Magul etc.

Pe lângă numele care vă sunt foarte cunoscute, veţi mai descoperi şi o seamă întreagă de „anonimi”. Ştiţi, de pildă, cine au fost Urban, Nebat, Hogla, Aţal sau Elişeba? Dacă da, felicitări! Dacă nu, vă spunem că, deşi nu sunt figuri de prim rang, ei au…

Vezi articol original 287 de cuvinte mai mult

Scârba față de politică

(Sursa)
(Sursa)

Confratele într-ale blăgăritului, Andrei Croitoru, se revoltă într-o manieră deja consacrată în faţa păcatului săvârşit de o biserică penticostală din Suceava, care l-a primit pe tov. Ponta şi i-a dat voie să ia cuvântul la unul dintre „programele de închinare”.

Că se revoltă împotriva pătrunderii elementului politic în sfera eclesială înţeleg într-o oarecare măsură. Dar, de la un absolvent de teologie, aştept (nu ştiu dacă-i legitim sau nu să aştept) nişte argumente mai temeinice.

În ce mă priveşte, cârdăşia cu politicul mă deranjează în măsura în care se mizează pe manipularea enoriaşilor şi nu este încurajat discernământul fiecăruia, inclusiv în chestiuni de interes obştesc.

Şi mă mai deranjează – iar aici sunt oarecum în asentimentul lui Andrei C. – acea ipocrizie destul de grosolană care clamează separarea eclesiei de sfera politicii, pe de o parte, dar, pe de alta, pare să cultive o orbire intenționată față de lideri bisericeşti care fac sluj în faţa potenţaţilor zilei, doar-doar vor cumpăra un pic de bunăvoinţă din partea lor (nu insinuez că așa ar sta lucrurile în cazul bisericii din Suceava, dar s-au văzut cazuri la case mult mai mari).

Acestea fiind zise, se ridică nişte întrebări ce nu par a avea răspunsuri prea simple şi confortabile. De pildă, în virtutea cărui principiu se cere interzicerea cuvântărilor politicienilor într-o biserică evanghelică? Noi nu avem „locaşuri de cult” sfinţite, nici altare consacrate special oficierii liturgice. Întrunirile noastre publice poartă denumiri precum program de închinare sau serviciu divin.

Dar nicăieri nu există o prevedere care să stabilească fără echivoc ce poate conţine un astfel de program sau serviciu. Nici cine poate sau nu poate lua cuvântul în clădirea în care se desfăşoară aceste întruniri.

Mai mult decât atât, cu tot elanul locativ din ultimii vreo 25 de ani, bisericile evanghelice percep construcţiile în care îşi desfăşoară activitatea ca pe un „accident” spaţio-temporal. Niciun evanghelic cât de cât familiarizat cu propria moştenire teologică şi biblică n-ar putea susţine că edificiul bisericesc ar avea alt rol decât unul strict utilitar – dovadă sunt numeroasele comunități care se adună ori s-au adunat la început în spații cu destinații absolut profane: hoteluri, săli de conferință, anexe de pe lângă case de cultură, școli etc.

Iar dacă această clădire nu e mai sacră decât altele şi dacă prezenţa divină nu se manifestă în mod fundamental diferit acolo faţă de orice alt loc unde „se adună doi sau trei” credincioşi, care este temeiul biblico-teologic ce poate fi invocat pentru a interzice un discurs politic într-un asemenea locaş?Citește mai mult »

Eșecurile lui Dumnezeu

Alonewithothers's Blog

Între două articole despre cât de simpatic ni-l facem pe diavol nici nu putea fi mai potrivit altceva decât o discuție despre … eșecurile lui Dumnezeu.

Jumătatea plină a onestităţii noastre 

„Dumnezeu are prea multe eşecuri în CV-ul său pentru a-L considera ca atare” e contrazis imediat de „Dumnezeu nu poate eşua pentru că e Dumnezeu”. Cred că am face bine să trecem peste pudorile unei gândiri blocate în pedanterii inutile sau peste adrenalina unor blasfemii uzuale. Se cuvine a spune cu glas tare ceea ce mai toţi gândim:

1. Dumnezeu a eşuat tocmai pentru că glumeşte acolo unde toți suntem foarte serioşi. Da, El a eşuat în a ne oferi raţiuni şi evidenţe irefutabile pentru a accepta teoria evoluţiei dar totodată se joacă şi cu argumentele şi evidenţele referitoare la zilele creaţiei!

