Plimbătorul de câini

cartoonstock.com

 

 

Nu cred să fiu singurul care, în copilărie, primea îndemnuri de genul: „Învață! Ce vrei, s-ajungi măturător de stradă?”. Mi-au trebuit ani întregi până să înțeleg că această profesie e una onorabilă. Fiindcă omul depune un efort pentru care este (răs)plătit. Cu siguranță nu e o meserie „curată” sau dezirabilă, însă alte cusururi nu văd să aibă.

Tot ani întregi mi-au trebuit până să sesizez un lucru elementar: că profesia de măturător de stradă e superioară, moralicește vorbind, celei de politician. Desigur că această afirmație poate fi susținută mai degrabă statistic. Și, firește, mă refer la politicienii din România, care și-au câștigat cu multă trudă și multă corupție această tristă faimă. Iertată îmi fie divagația.

Revin la oile mele. Mai precis la câinii mei. Căci profesia despre care vreau să fac vorbire are legătură cu patrupedele lătrătoare. „Plimbătorul de câini” (dog walker) mi se pare a fi una dintre cele mai bizare profesii sau îndeletniciri ale momentului. N-am nimic cu oamenii care prestează astfel de servicii, fiindcă sunt probabil nevoiți să mai facă și ei un ban în plus.

Însă găsesc că e halucinant unde s-a ajuns. Marii iubitori de animale, care nu mai pot de dragul câinilor proprii și personali, nu au vreme (sau vrere) să-și plimbe singuri potăile. Așa că plătesc pe unul care să facă treaba asta. Mi se pare mie sau e semn că inclusiv dragostea pentru animale e în declin?

Publicitate