Postat de: Teofil Stanciu | 24/05/2012

Declarație de avere pentru pastori

cartoonstock.com

Ideea asta mi-a dat recent prin minte. Nu cred că fac nicio dezvăluire senzațională spunând că pe la colțuri și prin unghere se vorbește în șoaptă și printre dinți despre averea pastorului. Cum că, vezi tu, el n-a stat degeaba în parohia noastră, ci „s-a ajuns”. Cei mai binevoitori zic, mai degrabă, că a fost binecuvântat de Dumnezeu pe motiv de cucernicie.

În orice caz, subiectul vine din când în când în discuție și nu este niciodată tratat foarte confortabil. Însuși faptul că unii au simțit nevoia să catalogheze îmbogățirea ca binecuvântare divină vorbește despre o anumită jenă legată de subiectul ca atare. Adică, pentru a-l putea pune pe tapet fără stânjeneală, musai să capete un nume înduhovnicit.

Așa că, pentru a evita stânjeneala tuturor, ce-ar fi dacă pastorii ar depune anual o declarație de avere. Undeva unde să poată fi consultată de către oricine dorește. În felul acesta, enoriașii ar putea să vadă că suspiciunile lor sunt neîntemeiate sau dimpotrivă. S-ar vedea evoluția… financiară a pastorului de-a lungul anilor.

Și-ar putea da seama și ei în ce fel li s-a schimbat situația în timpul mandatului. S-ar vedea limpede cine a avut de câștigat și cine a avut de pierdut de pe urma pastorației. Iar comunitățile ar putea trage concluziile în ce privește legătura dintre starea economică a pastorului și teologia lui.

Nu mă îndoiesc că am putea miza pe onestitatea deplină a fiecărui pastor. Iar dacă unii dintre ei – căci oameni suntem cu toții – ar fi ispitiți totuși să mai treacă niște proprietăți în seama soției, a copiilor sau a mătușilor, tot ar avea un câștig: ar ști că există o discrepanță între morala afirmată și etica practicată.

Poate vi se pare o idee năstrușnică, dar, în ce mă privește, i-am găsit o seamă întreagă de avantaje. Pentru toate „părțile” interesate. Pastorii sau susținătorii lor n-ar mai fi nevoiți să insiste – cum se practică – că „Pastorescu” nici măcar nu are mașină, deși putea. Nici măcar nu are casă, deși… câte ocazii ar fi avut să profite.

Plus că eventualele „redirecționări” de fonduri s-ar vedea din timp, n-ar fi cazul să se ajungă la demisii sau demiteri, la sancțiuni drastice, ci s-ar putea rezolva problema mai din vreme.

Miza ar fi ca pastorii să-și dovedească onestitatea, iar enoriașii să le acorde încredere. Și una, și alta ar trebui să fie manifestări voluntare, exercitate cu consecvență. Oricine ar avea ceva de obiectat ar trebui să încalce un protocol subînțeles.

Teoretic, ar exista șansa eliminării unor pricini de bârfă și suspiciune. S-ar transparentiza puțin relațiile, ceea ce nu-i puțin lucru. Cârcotașii ar continua să existe, dar măcar s-ar putea vedea că sunt de rea-credință.

La eventuala obiecție a pastorilor (în cazul în care cineva chiar ar lua în serios ideea asta) cum că e degradant sau umilitor să îți faci publică averea și că enoriașii ar trebui să le acorde credit și fără asemenea umilințe, s-ar putea răspunde că, de dragul normalizării și dezamorsării subiectului, poate că merită. Plus că smerenia și vulnerabilitatea sunt benefice pentru suflet și mai șicanează orgoliul.

Ar mai fi un beneficiu. Enoriașii ar putea să se compare cu pastorul și să-și dea seama dacă, cum spun americanii, „play in the same league”. Totodată, vor avea ocazia să afle în ce măsură banii pastorului sunt munciți și în ce măsură sunt sponsorizări. Acest lucru e important, căci credinciosul de rând își poate face o idee în privința „expertizei” (că tot e la modă cuvântul ăsta) pastorului în chestiuni ce țin de traiul zilnic.

O bună parte din dilemele morale frecvente (și acute) se consumă în perimetrul circumscris de bătălia pentru mijloacele de subzistență. Or, una e să lupți în fiecare lună pentru un minim necesar și cu totul alta e să pornești de la un „cheag” sigur și să adaugi la el „ce mai dă Domnul”.

Probabil se simte că pe jumătate șuguiesc, dar chiar mă întreb, la modul cel mai serios, dacă nu cumva un anumit soi de transparență financiară reală (nu de genul: n-am mașină, dar nici pe jos nu merg niciodată) ar fi benefic pentru comunitățile creștine. Fie că ele au un pastor sau un preot în frunte.