2. Dumnezeu a eşuat în creaţia unei umanităţi care să-i exprime chipul, să-L facă de cunoscut/re-prezinte naturii create. De la Adam…

Vezi articol original 1.648 de cuvinte mai mult

Pentru uzul traducătorilor evanghelici (2)

Editura Casa Cărţii

(Sursa imaginii) (Sursa imaginii)

Continuăm postările ce au ca subiect traducerea deficitară a unor termeni. Azi vă propunem 5 cuvinte care dau de furcă mai ales editorilor, în condiţiile în care unii traducători (nu puţini) optează pentru cea mai facilă soluţie – fie calchierea nefericită şi ilogică, fie aleg primul şi cel mai asemănător cuvânt din limba română.

to result in (something) – cel mai neinspirat mod de a traduce este: a rezulta în. Deşi această variantă este tot mai frecvent întâlnită, chiar şi în limba engleză sensul trimite mai degrabă la ideea de a realiza, a produce, a genera, a cauza. Aşadar, cele mai potrivite traduceri (care pot varia contextual) sunt: a avea drept consecinţă/rezultat, a se concretiza în, a duce la, a se solda cu etc.

to fail (to…) – tradus, de obicei, prin: a eşua, a falimenta. Tot mai…

Vezi articol original 330 de cuvinte mai mult

Duminica 33 dupa Rusalii. Predică la Duminica vameşului şi fariseului. Se poate vorbi despre nedreptatea lui Dumnezeu

Părintele Nicolae Steinhardt

din DĂRUIND VEI DOBÂNDI – CUVINTE DE CREDINȚĂ

Editura Polirom

Se poate vorbi despre nedreptatea lui Dumnezeu[1]

[Predică la Duminica vameşului şi fariseului]

Fraza Sfântului Isaac Sirul – nu huliţi spunând că Dumnezeu e drept[2] – ni se arată desigur la prima vedere ca stranie, revoltătoare, de neînţeles. Nu este oare dreptatea relevată pe tot cuprinsul Vechiului Legă­mânt (şi pe al Psaltirii cu osebire) a fi unul din atri­butele majore ale divinităţii ? Nu tot astfel o consideră teologii toţi şi credincioşii fără excepţie ?

Şi totuşi, aflăm în Noul Legământ confirmări temei­nice ale aserţiunii Sfântului Isaac Sirul, aşa ultragiantă cum pare să fie. Dreptatea aici nu mai transmite impre­sia că deţine primordialitatea recunoscută ei în prima parte a Scripturii; s-ar zice că, într-un mod uluitor pentru mintea omenească, i se substituie însuşi con­trariul ei.

Vezi articol original 2.068 de cuvinte mai mult

Îngerul din tren

A fost sau n-a fost?

Biografistu'

Ferenc Visky, preot reformat, unul dintre liderii mișcării evanghelice Betania fusese condamnat la 22 de ani de închisoare pentru Hristos, iar familia sa (soția și cei șapte copii) a fost deportată în Bărăgan în 1959. În cartea Prizonierii speranței (apărută la Editura Koinonia), Ferenc Visky jr. relatează una dintre situațiile minunate în care Dumnezeu le-a putat de grijă. La final veți înțelege mai bine titlul acestei postări!

Tot printr-o conjunctură fericită, adică prin harul lui Dumnezeu (harul este întotdeauna o situaţie fericită) soţia fratelui Richard Wurmbrand, pict0000sora Binţia, în această perioadă nu a fost deportată sau închisă, ci „doar” supravegheată de Securitate.
Într-o asemenea situaţie, majoritatea dintre noi am fi stat „cuminţi”, dar ea a căutat – dând din puţinul ei – să-i întărească pe cei oprimaţi şi să alerge toată ziua, ducând mângâierea Cuvântului acolo unde era nevoie. Această minunată Binţia, care semăna foarte mult cu mama, atât ca…

Vezi articol original 2.366 de cuvinte mai mult

Clasicii Reformei, în limba română

O listă cu ce avem disponibil în românește din scrierile reformatorilor.

Scriptorie

 Jean CalvinCalvin - Invatatura

1. Jean Calvin – Învățătura religiei creștine (traducere din engleză, opțiune explicată în introducerea semnată de dr. Iosif Țon), trad. Daniel Tomuleț și Elena Jorj, Oradea, Cartea Creștină, 2003.

Calvin - Ioan

2. Jean Calvin – Evanghelia după Ioan. Comentarii, trad. Ștefan Gugura, Cluj, Logos, 2011.

crestinism biblic

3. John (!?) Calvin – Creștinism biblic, trad. Dinu Moga, Oradea, Făclia, 1997. (Cartea reprezintă, potrivit site-ului editurii: O versiune abreviată şi rescrisă pentru cititorii de azi a lucrării calsice Instituţiile Religiei Creştine.)

 Martin Luther

Luther - Scrieri 1

1. Martin Luther – Scrieri, vol. 1 (conține: Cele 95 de teze, Despre libertatea creștinului, Despre robia babiloniană a bisericii, Către nobilimea germană), trad. Petru Forna, Cluj, Logos, 2003.

Luther - Scrieri 2

2. Martin Luther – Scrieri, vol. 2 (conține: O predică despre căsătorie, Patimile lui Hristos, Isus S-a născut evreu, Despre faptele bune, Scrisoare către trei călugărițe, Către…

Vezi articol original 437 de cuvinte mai mult

Homage to the Mothers of Syria

Crăciunul văzut din Orientul Mijlociu.

