Culoarea politică a lui Dumnezeu

anabap.com

Acest mesaj va fi scurt, indignat și cu destinatari foarte preciși: absolvenți de teologie (hirotoniți ca pastori/preoți sau nu), predicatori, presbiteri din bisericile evanghelice, lideri de opinie religioși. Îl scriu fără prea mari iluzii că ar fi luat în seamă, dar cu deplina încredințare că vor fi câțiva care îl vor citi.

După știința mea, Biblia și Tradiția nu conțin elemente certe care să ateste culoare politică a lui Dumnezeu. Unii au considerat, după capul lor, că Isus a fost mare revoluționar comunist, alții sunt convinși până în străfundul inimii că Dumnezeu n-are cum fi decât de dreapta, liberal pur-sânge. El însă a refuzat să se pronunțe tranșant în această chestiune.

Prin urmare, stimați lideri cu stea în frunte (nu pot să-mi reprim ironia), bine-ați face să nu vă mai argumentați opțiunile politice – absolut failibile și conjuncturale, interesate și indiscutabil coruptibile – cu verste, cu teorii și cu afirmații scripturale apodictice.

Am asistat – cu mirare, la început, și cu tot mai multă indignare, pe urmă – la demonstrații irefutabile că adevărul e de partea lui Băsescu, ba, nu, de partea lui Ponta și Antonescu. Am citit aberații de genul: orice om cu frică de Dumnezeu nu poate să voteze cu… (nici nu mai contează numele sau partidul).

Pentru uzul dumneavoastră intelectual și moral, vă amintesc, stimați proferatori de verdicte ultimative, câteva date istorice. Băsescu e cel care s-a declarat în favoarea legalizării prostituției și a acordării de drepturi homosexualilor. (Citiți aici și aici). Băsescu are certe legături cu distrugerea flotei românești.

În ceata USL, unul dintre cei doi lideri un plagiator indiscutabil. Liderii USL nu s-au dezis public de un infractor condamnat prin sentință definitivă. Între liderii USL există un ins care n-a fost doar un informator mărunt, ci un colaborator al securității dovedit și atestat prin decizie a instanței. Același personaj (Dan Voiculescu, ca să aibă și un nume) a încercat anihilarea CNSAS  – adică tocmai a instituției care ar fi trebuit să dezvăluie adevărul despre perioada comunistă – în momentul în care a fost dovedit ca informator.

Din USL face parte un autor moral al multor crime – recte Iliescu. Și niciunul dintre partidele alianței nu s-a delimitat vreodată de individul responsabil de acele evenimente de tristă celebritate. Din PSD face parte senatorul Voicu, cel care voia să pună mâna pe justiție și care influența procese și manipula dosare.

Spuneți-mi, rogu-vă, e mai mare păcatul curviei sau cel al crimei, e mai de preferat să furi sau să înșeli, să minți sau să delapidezi, să șantajezi sau să manipulezi, să trădezi sau să denigrezi? Dacă vă e atât de clară culoarea politică a lui Dumnezeu, poate ne explicați și nouă, ăstora mai grei de cap, care sunt argumentele pe care le folosește și cu care v-a convins să stați de partea care se cuvine.

Orice om în stare să judece fără patimă înțelege că nu avem de ales între demoni și îngeri, între sfinți și abjecți. Așa că, insist (cu indignare), nu-l mai băgați pe Dumnezeu în ciorba opțiunilor voastre politice. Indiferent ce parte alegeți să susțineți, aveți măcar onestitatea să recunoașteți că fiecare are bube în cap, pete mari și puturoase în cazier.

Stimabililor, nu recurgeți la josnicia argumentelor politicianiste. Că numai din gura politicienilor am auzit că toți românii adevărați, de bună credință, cinstiți, patrioți, deștepți etc. vor vota, indiscutabil, într-un anumit fel. De ce vă raliați acestor discursuri care împart oamenii după criterii arbitrare? Unde vă e luciditatea spirituală în momentul de cumpănă? Prin ce sunteți diferiți de șleahta demagogilor care vor să manipuleze masele? Prin natura argumentelor?

Nu știu, domnilor predicatori,  de unde aveți asemenea revelații, dar seamănă mai degrabă cu niște încețoșări ale minții. Cu niște impasuri ale simțului moral. Cu niște tulburări ale discernământului. Dacă toți aveți dreptate, e de rău, căci noi, enoriașii, orice am face tot în tabăra greșită suntem. Vă rog, dacă se poate, mai bine să tăceți înțelept decât să vorbiți bălmăjit cum vi se întâmplă unora în prezent. E dreptul vostru să aveți opinii politice, dar e nu le mai îmbrăcați în straie sfinte. Nu vă mai purtați de parcă ați fi infailibili, că nimeni nu v-o cere și, oricum, nimeni nu vă crede.

PS: Nu toți liderii de opinie religioși sunt părtinitori sau apodictici. Sunt și oameni care văd lucrurile nuanțat, lucid, realist. Chiar dacă susțin o anumită tabără, își exprimă deschis și rezervele.

Publicitate