Responses

  1. Reblogged this on Persona and commented:
    Absolut de acord.

  2. Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co and commented:
    O chestie la care m-am gindit si eu, dar pe care T. Stanciu a facut-o publica. Poate incerc si eu. Ar mai fi cite ceva de spus…

    • La ce reacții am stârnit, poate era mai bine să tac și să vă dau astfel întâietate în privința acestui subiect. Ah, dac-aș fi știut…😉

      • iti dai seama in contextul cicir ce bine ar fi pikat! nu ca ar avea vreo legatura, dar un anonim, nu mai stiu cine, a afirmat cu totul hazardat ca iubirea de bani o fi cauza tuturor relelor. da nici kiar asa! kiar toaterelele? si io care credeam, ca ar fi satana nu mamona…

        • Interesant însă că și mamona pare să aibă o anumită putere…

  3. De acord. Dar as mai adauga si casierul… caci avem experiente… Si as mai adauga si publicarea unui raport lunar al casieriei structurat pe categorii de venituri si cheltuieli

    • Nu i-ați spus că așa a început și Iuda și… n-a sfârșit prea bine… Glumesc. Sper.

  4. Perfect de acord.Cum eu sunt obligat pe piata sa fiu transparent,corect,altfel dau faliment,consider ca si pastorul trebuie sa faca la fel.Chestia e ca ca datorita lipsei transparentei,sunt persoane care refuza sa dea zeciuiala sau sa faca alte contributii la biserica.O mai mare transparenta ar sporii si incasarile bisericii.

  5. Eu cred că vă jucaţi cu focul.

    Păstorul să mănânce din laptele turmei, nu? Să folosească lâna turmei, nu?
    Cel ce seamănă şi lucrează cu nădejde să şi culeagă la fel, nu?

    Vedeţi că doriţi să legaţi gura boului când treieraţi. Ba mai mult, să fierbeţi iedul în laptele mamei.

    E o ispită să judecaţi pe cel ce vă conduce. E bine să ascultaţi de el şi să lăsaţi dreptatea financiară Lui Dumnezeu.

    • Transparenta nu poate duce decat la progres Krabule.
      Daca pastorul vrea sa isi faca o firma din banii lui,sa isi faca.Dar fondurile bisericii sa fie folosite asa cum trebuie nu sa fie delapidate.Transparenta ar elimina teoriile conspirationiste protestante gen pastorul fura de la biserica,pastorul e corupt,pastorul e dictator si ar incuraja oamenii sa fie mai darnici fata de biserica si fata de nevoiasi. Nu e vorba de legarea gurii boului ci de eficientizarea lui.

      • Şi pastorul nu are şi el un comitet? Dacă peste comitet îl mai ia la rost oricine care nu ştie ce e ăla activ/pasiv atunci s-ar putea să nu mai existe pastori (prin oricine nu mă refer la persoanele care discutăm aici ci la faptul că deschiderea cutiuţei Pandorei va produce o reformă a reformei). De ce să păstoreşti nişte oi dacă ele sunt lupi. (sau lupoaice)🙂

        Pasul următor absolut este: fiecare pe cont propriu. Iar comuniunea va fi o adunătură de contabili care va verifica zerourile şi va fi prizonieră a cifrelor (ceea ce este mai rău decât să fii prizonier al literei).

        • E complicat, ar trebui să intrăm în detaliile (plicticoase) ale teoriei și practicii ecleziale (mă refer strict la partea administrativă) baptiste/penticostale. Unde nu există, teoretic, ierarhie, ci toți suntem egali. Și totuși există, dar nu e chiar ierahie, e slujire… etc.

          În bisericile protestante a pătruns destul de puternic ideea cu verificarea fondurilor. Propunerea mea vine mai degrabă, la cum văd eu, să limiteze această intruziune speculativă în viața pastorului. Omul spune el, fără să i se mai dea târcoale și să fie suspectat.

    • Şi dumneavoastră ziceţi bine, dar, ca să nu zică lumea că „istoricii” fac gaşcă, trebuie să mimez un pic de opinie separată… Nu pot fi de acord cu ceea ce spuneţi despre ispita de a-i judeca pe cei care ne conduc. Nu avem voie să judecăm, suntem datori cel puţin să evaluăm corect, după dreptate şi în har. Unui conducător spiritual despre care credem sincer că are spiritul în vacanţă trebuie să-i dăm ceea ce-i dăm şi cezarului, nu mai mult, nu altceva. Asta e ceea ce trebuie, dar de datorat îi datorăm mult mai mult: o jertfă personală care să-i deschidă ochii. Uneori merge, alteori nu, dar datoria noastră rămâne, ca în Matei 18. Sigur că pe noi trebuie să ne evaluăm întâi şi-ntâi, dar bârna şi paiul ar trebui scoase – iar pentru asta nu trebuie să fim nici laşi, nici să dăm cu bâta maniheistă-n baltă, ci trebuie să înţelegem cât mai adânc şi să ne păstrăm inima curată (vezi şerpii şi porumbeii).
      Vorbesc, din păcate, pur teoretic… Deşi se zice că preoţii catolici sunt mai aşa şi pe dincolo decât cei ortodocşi, am avut o experienţă înfiorătoare cu un jupân de cimitir, care m-a jecmănit într-un mod incredibil, trecând prin episoade de film de groază cu înhumări, deshumări şi reînhumări clandestine, totul pentru a-mi prelungi şi mări obolul creştinesc lipsit de urme prin chitanţiere. Ceea ce îi datoram, i-am plătit doar în bani şi supunere, fără pic de jertfă.
      Dumneavoastră ce-aţi face dacă preotul din sat şi-ar muta gardul cu un metru pe terenul unei văduve?
      În fine, aş mai spune că tocmai mă delectez cu o Patrologie a lui Papadopoulos, care are o abordare pentru mine încântătoare. Pe sfinţii Părinţi biserica îi iubeşte, îi preţuieşte, dar îi şi cântăreşte în acelaşi timp, iertându-i când greşesc în viaţă sau teologie. Dacă e posibil pentru Părinţi, cu atât mai mult pentru conducători ar trebui să fie – iar ei încă se mai pot îndrepta.

