5 feluri de a colinda

  • Colindul-închinare: Nicolae Moldoveanu.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

  • Colindul-rană vie: Radu Gyr.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

  • Colindul-poveste: colind popular (prelucrat de Nicolae Lungu).

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

  • Colindul-explozie: Barlow Girl.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

  • Colindul-țicneală: Ada Milea.

Toate (îmi) spun câte ceva important despre sărbătoarea de azi.

Anunțuri

Sound of Silence

Ce-o fi vrut să spună poetul?

Hello darkness, my old friend
I’ve come to talk with you again
Because a vision softly creeping
Left its seeds while I was sleeping
And the vision that was planted in my brain
Still remains
Within the sound of silence

In restless dreams I walked alone
Narrow streets of cobblestone
‘Neath the halo of a street lamp
I turned my collar to the cold and damp
When my eyes were stabbed by the flash of a neon light
That split the night
And touched the sound of silence

And in the naked light I saw
Ten thousand people maybe more
People talking without speaking
People hearing without listening
People writing songs that voices never shared
No one dared
Disturb the sound of silence

„Fools,” said I, „you do not know
Silence like a cancer grows
Hear my words that I might teach you
Take my arms that I might reach you”
But my words like silent raindrops fell
And echoed in the wells of silence

And the people bowed and prayed
To the neon god they made
And the sign flashed out its warning
In the words that it was forming
And the sign said „The words of the prophets are written on the subway walls
And tenement halls
And whispered in the sound of silence”

Cum „citim” așa ceva?

Fluierături (artistice) în biserică

Ce a vrut poetul să spună? 😉 Probă grea, dacă-ți „pică” la prima vedere.

Ar trebui precizat că piesa a fost interzisă de cenzura comunistă, deci pe atunci a fost și scrisă. Câteva trimiteri sunt destul de străvezii, însă există părți încifrate. Cine se încumetă la o analiză pe text? 🙂

Am încercat o transcriere „după ureche”. Dacă auziți mai bine, dați-mi de știre.Citește mai mult »

„Cristos a înviat!” (pe sârbește)

Michael Card – „Why?” / Cătălin Lata – „De ce?”

Why?

Why did it have to be a friend
Who chose to betray the Lord?
Why did he use a kiss to show them?
That’s not what a kiss is for.
Only a friend can betray a friend,
A stranger has nothing to gain.
And only a friend comes close enough
To ever cause so much pain.

And why did there have to be a thorny
Crown pressed upon His head?
It should have been a royal one
Made of jewels and gold instead.
It had to be a crown of thorns
Because in this life that we live
For all who seek to love, a thorn
Is all the world has to give.

And why did it have to be
A heavy cross He was made to bare?
And why did they nail His feet and hands?
When his love would have held Him there.
It was a cross for on a cross
A thief was supposed to pay.
And Jesus had come into the world
To steal every heart away.

Și varianta în română (în interpretarea lui Cătălin Lata):Citește mai mult »

Se poate falsifica așa ceva?

Mă refer la chipul lui Steven Sharp Nelson (violoncelistul), la finalul piesei.

 

Richard Wurmbrand despre sărăcie

Oare așa o fi?

Refrenul piesei devine tot mai greu de crezut. Mai ales în campanii electorale și în umbulzelile din „luna cadourilor”. Dar să ne mai dăm o șansă, de 1 Decembrie.

Muppets interpretând Bohemian Rhapsody

Și parodia e o formă de apreciere…

Beatles – Because

O piesă bizară, marca Beatles. Dacă e adevărat ce se spune, piesa a pornit de la primele acorduri din Sonata Lunii, de Beethoven, cântate invers.

Vama – Scrisoare către Făt-Frumos

L-am văzut pe Tudor Chirilă în seara asta pe Antena 3. Încă o prestație care mi-a plăcut. Și mi-a amintit de piesa asta.

Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa mea și am să ies să te îmbrățisez,
Vroiam să-ți revăd calul alb,
Mi-ai promis că-l voi călări cândva
Și acum când, în sfârșit, aș fi putut,
Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașini.
Trebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt-Frumos,
Oamenii n-au timp să fie viteji,
Unii spun ca viața e o lupta, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur ca a câștigat sau a pierdut.