The Institute of Middle East Studies

By Martin Accad
Every Christmas is a time of laughter and tears, of life and death, of singing and mourning, of beauty and ashes. For every person experiencing joy, there is one experiencing suffering. For every mother delighting in her newborn, there is another grieving the loss of hers. For every man and woman celebrating their union, there are a man and a woman mourning the death of their spouse.
Most of us this year, like every Christmas, will sit in the warmth of our houses. Most of us have decorated our Christmas trees and hanged a wreath on our doors. Many even among our Muslim neighbors, especially in Lebanon, will have placed a Christmas tree to celebrate the birth of the Messiah. On Christmas Eve this week, our families will come together. We will cook turkeys and roasts, bake cookies and logs, gather together with our families to sing…

Vezi articol original 459 de cuvinte mai mult

Numai de nu m-aș lua în serios

Un text pe care l-am scris în 2011.

Cuvinte la schimb

Scriu, scriu, scriu, scriu…

– Ce scrii?

– Chitanțe scriu.

Scriu, scriu, scriu, scriu și mă leagăn în sinea mea. Îmi leagăn încet sinele meu. E sinea sau e sinele? Scriu, scriu, scriu…

– Bine, dar acum ce mai scrii?

– Scriu.

Dacă mă prinde noaptea, atunci…

– Atunci ce?

…Dacă mă prinde noaptea, atunci se întunecă. Dacă se întunecă înseamnă că m-a prins noaptea.

Mama e de vină. Pentru tot. Nimic nu-mi iese. Ba da. Totul iese cum a fost predestinat. De către cine? De către…

O pată de cerneală. Mică. Uriașă. Lumea e albastră, deci e o pată de cerneală. Dar nu e pata mea. Nu am voie să râvnesc la atât de mult. Pur și simplu e necuviincios.

Vezi articol original 300 de cuvinte mai mult

Cum Vasile s-a convertit și eu nu (1)

Despre o convertire la mormonism.

Chibzuieli

Dacă tot am scris despre convertiri în postarea anterioară, să privim acum la o altă convertire autentică. De data aceasta este vorba de un alt Vasile și altă convertire, și anume, Vasile Doru, iar convertirea este de la ortodoxie la mormonism. Vasile Doru este președintele mormonilor din districtul București. Este o lume mică.

Citind postările mele despre întâlnirile cu mormoni, la una din ele mă îndeamnă să continui a căuta, pentru că și el a ajuns în Canada în 1993, unde s-a întâlnit cu mormoni, și prin ei a ajuns să primească cele mai mari revelații în viață și să-și găsească destinul și fericirea.

Vasile provine dintr-o familie cucernică de ortodocși. Crescut în biserică, în spiritul rugăciunii, încă din școala primară a învățat să ia poziție împotriva ateismului. La un moment dat, la îndemnul familiei chiar a vrut să se facă preot, asemeni fratelui său. Căzând primul examen din…

Vezi articol original 693 de cuvinte mai mult

Pentru uzul traducătorilor evanghelici (1)

Astea, plus încă o grămadă altele.

Editura Casa Cărţii

Începem azi cu o postare (sperăm să devină o serie) despre 7 termeni problematici, traduşi, de obicei, incorect din limba engleză. Chiar dacă aceste observaţii sunt destinate colaboratorilor noştri, poate beneficia oricine de pe urma lor şi – chiar vă rugăm – aşteptăm sugestii, comentarii, îndreptări. Că doar nu s-o fi inventat traducerea odată cu noi şi nu vom fi noi deţinătorii absoluţi ai adevărului acestei îndeletniciri.

grace – primul (şi cel mai frecvent) sens: har;

– alte sensuri care trebuie luate în calcul: îndurare, bunăvoinţă, milă, graţie, generozitate, îngăduinţă, păsuire, rugăciune/binecuvântare (to say grace).

story – de obicei, în relaţie cu Biblia, acest termen nu va fi tradus cu poveste, ci, în funcţie de context, cu: istorie, istorisire, povestire, întâmplare, naraţiune, relatare, anecdotă.

prisonerfoarte rar, sensul cel…

Vezi articol original 250 de cuvinte mai mult

Cartea este acum disponibilă pe site, la 19 lei.

Editura Casa Cărţii

De ce se practică acest ritual în Biserică? Ce se întâmplă cu oamenii în momentul în care se împărtăşesc? Ce se întâmplă cu pâinea şi vinul/mustul? Există sau nu ceva care face ca Cina Domnului să fie diferită de orice altă practică a Bisericii? Care e semnificaţia teologică a acestui eveniment din viaţa Bisericii? Care sunt temeiurile biblice care îndreptăţesc o concepţie sau alta?

La toate aceste întrebări, precum şi la altele ce decurg din acestea, 5 teologi – reprezentând 5 tradiţii creştine (catolică, luterană, reformată, baptistă şi penticostală) – încearcă să răspundă, fiecare potrivit cu convingerile sale.

Cartea are o structură „interactivă” (pe cât de interactivă poate fi o carte), fiind organizată sub forma unei dezbateri. Fiecare autor prezintă concepţia pentru care pledează, după care ceilalţi patru formulează câte un răspuns la pledoarie.

Câştigul cititorului e astfel dublu: nu doar că află care sunt concepţiile celor din alte tradiţii…

Vezi articol original 445 de cuvinte mai mult