      • Să nu dăm minorităţii ceea ce este al majorităţii. Dacă aruncăm copilul cu lăturile atunci e vai de noi.

        Sunt convins că exemplele pozitive din BC, BO şi BP sunt mult în faţa celorlalte. Dacă la fiecare înmormântare aş păţi aşa atunci îmi va fi din ce în ce mai greu să fac ascultare. Dacă la fiecare biserică din fiecare sat fiecare popă fură din pământul văduvei atunci iar ar fi greu să faci ascultare. Dacă în toate bisericile protestante pastorii îşi bagă mâna în miere până la gât e greu să nu iei măsuri.

        Dar eu cred (deşi experienţa mea cu bisericile protestante este nulă) că poate 2 % din pastori sunt datori să dea declaraţie e avere. Şi în cinstea clor 98% eu zic că demersul este unul negativ.

        • Nu era vorba de niciun fel de generalizare gen majoritate, medie, minoritate, ci de o relaţie individuală şi de o datorie percepută prin contact direct cu Scriptura. Bănuiesc că pe cale ierarhică nu aş fi putut primi o asemenea idee, pentru că sunt ordine diferite. Nu e nicio problemă dacă evităm discuţia, dar era un prilej de a-mi schimba convingerea, posibil greşită.

        • Nu prea am înţeles ce ziceţi. Adică avem două răspunsuri cu divergenţă la concluzie.🙂

          Pe măsură ce detaliem ne îndepărtăm în înţelegere.

          Deci care este momentul în care am sărit de pe orbită?

        • Tocmai, rămâneţi pe traiectorie de necoliziune dacă nu-mi răspundeţi la întrebarea cu văduva, fără generalizări, deşi pur ipotetic. Sigur că aş putea anticipa câteva răspunsuri tipic ortodoxe – deşi nu ştiu exact ce spun Părinţii despre subiect –, dar mă interesa părerea dumneavoastră de ortodox luminat. Nu numărul de candele sau lucşi mă interesa, ci să simt o eventuală zbatere interioară. Asta mai ales pentru că certitudinile diamantine ale unor ortodocşi cu care m-am „confruntat” m-au făcut să tânjesc după aşa ceva.

        • Scuzaţi, am crezut că era o întrebare care nu aştepta un răspuns. Dar nu am un răspuns competent. Aş simpatiza cu bătrâna. Dacă nu sunt şi alte dedesubturi.

          În general într-un sat un popă dacă face asta este condamnat la foame. O să cam rămână singur şi poate că dacă continuă primeşte şi nişte furci în cap. Dacă însă gura satului nu ştie cui să dea dreptate, văduvei sau popii (de ex: terenul era a lui x care l-a donat bisericii iar văduva l-a îngrijit pe x până a murit) atunci vor aştepta Dreptatea Lui Dumnezeu. Cum va păţi unul sau altul ceva imediat se va porni prin zvoner şi răspândac vestea despre ce a păţit unul sau altul.

          Dacă cunosc persoanele mă implic. Eu însă m-am mutat de cca 1 an şi nu pot să spun decât că stau în spate.

        • Nicio problemă, mulţumesc pentru răspunsul sincer. Pentru mine aţi crescut încă şi mai mult în luminăciune. Doamne ajută!

  6. @krabul

    Mi-am permis să vorbesc tocmai pentru că nu îmi suspectez biserica și/sau pastorul de gestionare frauduloasă a fondurilor. Eventual, poate că aș avea obiecții în ce privește destinația diverselor sume, dar e o chestiune ce ține de un anumit mod de a privi viața și creștinismul. Deci nu simt niciun fel de frustrări sau răutăți în privința asta.

    Ceea ce am propus eu nu vine să judece, ci să mai degrabă să limiteze asta și să impună recunoașterea unei stări de fapt. Din punctul meu de vedere, recunoașterea unei probleme e primul pas spre rezolvarea ei. Or există acest gen de cârcoteală și există o discrepanță uneori foarte accentuată între nivelul de trai al pastorului și nivelul mediu al enoriașilor lui. Lucrurile trebuie privite așa cum se află. Nu spun prin asta că respectivii pastori s-au îmbogățit fraudulos. Spun doar că e greu să stabilești punți peste granițele financiare… Omul ascultă, încearcă să pună în practică ce i se spune, iar pe urmă zice „ce știe pastorul, că el n-are probleme ca ale mele”. El se tratează în străinătate, își dă copiii la școli din străinătate, are mașină la scară, are casă mare, are bani câți dorește și alte d-astea… E posibil ca toate asta să fie false, iar o chestie precum declarația de avere n-ar face decât să scoată adevărul la lumină.