Mi-ai promis ca o să mă înveți ce-i onoarea, Făt-Frumos,
Dar nimeni nu mai folosește cuvântul ăsta,
Nici în reclame nu l-am auzit, foarte rar în filme,
Dar mereu apare unu care spune ca ești prost dacă ai onoare.
Ai plecat… și nu m-ai lamurit.

În fiecare seara ajungem în același loc, Făt-Frumos, niște case mici,
Iar eu știu sigur ca am fost în castelul tău.
Mi-ai spus ca nu pot să stau mult,
Venea zmeul și trebuia să vă luptați.
Și toti oamenii fac aceleași lucruri
Cei singuri, intra-n casă, aruncă niște chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticla, beau și privesc în gol,
Apoi se trezesc ca din vis,
Se duc în alta cameră, se așaza pe canapea și dau drumul la televizor,
În fiecare seara, mii de oameni fac aceleași lucruri, în același timp, în aceleași case mici, Făt-Frumos.

Am fi putut fi singuri, Făt-Frumos,
Mi-ai promis că n-o să dormim două nopți în același loc, Făt-Frumos,
Că o să zburam peste munți călare pe caii noștri albi
Și-o să călătorim în același timp cu stelele,
Și unde vom vedea o luminiță cât de mica, acolo vom coborî și vom înnopta.
M-am gândit ca n-o să pot, zbura Făt-Frumos ,
Dar eram sigur ca voi călători,
Și luminite sunt peste tot, Făt-Frumos, asta mă doare,
Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutăm,
E mult mai simplu decât pe vremea ta, și tu nu ești aici…
Spuneai să-nconjuram pământul
Și să răspândim binele în lume,
Dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnă binele,
N-ai apucat!

De ce m-ai lăsat, Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini,
Nu știu drumul spre castel,
Și acasă doare .
De ce m-ai tradat, Făt-Frumos, de ce?
Treci încoace să lupți,
Să m-ajuti să câștig,
Nu mai știu să iubesc,
Fără tine mi-e frig.

Știi cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?
Mă enervezi, Făt-Frumos, că ești iresponsabil,
M-ai lăsat cu ochii-n soare,
Vreau să fac tot ce faceai tu,
Și să traiesc cum trăiai tu, Făt-Frumos,
Și să-i învăț și pe alții.
Prietenii trebuiau să mă ajute, nu, Făt-Frumos?
Trebuia să plecăm împreună la drum,
Trebuia să știu să-i aleg, nu, Făt-Frumos?
Ei bine, află că sunt singur!

De ce m-ai lăsat, Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini.
Nu știu drumul spre castel
Și acasă doare.

Sunt singur și tu nu ești aici.
Fomilă, Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă,
Sunt înconjurat de niște idioți în costume gri
Cu care mă vad miercurea la Mall
Și care cântă cântece despre bere
Și nici măcar nu-și mai amintesc de tine.
Îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosânzeana,
Dar că de tine nu-și aduc aminte
Și râd Făt-Frumos, râd de tine, râd de mine.
Trebuia să fii aici, lașule, să ne-nveți să luptăm,
Să ne vorbești despre onoare și prietenie,
Să ne spui despre sacrificiu,
Trebuia să rămâi aici, să te aperi, Făt-Frumos,
Pentru că eu n-o pot face în locul tău,
Că nu m-ai învățat, Făt-Frumos.

Ai plecat ca un laș, Făt-Frumos,
Și nu ne-ai învățat nimic,
Ai fi putut măcar să-mi spui
Cum ai făcut s-o iubești doar pe ea, Făt-Frumos,
Pentru ca eu știu că ea te-a ajutat mult.
Cum ai reusit să iubești o singură fată?

Te urăsc, Făt-Frumos,
Te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume,
Tastez numele tău și mii de pagini îmi vorbesc despre tine,
Și tu nu ești nicăieri, Făt-Frumos,
Și nici zmeul nu mai e printre noi,
Așa aș fi fost sigur că ai existat…
Ai plecat, Făt-Frumos, și ai luat cu tine și binele și răul.

Te urăsc, Făt-Frumos
Te urăsc.

