Norvegianul a știut că nimic din ceea ce ar putea face sau zice el nu va interesa pe nimeni decât dacă reușește să producă un spectacol memorabil. A decis ca acest spectacol să fie unul sângeros, pentru că se impregnează mai strașnic în memoria socială.
Din nefericire pentru el, tocmai acum și-a găsit și Amy Winehouse să moară, astfel încât a fost eclipsat parțial pe agențiile de știri. N-a reușit să se bucure pe deplin de succesul scontat.
Dar raționamentul lui, oricât de diabolic, a fost corect. În momentul în care televiziunile văd sânge, jubilează. Iar ca să poată stoarce evenimentul până la refuz, merg pe firul întâmplării și ajung și la făptaș. Apoi îi descoperă convingerile și le prezintă, cu voluptate morbidă (în numele informării și imparțialității), publicului. În scurt timp, dintr-un anonim criminalul devine o vedetă de talie internațională, iar mesajul lui este auzit și recepționat în toată lumea.
Punct ochit, punct lovit, Breivik! A vrut să se facă auzit și a reușit.Citește mai mult »
Cu drezina 