    De altă parte, eu cred că da, din asta trebuie să trăiască pastorul. N-am nicio problemă cu ideea de a fi răsplătit pentru munca de pastor. Nici nu mi-ar trece prin gând se emit pretenția ca pastorul să muncească în timpul săptămânii ca să se întrețină, deși unii așa fac (fie pentru că așa vor, fie pentru că sunt nevoiți). Nici nu cred că toți cei care nu lucrează ca mine sunt nevrednici de plata lor. Dimpotrivă, știu foarte bine că există munci diferite, nivele de responsabilitate diferite. Discuția e, oricum, mult mai amplă. Dar trebuie să punctez că nu cu intenția de a judeca pe cineva am scris textul.

    • Pe cât vă cunosc din ceea ce scrieţi nici nu îmi imaginez să vă bănui de judecată. Ci, aşa cum am spus şi dlui medieşeanu, în mod normal ar trebui comitetul să facă asta.

      O declaraţie de avere ar aduce poporul (în conotaţie negativă, de mulţime, gloată etc) în a avea putere. Hai să zicem ar fi un comunism faţă de actualul capitalism.🙂

      Socrul lui Moise îi atrage atenţia acestuia că nu e bine să facă el judecata, ci să o facă alţii, aleşi din popor. Un caz tipic de delegare a responsabilităţii pentru o bună funcţionare socială. Şi aici este un caz similar în care biserica ar trebui să aleagă un comitet care trebuie să aibă responsabilitatea fondurilor, a cutiei milei, a conturilor bancare etc.

      (la noi aşa este. există adunare parohială, se alege un comitet, casier … şi care răspunde de bani)

      • Krabul.S-a intamplat ca intr-o biserica ortoodxa din Medias ca preotul impreuna cu comitetul sa fure banii.E posibil ca in viitor sa se intample si la noi acelasi lucru.De aceea,o declaratie de avere a pastorului si a membrilor de comitet e mai mult decat benefica.

      • @krabul

        În bisericile baptiste, de pildă, cel puțin în teorie, adunarea generală are deplină putere de decizie. Forurile superioare nu. E drept că nu se respectă întotdeauna treaba asta, dar cam așa sună. Fiecare biserică e autonomă din punct de vedere deicizional. Deci e un soi de democrație… Ne place sau nu… așa stă treaba.

        • bisericile baptiste au alt statut, pastorul este sub comitet, cultul penticostal este cel mai clericizat cult din toate cultele crestine chiar de cat cele istorice.

        • Asta cu penticostalismul chiar n-o știam. Am „găuri” mari în anumite privințe.

  7. cand crestinii nu mai sunt crestini si pastorii nu mai sunt pastori nu se mai poate face nimic. in romania cel mai lipsit sector de transparenta este cel religios. singurul adversar pe care il prezinta Domnul este mamona. radacina tuturor relelor este iubirea de bani.

    • Tot mă gândesc la textul ăla despre bani și sper să apuc să-l pun într-un viitor nu prea îndepărtat.

  8. […] ”dumnezeu Este RoȘu” (popaspentrusuflet) 35. Declarație de avere pentru pastori (drezina) 37. Iluzionistul PocĂit (lascaupetru) 48. COMUNICAT: situaţia pastorului Vladimir […]

  9. […] Lectura placuta! Share this:FacebookTwitterLike this:LikeBe the first to like this post. Scrie un comentariu […]

  10. Teo, felicitari si tot respectul pentru curajul tau! Sa dea Dumnezeu sa „prinda” ideea asta, ca – vorba ta – cred ca toti am avea de castigat din asta…😉

    • Sincer, nici măcar nu sunt foarte convins dacă aș vrea sau nu să prindă ideea. Mi se părea o soluție de compromis pentru vremuri ca ale noastre.

  11. in scrierile parintilor bisericii se numeste agoniseala.

    • Ei aveau mai puțin problema asta fiindcă erau de obicei călugări care, la intrarea în monahism, își donau toate averile. Neavând nici familie (copii), nu își puneau problema în termenii în care suntem noi nevoiți să ne-o formulăm…

      • si pastorii ar trebui sa aiba un statut asemenator altfel ar trebuii sa aplicam, cum ai si propus, solutia politica dar si ar pierde in mare masura statutul si pastorii si crestinii,de fapt problema era si in timpul lui Pavel.

        • Din păcate, acesta e doar una dintre consecințele contestărilor succesive survenite pe teren reformat. Însă, din cauza asemănării evidente cu politica, iese mai tare în evidență. Părerea mea.

  12. […] 10. Criza EconomicĂ EuropeanĂ ”explicatĂ” În Trei Minute (popaspentrusuflet) 11. Declarație de avere pentru pastori (drezina) 25. VIDEO: Alin, un fost iluzionist, mărturisește că s-a pocăit la „Un show […]

  13. Dar să luăm ipoteza că pastorul trage mulţi bani din biserică. Şi a doua ipoteză că pe de altă parte şi aduce mulţi bani cu care se lucrează binele sărmanilor. Şi a treia ipoteză, pastorul are faţă de sine şi de Dumnezeu inima curată.

    O asemenea declaraţie o să ducă la un mare post negru de fonduri.

    Corinteni I, 8.
    Să zicem că pastorul este ca Sf Pavel iar fondurile sunt carnea pe care unii o văd ca fiind jertfită idolilor (adică bani furaţi) iar alţii nu.

    1. Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
    …..
    4. Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur.
    …..
    7. Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite idolilor, şi conştiinţa lor fiind slabă, se întinează.
    8. Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte.
    9. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.
    10. Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor?
    11. Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos!
    12. Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos.
    13. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu.