Massive Attack – Splitting the Atom

Directed by Edouard Salier; produced by Scream Park; post-production by Digital District. (Feat. The 3D, Daddy G, and Horace Andy)

The baby was born
Nettles and Ferns
The evening it chokes
The candle it burns
This disguise covers
Bitter lies
Repeating the joke
The meaning it dies
Pass me a coat I’m not afraid to leave
I’m letting you know
I know what you need
I’ll turn you around
This beautiful town
And then you’ll believe it when your eyes then deceive you

Its easy, dont let it go
Its easy, dont let it go
Its easy, dont let it go
Don’t Lose It

Its getting colder outside
Your rented space
They shadow box and they
Paper chase
It never stops
And we’ll never learn
No hope without dope
The jobless return
The bankers have bailed
The mighty retreat
The pleasure it fails
At the end of the week
You take it or leave
Or what you receive
To what you receive
Is eternited leave

Its easy, dont let it go
Its easy, dont let it go
Its easy, dont let it go
Don’t lose it

Incandescent light at doors
In adolescent menopause
In little clicks you got the music stops
The needle sticks and the penny drops
The summer’s gone before you know
The muffled drums of relentless flow
You’re looking at stars that give you Vertigo
The sun’s still burning and dust will blow
Honey scars I’ll keep you near
Our blood is gold nothing to fear
We killed the time and I love you dear
A kiss of wine we’ll disappear
The last of the last particles
Divisible invisible
The last of the last particles
Divisible invisible

Întrebare: Ce-a vrut autorul să spună în acest cântec? E știut faptul că evanghelicii au cea mai desăvârșită exegeză și hermeneutică… Dacă nu sunteți evanghelici, slabe șanse să înțelegeți ceva 😉

„Ceaușești suntem cu toții”

Piesa Adei Milea face parte din albumul „Absurdistan” (Intercont Music, 2003):

Ceaușescu n-a murit.
Ne veghează îndârjit.
Ceaușescu e o școală,
Ceaușescu e… o boală/în sală.

E în mine, e în tine,
E în blocuri și uzine,
Azi îl poartă fiecare:
Ceaușescu-n veci nu moare.

Ceaușescu n-a murit.
Istoria ne-a păcălit.
Limba lui de lemn se plimbă
’ncet prin vechea noastră limbă.

Ceausescu n-a murit.
Istoria ne-a păcălit.
Noi suntem vii și morții:
Ceaușești suntem cu toții!

PS: Dacă cumva ați uitat, pe 26 ianuarie era ziua de naștere a lui Ceaușescu și, în anii săi de pe urmă, era sărbătorită chiar mai abitir decât Unirea Principatelor.

Weber și alți inutili

Teatro dal Verme, Milano via wikimedia

Și-a pierdut vremea compunând muzică. Nici măcar n-a trăit foarte mult. Sărmanul, putea face și el ceva util. Să inventeze niște mașini-unelte, niște forme de făcut cărămizi, niște arcuri de pus sub trăsuri. Orice, numai să nu piardă vremea cu operă, auzi tu! Adică să taie frunze la câini. Sărmanul Weber… cum de nu a avut pe cineva pragmatic lângă el să-l îndrume?!

La fel și ălalaltu’, Schubert. Care a trăit numai 31 de ani. Chiar nu şi-a găsit nimic mai bun de făcut decât să scrie muzică simfonică? Nu erau pe vremea lui destule „cluburi” sau cum le-o fi zicând atunci ca să-şi omoare neuronii și să-și rezolve tensiunile interioare? Nu avea bordeluri în care să-şi consume energia? Iar dacă-i rămânea o fărâmă, nu putea să facă ceva util societății? Niște schiuri, niște ochelari, un tambur, o roabă mai performantă… orice.

Niște ratați compozitorii ăștia, n-au făcut decât să inventeze tot felul de melodii absolut plictisitoare. Dacă vrei muzică adevărată, ai Marius Moga, ai bâțâieli senzuale, nu fracuri, viori, harpe și tot felul de blestemății care te adorm. Muzică de calitate te pune în mișcare. Ia niște house, niște manele, niște rock. Dar nu prostia aia simfonică din care nu înțelegi nimic.

De foame nu ne ține, de frig, nici pe atât. Nu rezolvă problema locurilor de muncă, nu ne aduce mai mulți bani în portofel, nu ne face nici mai deștepți, nici mai norocoși. Complet inutilă toată treaba… Nici distractivă nu e, nici măcar gagici nu poți agăța pe muzică d-asta.

Citește mai mult »