O piesă despre… complexitate, sisteme gödeliene (se poate zice așa?), inactualitatea determinismului clasic și… viață, în general. Mărturisesc că, da, chiar îmi place Pavel Stratan. Selectiv, da-mi place.
Iată și versurile piesei (transcrise, cu câteva „îndreptări”, așa cum apar pe coperta albumului Amintiri din copilărie, vol. 2):
Demul-demul-demult
Am învățat la fizică
Că, dacă azi e sâmbătă,
Mâine-i duminică.Și dacă ții frâna,
Frâna tot ar trebui sa ție…
Dar, vezi, că-n viață nu-i așa
Cam cum ar trebui să fie.De-o vorbă, uite, eu
Cu Lilea-n vale la „lușui”
Ne-am înțeles la ora șapte,
E ora șapte, și ea nu-i.Și dacă eu am venit,
Și ea ar trebuit să vie,
Dar, vezi, că-n viață-i mai interesant
Decât ar trebui sa fie.Dar asta-i viaţa moldovană.
Şi dacă nu-i aşa cum vreau,
Mă uit la mine, cine-s eu
Şi înţeleg că Dumnezeu
Nu pierde timpul de pomană…Mi-aduc aminte când,
Odată noaptea, ora unu,
Drept în fața mea,
O mâță-a vrut să-mi treacă drumu.Eu înțeles că n-o să-mi meargă,
Dac-o scăp și pleacă.
Am apăsat surcica și-am trecut…
Dar mâța n-a dovedit să treacă.Acum, tu, spune, cum
Și ce cine trebuia pe cine
Să respecte ca
La amândoi s’-ne meargă bine?Eu ştiu că cineva
Precis cu mâţa o să ţie.
Dar, vezi, că-n viaţă nu-i aşa
Cam cum ar trebui să fie.
Albumele lui Pavel Stratan pot fi ascultate (și descărcate de) pe site-ul lui.
Cu drezina 