    Oare pastorul ca să nu întineze pe frate nu va mai avea nici un fond? Şi atunci toată biserica va zice că pastorul nu e râvnitor şi Dumnezeu nu îi dă să îi prisosească şi va pune pe altul. Şi se face un cerc vicios.

    (Vă mulţumesc de bunăvoinţa că nu m-aţi trimis la plimbare că mă bag în discuţia aceasta care nu mă priveşte decât teoretic. Scriu totuşi din convingerea mea personală, dar care poate fi chiar eretică din punctul dvs de vedere. Deci scriu pe câmp minat. :))

    • Aş fi dorit să pun bold pe primul verset, la:

      Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.

      Dar nu ştiu cum. Poate puteţi dvs domnule Teofil. În fapt aceasta este cheia cu care văd lucrurile. Adunarea trebuie să privească pe pastor cu iubire şi nu cu cunoaştere. Pentru că una semeţeşte. Şi semeţirea va pierde zidirea.

      Tot ce am scris eu dovedeşte cât de greu e să pui punctul pe i. Eu doream doar să spun că această declaraţie poate semeţi şi va împiedica zidirea ce o încearcă întreaga biserică respectivă.

    • Vă răspund într-un mod în care nu-mi place. Din păcate, practica arată că iubirile astea sunt atașamente mai degrabă personale decât acea iubire creștină biblică. Adică, enoriașii îl îndrăgesc pe pastorul lor. Ceea ce e foarte bine, însă e nevoie de mai mult decât atât.

      De cealaltă parte, există o distanță care se menține între pastor și enoriași. Ca un fel de graniță a autorității. Or, dacă tot e să vorbim în termeni biblici tari, vulnerabilitatea e o condiție fundamentală a relațiilor autentice. Iar dacă vremurile n-ar fi atât de „capitaliste” cum sunt acum și atât de individualiste, atunci disponibilitatea de a discuta inclusiv despre chestiuni financiare ar fi una firească. Așa, dintr-odată se ridică suspiciunea de invidie.

      Wurmbrand spune, scurtând-o, că creștinul ar trebui să sărăcească (probabil din pricina facerii de bine) după ce se încreștinează (sau își asumă explicit identitatea ca atare – cum înțeleg eu că se întâmplă în cazul ortodoxiei. Iar pastorul să fie mai sărac la sfârșitul „carierei” decât la începutul ei. În ce mă privește, cred că doar cei tari ca el pot să gândească astfel. Și s-o și practice. Pentru ceilalalți rămâne loc de un pic de spor natural al posesiunilor.

      Totuși, din păcate, mediul în care se poartă această discuție nu este cel al dragostei, într-adevăr. Însă această pierdere este una mai veche. Recuperarea ei necesită timp și efort de ambele părți. Căci, din nefericire, există „părți”, în ciuda fatpului că evanghelicii nu acceptă ideea de cler și de autorități ierarhice.

      • Să luăm cazul căsătoriei.

        Bărbatul are autoritatea (cel puţin în patriarhat). Şi este dator cu iubirea către femeia sa pentru că el instinctiv cunoaşte doar ascultarea. Bărbatului îi este uşor să facă ce zice şeful la muncă dar îi este greu să rămână impasibil la farmecul unor femei şi să o iubească pe soţia sa după 55 de ani ca la 20 de ani.

        Femeia are iubirea în sânge. Îşi iubeşte bărbatul şi copiii instinctiv. Ea este datoare cu ascultarea bărbatului. Ea îşi va iubi tot timpul bărbatul dar îi va fi greu să se abţină de la neascultare atunci când bărbatul se ramoleşte.

        Pastorul este bărbatul. Iar biserica este femeia.

        El este dator cu iubirea dar este o treabă la care munceşte spre desăvârşire şi nu o are gata în sânge. El cere ascultare şi trebuie să îi cereţi iubire.

        Voi (biserica) sunteţi datori cu iubirea. Şi trebuie să nu intraţi în neascultare.

        Doar în teorie accept idea că există biserici în care pastorul fură banii şi se duce cu ei spre păcate. Şi teoria este seacă. În acest caz trebuie să vedem lucrarea vrăjmaşului care fură un tată familiei şi lasă pe drumuri suflete îndurerate. Şi asta trebuie să ne întărească şi apoi să iertăm pe păcătos dacă se întoarce acasă, chiar şi fără bani.

        Un mariaj care începe cu contract prenupţial este doar o infecţie morală. Dacă acest contrat nu există, atunci nici nu trebuie inventat.

        • Aici, singura mea obiecție e aceea că nu vorbim despre căsătorie, ci despre o altă categorie de relații. Numai între Cristos și Biserică se poate invoca analogia de care spuneți dvs. Părerea mea…

        • Și a mea, pentru că Biserica nu-și alege Cristosul de care să asculte (la evanghelici asta e), ci e doar Unul, împotriva Căruia nu ne putem ridica glasul (mă rog, putem, dar costă scump) și pe care nici nu-L putem considera fratele nostru pe care să-l mustrăm dacă ni se pare nouă că greșește.

  14. Teofile,

    Suntem o tara de oameni bolnavi, suspiciosi si nesatui care tot timpul se gandesc la oare cat are „vecinul” si oare cum de are atit de mult. „Precis ca a facut ceva. Cine stie ce invarte.”Demersul tau mi se pare unul cat se poate de scarbos, umilitor si bineinteles romanesc. Nu zic ca nu exista si pastori corupti care au furat si care ca si Iuda sunt tot timpul cu gandul la punga. Teofile, cei care sunt asa pana la urma vor plati. Dumnezeu nu ii lasa sa se bucure de ceea ce au. Lui IUda Domnul Isus nu i-a cerut sa isi scrie declaratia de avere. L-a lasat pana intr-o zi cand a spus destul e destul.
    Acest articol reflecta cat se poate de mult ura, lipsa de incredere, invidia, suspiciiunea, si spiritul romanesc care exista in cei mai multi dintre noi. Eu daca as fi pastor si ar trebui sa fac asta mi-as da demisia in urmatoarea secunda.

    • Bogdane,

      Așa o fi cum zici. Probabil că e bine că nu ești pastor. Nu de alta, dar chestia asta e un mizilic pe lângă ce au unii de înfruntat în propriile comunități.

      Firește că Biblia ne folosește în fel și chip, mai ales când vrem să ilustrăm o idee la care ținem. Strict în ce privește textul de mai sus, nu există nicăieri justificarea că ar fi un procedeu bazat pe practici biblice.

      Dar, dacă e să fim cinstiți până la capăt, tipul managerial de abordare practicat pe scară tot mai largă și în bisericile evanghelice din România ultimilor ani tocmai aici conduce. Dare de seamă pe toate planurile. Pastorul trebuie s-o facă în ce privește familia proprie (dacă copilul său o ia pe ulei, trebuie demis), în ce privește activitatea bisericească (trebuie să întocmească rapoarte, altfel cominitatea nu pare dispusă să-l creadă). Atunci nu văd de ce numai declarația de avere ar fi cea care lovește direct în inima relației pastor-enoriaș. Mi se pare mie sau doar subiectul e de natură să stârnească reacții puternice? Fiindcă principiul există deja și e bine împământenit…

      • Frate Teofil, dacă pastorul este un manager, atunci Hristos este Manager?
        Nu este oare greşită abordarea de capitalism în biserică?

        • Ba da, însă se practică și explicit, dar mai ales implicit. Mulți evanghelici așteaptă de la pastor să le facă „bussines”-ul (scuzată-mi fie terminologia) mai rentabil. Inclusiv la nivel de fonduri. Adică, vor biserică nouă, vor organizații eficiente, vor chestii care să se vadă.

        • De ce? Nu ar trebui dorită mântuirea? Sau îmbunătăţirea spirituală? Îmbunătăţire care ar implica din partea Domnului şi a dăruirii de bunătăţi materiale.

          Mie mi se pare ciudat. La noi cumva treaba de care spuneţi este atribuită mai mult episcopului. El vine şi zice: curăţaţi pictura, puneţi turlă nouă, faceţi clopotniţă, mai faceţi o biserică, ieşiţi la sărbătoare pe stradă etc. Şi lucrurile se mişcă. Şi deşi nu ai totuşi semeni un bob şi ies o sută.

          Eu stau la ţară. Cu o bisericuţă modestă. A venit episcopul şi a zis să se facă… aia aia aia. Şi se mişcă lucrurile.

          (Revenind la subiect sunt lupul moralist. Am văzut şi eu cazuri care m-au dus în ispită să judec. Dar Dumnezeu e mare şi bun şi ne îngăduie pe toţi)

        • Încerc pe cât posibil să semnalez năravuri, metehne, să nu iau la ochi oameni individuali, ci, în cel mai rău caz, niște cazuri reprezentative, duse însă spre o anumită descriere mai generală. Firește că șie u pot fi un lup moralist. Sigur mi s-a întâmplat.

          În ce privește chestiunea managementului, probabil că nu e neapărat rea în sine ideea. Că doar și la dumneavoastră oricine apreciază un preot gospodar. Însă când e vorba să strângi bani de peste mări și țări, cum se întâmplă la baptiști, nu mai e de ajuns să fii doar gospodar, ci trebuie să fii și „descurcăreț”. Iar la câte sunt de „organizat”, musai să fie… destul de asemănător cu un manager. Asta e…

  15. […] Ne cunoaştem pe noi, îi cunoaştem pe ei; spre binele tuturor – cel puţin aşa am înţeles eu problema ridicată de Teofil Stanciu – ar fi bine să folosim acest instrument profilactic pentru o sumedenie de boli de inimă rea, […]

  16. […] show păcătos” (penticostalismulazi) 26. România lui Victor Ponta (rascumparareamemoriei) 29. Declarație de avere pentru pastori (drezina) 41. N. Iorga despre Cornilescu și Galaction (vaisamar) 47. La moartea dușmanului meu […]

  17. I support your effort and idea Danut.

    YEars ago, the American Evangelicals started this financial accountability organization, where they asked, especially Televangelists to join and thus disclose their financial annual statements, for better accountability and also to save face with the world and parishoners. That was a time when a lot of fraud went on in different ministries.

    CHECK OUT:

    http://www.ecfa.org/Content/About

    Evangelical Center for Financial Accountability!!!

    • O inițiativă interesantă mai ales prin prisma rezultatelor.

  18. […] la modă socialismul cu faţă umană? Hai şi noi, bisericoşii lui peşte, cu declaraţia de avere, că deh, suspină puturosul din […]

  19. Înțeleg de ce ai scris, dar cred că mi-ar fi mai bine să nu știu declarațiile lor de avere și, în general, cred că ar atrage atenția chiar mai mult asupra materialului (și așa materialul de cuprinde, ne constrânge, ne stresează, ne întortochează destul) și noi ar trebui să ne ferim de asta. Deci pentru efectele nefaste…

    • Cami, e doar o consecință. Toată lumea vorbește despre „accountability”, însă aplica asta oriunde, mai puțin la bani. Eu nu cred că ar fi mai „bine”, ci doar mai „transparent”. Și, după cum se vede în text, am vorbit numai pe jumătate serios. În sensul că o anumită transparență ar fi necesară. Știm cazul destul de celebru la vremea lui, din Oradea, când un pastor a acumulat… cam mult. Că l-au și sancționat pe linie administrativă confrații lui. Chestia asta putea fi evitată cu o formă de supraveghere fiscală. Mie unul nu îmi plac chestiile astea, dar sunt în cel mai pur spirit neoprotestant.

  20. teofil, scrie mai departe, lasa ciinii sa latre ca nu au alta treaba. tu pune in negot darul ce l-ai primit. vorba aia: daca ei interpreteaza asa ceea ce ai scris e treaba lor, nu a ta. poate le-ar prinde bine un pic de cercetare a birnei din okishor. asta in cazul in care nu sparg oglinda cu ea.

    • Mulțumesc de îndemn. Oricum, la cât mă cunosc, mereu mă suspectez și de motivații mai puțin nobile. Așa că iau criticile destul de în serios. De data asta însă cred că țintașii au nimerit puțin alături. Nu pentru că aș fi avut motivația pură, ci pentru că subiectul era altul decât cel aparent. Pregăstesc un text suplimentar…

  21. Eu unul am chelălăit a hienă (pe la alte garduri, e drept) din două-trei pricini. Prima ar fi că, dacă admitem că încrederea este o roadă a Duhului, ar trebui să o cultivăm, nu să o subminăm. E vorba inclusiv de încrederea în faptul că Dumnezeu nu ne lasă multă vreme să fim fraieri. Apoi, sunt convins că mijloacele de tipul declaraţiilor de avere, mai ales într-un context ce se doreşte spiritualizat, nu fac decât să accentueze răul, fără să ajute binele. Apoi, să zicem că s-ar aplica în biserici aşa ceva. Fără declararea tuturor veniturilor şi a surselor acestora, mi se par insuficiente fie şi pentru o judecată lumească. Câtă vreme nu sunt sub jurământ de sărăcie, nu văd care ar fi vina pastorilor care au diverse firme. Iar dacă de gura lumii (ştim cum e lumea, nu? inclusiv cea creştinată) îşi ascund acţiunile prin familie, ce rost mai au declaraţiile? Vor creşte doar suspiciunea, pentru că va fi evidentă o discrepanţă între stilul de viaţă şi declaraţii. În fine, declaraţiile nu pot rezolva adevărata problemă: atunci când comunităţile văd şi ştiu, totuşi nu acţionează. Dacă acţionează câţiva îndrăzneţi, sunt reduşi la tăcere ca pe vremuri la coadă la pui, şi sistemul merge mai departe. Eu aş pune enoriaşii să declare ce-i nemulţumeşte, şi să semneze. Mă prind că ar fi o pace…

    • la nivelul spiritual la care s a ajuns pastorii si daca ar fii cei mai bogati ar dovedii jurand cu mana pe scriptura ca mai saraci nu puteau fii sau ca ei se bucura de bogatii spre slava Domnului. in romania demersul nu isi mai are rostul

      • Pesimistă observație… Sper să n-aveți dreptate.

        • observatia se refera la o parte a pastorilor si este extrema. in extrema cealalta exista o perspectiva idealista aceea de unsi domnului. nu este bine a da nume dar nici ai acuza pe toti. este de analizat fenomenul care a condus aici. in s.u.a. s au format organizatii speciale care sa controleze pe ceilalti.formarea cultului penticostal este aparte. trebuie cercetate cauzele , resorturile modelele care au dus aici. suntem singurul cult evanghelic in care presedintele poate sa aiba nenumerate mandate, modul de conducere si de administrare al cultului si al bisericii si altele . ce facem daca pastorii si bisericile nu sunt de acord cu transparenta si le place situatia pentru a avea subiecte de discutii. este deja o stare patologica. influentele carismatice a te ruga pentru portofelel a considera saracia ca pe un blestem etc.

    • Nivelul spiritual nu este o fatalitate într-un mediu, scuze, arminianist. Iar în cel calvinist văd că e confruntat cu avânt (deşi nu înţeleg nici nevoia, nici persistenţa ei). Oricum, sunt mai des întâlniţi cei care nu se ruşinează de Dumnezeu, ruşinându-se în schimb vârtos de oameni – aici există un potenţial nefructificat… Totdeauna vor exista uşi de biserici, pe care se pot lipi tot felul de texte, chiar dacă nu suntem toţi Luther. Nevoia de stimă se poate transforma în dependenţă, şi astfel lucrurile ar putea sta mai bine la suprafaţă. Ca să stea bine şi în adâncime e nevoie ca lumina să pătrundă până acolo, nu până pe bloguri – aici toţi se plâng unii de alţii, nimic clar nu se spune, ierarhia fiind doar aparent suspendată – loc de dat cu capu’. În teren se merge însă pe cale ierarhică şi, deşi pocăinţa e cuvântul de ordine, nimeni nu se plânge de sine însuşi, toţi sunt victime. Pix, hârtie, lanternă, pelicanol – stă în puterea noastră!

      • Stimate Agusstick, îmi vine greu să vă răspund pentru simplul motiv că aduceți multe teme în discuție. Așa că o să spicuiesc cele care m-au prins pe mine.

        Procedurile pe care înțeleg că le sugerați se aplică la cazuri particulare, din punctul meu de vedere. Eu știu despre pastori care au făcut una și alta. La nivelul meu, într-un caz specific, mi-am exprimat un punct de vedere și am vrut să continuu, dar nu am mai fost solicitat. Așa că s-a închis drumul. Nu era vorba de un caz de corupție, ci de o… discrepanță destul de mare între „turmă” și „păstor”. Se știa că omul are niște prieteni binevoitori peste hotare și chiar nu îi port niciun fel de ranchiună sau pică.

        Există un caz, notoriu pe zona mea, în care un pastor foarte important primprejur a băgat mâna cam adânc prin vistierii. Nu știu cine și ce ar fi putut face în acel caz.

        Mă leg acum de altă chestiune. Chiar dacă enoriașii ar da nemulțumiri anonime, până ce s-ar deprinde să își asume o opinie, tot ar fi un câștig. Am încercat asta cu niște tineri (și nu erau chestii de nemulțumire, ci voiam eu să văd cam ce e în capul lor) și să vedeți ce frumoase răspunsuri am căpătat. Pe unele am dezbătut ulterior câteva ore. Dar le-am promis că nu mă interesez cine a scris și nici n-o să vadă nimeni răspunsurile. Oamenii încep să vorbească dacă au încredere. Însă climatul de încredere trebuie cultivat cu grijă și în timp. Or, mediul evanghelic nu excelează în această privință.

      • Din păcate, suspiciunea sau măcar lipsa de încredere nu mi se pare o problemă restrânsă la mediul confesional evanghelic. Dar, exact ca şi autoritatea sau orice ţine de o relaţie cât de cât ierarhizată, astea sunt lucruri care se câştigă individual. Ca profesor, sigur ştiţi că directorul şcolii, Primarul sau Inspectoratul Şcolar nu pot vreodată impune un dascăl în faţa elevilor, nici Statul Major pe vreun sergent în faţa trupeţilor.
        Dumneavoastră păreţi însă a pune şi problema abuzurilor de jos în sus, ceea ce este corect – declaraţiile propuse fiind şi un mijloc de protecţie formală pentru pastori. De bârfă şi gânduri rele nimic nu te poate apăra, în afară de propria viaţă (dar nu e garantat! absolut orice se poate răstălmăci). Reticenţa mea se referă la transplantul de mijloace formale dinspre politică, tocmai într-un areal în care adevărul este esenţial şi corupţia formelor este un pericol permanent. Ecclesia semper reformanda nu înseamnă neapărat o reformă continuă, o reinventare fără saţ, ci o luptă crâncenă pentru rămânerea în Duh şi Adevăr, chiar în cadrul vechilor forme atacate de rutină şi falsificate sub aparenţa solidităţii şi purităţii. Fiecare sistem are avantaje şi dezavantaje, niciun sistem nu se pricepe foarte bine să le fructifice pe unele, respectiv să le anihileze pe celelalte. Se poate discuta dacă potenţialul de autoreglare şi perfecţionare este asemănător sau ceva mai bun în sistemele cu ierarhie tare. Reforma însă nu ar trebui să ducă la divizare, ci să schimbe ceea ce s-a reuşit a se recunoaşte că e de schimbat. Din păcate, sistemele – chiar atunci când au Adevărul pe frontispiciu – se ocupă cu propria supravieţuire şi sunt oricând gata să dezvolte ideologia necesară pentru a convinge că asta e însăşi Viaţa.

        • Domnul Agnusstick zice bine. Poate pricep zbaterea dvs, domnule Teofil. Adică ce se poate face ca un pastor să nu se îngraşe din miere. Aici este nevoie de o ierarhie. De un „episcop”. De ceva care să aibă girul mai multor biserici pe plan local măcar.

          Sunt mulţi preoţi demişi după ce sunt luaţi la puricat pe baza fondurilor. Iar cei care îi controlează sunt la noi sub episcopie / mitropolie etc. Şi episcopia este controlată de patriarhie.

          Adică cei de peste preot pot să-l judece. Nu îmi imaginez ce prăpăd ar fi în BOR dacă enoriaşii ar sta cu pixul să cerceteze balanţa eparhiei.

          În fond la dvs de ce nu se organizează un comitet al pastorilor? Care să fie şi for decizional pe probleme financiare dar şi pastorale.

  22. […] acum subiectul ca să vin la problema pe care am pus-o relativ recent pe tapet. Cea cu averea pastorilor. Când vine vorba de păcate sexuale, de beție, de alte păcate vizibile, mereu găsești pe […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: