Postat de: Teofil Stanciu | 25/03/2011

Cocorii-s tâmpiți?

luminous-landscape.com

Știu că nu se poartă și că pot cădea în păcatul patetismului. Dar nu mă pot abține. Momentul a fost prea neașteptat și frapant în economia faptelor din ultima vreme.

Era întuneric și, peste larma orașului în adormire, am auzit… zvon de păsări. Nu știam de unde vine. Gâște n-aveau cum fi prin preajmă, așa că am ridicat privirea și am văzut un cârd de cocori – cu V-ul caracteristic – pe fundalul cerului negru.

Nu ascund că mi-a trecut prin minte următoarea întrebare: de ce s-au întors în țara asta? Ca și când ei ar avea înțelepciunea să înțeleagă că țara noastră seamănă tot mai mult cu o cocină. Ca și când ar avea vreo vină că nu pricep că le-ar fi mai bine să stea departe. Sau să facă, repede, cale-ntoarsă.

Dar ei își urmează reflexele sau ce or fi și își țin năravul. În sensul ăsta, dacă ne-am purta ca animalele și am respecta soaroacele naturii, cred că mai bine am trăi. Fie criză, fie belșug, cocorii se întorc și își iau locul în lanțul trofic, fără să aibă posibilitatea să se văicărească și fără să lupte pentru emanciparea de sub legile firii. Asta da ecologie!

N-au nici probleme de team-building în cadrul grupului fiindcă, în creierașul lor de găină, știu că e interesul lor comun să se ajute reciproc. Nu cred să fi citit careva vreo carte de leadership sau de management organizațional.

Cred că în alte vremuri, nu ale noastre, oamenii vedeau mai des cocorii și se minunau mai des. Iar chestia asta – dimpreună cu multe altele – îi făcea mai sănătoși în fibra lor morală. Natura asta, așa năroadă și nătângă cum e, parcă tot ne-ar spune câte ceva. De-ar mai fi cine s-o asculte…

După cum ziceam la început, nu scap să nu dau în patetism. Însă de data asta sunt blând cu mine și-mi îngădui acest moment de melancolie.


Responses

  1. „Dar ei își urmează reflexele sau ce or fi și își țin năravul.”
    Mda, cred ca asta se intampla si in cazul nostru, ne urmam reflexele, unele dintre ele dobandite in secole de „evolutie”. Numai ca ale noastre (reflexe, năravuri) sunt mai pacatoase decat ale lor … Ce pacat ca Adam nu a fost cocor!😉

    • Ce păcat că Adam i-a afectat și pe cocori…

      Marele nostru defect (care e totodată și o calitate) e că ne putem schimba destul de des năravurile. Ei rămân la ale lor dintotdeauna. Normal că îmi dau seama că exagerez. Însă tot ar merita să luăm seama, că doar așa făcea și eclesiastul: se uita la animale și trăgea concluzii pentru oameni.

  2. I-am văzut şi eu. Nu pe aceiaşi, că eram în drum spre slujbă, dimineaţa, dar mi-au atras atenţia la fel de mult. Aveau un V mare, principalul, din care se mai desprindea o mică ramură de v mai mic. Şi eu m-am întrebat de ce se întorc, însă din pricini mai terestre… uitasem anotimpul. Şi sentimentul pe care l-am avut, destul de puternic, s-ar încadra binişor în admiraţia pentru acel team-building. Am rămas mută o vreme (nu că vorbeam pe atunci, dar cred că poţi mai rămâne mut şi când deja tăceai), m-am mai mirat o dată cât de neuniţi suntem noi, oamenii, mi-am spus că o să-mi treacă tristeţea, am înghiţit în gol şi am încercat să-mi revin din muţenie.
    (nu spun dacă am şi reuşit!)

    • Chiar că nu ridicăm ochii spre cer decât să mai vedem cum se schimbă vremea… cel mult. Sau să vedem dacă n-a ajuns și la noi norul radioactiv. În rest… privirea înainte și în pământ, că avem treabă!

  3. Ciao!

    In 5 aprilie implinesc trei ani de cand lucrez intr-o gradina zoologica asadar sa vedem ce am invatat.

    Draga Teo, ai ramane surprins sa vezi ca si animalele sunt invidioase, geloase si rautacioase. Sunt teritoriale, viclene si orgolioase.

    Iata cateva exemple.

    Leul nu mananca niciodata in prezenta mea, pana nu ies afara si nu inchid usa dupa mine e intr-o agitatie si un urlet continu. Leoaica inschimb nu se sinchiseste de nimeni. Intr-o zi pentru ca leul ma agasa c-am tare i-am bagat un jet de apa intre ochi. S-a oprit, ma privea si nu ii venea sa creada: „Cum imi faci mie una ca asta? Eu sunt rege!”. Foarte orgolios, impunator.

    Tigru, e periculos si ataca doar cand esti intors cu spatele. Femela are o privire asasina, dar el, masculul, desi e calm si puternic te poate rupe in bucati. Am vazut acest tigru omorand un alt tigru. Ia infipt dintii in beregata, il tara ca pe o pana desi avea peste 130 de kilograme si pana nu a murit nu la lasat.

    Lupii au reguli de haita destul de sangeroase. Isi aleg seful de grup, elimina pe cei mai „deboli” din grup (iar intr-un zoo ei nu au unde sa se duca). La lupi se intra in mod direct (regula e sa fim doua persoane). „Capo branco” se apropie cel mai mult, daca si numai daca el da semnalul ataca toti.

    Sunt animale ordonate sunt animale dezordonate. Ursoica (ursul brun) isi pastreaza culcusul ordonat, el, ursul, e intr-o dezordine continua.

    Animalele intra in calduri, isi fac curte, fac „dragoste” isi fac adapost, clocesc ouale (Nandu – un soi de strut, cloceste el, masculul), protejeaza pui, etc.

    Ai vazut caprele intrate in calduri? Nu se mai intelege cine cu cine se imperecheaza.

    Daca o capra „naste” si nu suntem in preajma porcul mananca de viu micul miel. Daca reusim (si reusim de obicei) sa-l punem deoparte, peste o luna iedul e pe spatele porcului intr-o prietenie indistructibila.

    Cazuario (un soi de strut) e pus mereu pe harta si pe lupta.

    Elefantii arunca cu pietre dupa tine, sunt viciati, vor de mancare.

    Ma opresc aici, nu stiu cat de convingator am fost, dar spun din nou, nu, nici animalele nu mai sunt ce au fost. Asa ca lasa cocorii sa se intoarca…

    Cele bune!

    • Edi dragă,
      Dacă știam de aniversarea ta, atunci așteptam până pe 5 aprilie cu postarea asta😉

      Crescut pe la țară, îți dai seama că nu pot idealiza animalele. Am avut destul de mult de suferit chiar și de pe urma celor cărora li se zice „domestice”. Dar tot mă mai impresionează câte o chestie din când în când. Mai ales atunci când, dacă ar fi judecat sub raport moral, comportamentul lor reflex este mai just decât al nostru (care avem capacitatea să discernem între bine și rău).

  4. Păi e cam simplu:

    Cocorii sunt românii iar românii sunt cocori.

    sau

    Cocorii migrează iar noi imigrăm.

  5. sau intors pentru ei nu judeca oamenii si locurile, doar isi vad linistiti de viata poate dintr-o state de liniste interioara

    • Dacă nu pot evalua oameni și locuri, atunci nu cred că au parte nici de tulburări. Oricum i-am judeca, tot categorii umane le aplicăm, tot prin prisma noastră îi interpretăm.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: