Postat de: Teofil Stanciu | 15/03/2010

Plagiat în colecția Biblioteca Adevărul? – cazul Mândrie și prejudecată

De la bun început am fost destul de sceptic vizavi de colecția de cărți pe care „trebuie să le ai”. Mi-am exprimat rezervele și cu altă ocazie. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că volumele publicate au două mari calități: sunt noi și sunt bine legate (deci rezistente în timp). Nu mă impresionează brizbrizurile de pe copertă, nici cele de interior. Nu-i mare lucru nici „pielea” în care sunt înveșmântate. A, și mai au o calitate: accesibilitatea sub raport financiar.

Când vine vorba despre conținut, lucrurile se schimbă. Un neajuns ar fi lipsa oricăror informații suplimentare (prefață, postfață, tabel cronologic) care ar fi îmbunătățit semnificativ ediția, i-ar fi dat o ținută intelectuală. Nici măcar o banală notiță biografică nu există. Cred că era util pentru cititorii cărților din această colecție – deci nu pentru posesorii lor – să afle când a trăit autorul și ce alte cărți importante a mai scris.

Acestea reprezintă însă totuși doar niște amănunte pentru marea masă a publicului țintă. N-ar fi cazul, așadar, să bag bețe în roate unei afaceri prospere și culturalizatoare. Am identificat însă și o problemă mai serioasă. Care, de asemenea, nu-i privește pe cititori în mod direct, dar are de-a face cu onestitatea și chiar cu legalitatea.

Am primit în anticariat un exemplar, pe care trebuie să-l am, din Mândrie și prejudecată. Așa că mi-am zis că ce ar fi să-l schimb pe cel de-acasă, care era cam ramolit. Zis și făcut. Dar, cum m-am mai ars cu traduceri recente, m-am pus să verific dacă textul tradus de Corina Ungureanu pentru Editura Adevărul Holding este unul de calitate. Și cum să te lămurești mai bine decât comparând între ele cele două variante. Iată ce a ieșit (am evidențiat cu culori deosebirile).

 

Capitolul 1

Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de nevastă. Oricât de puțin cunoscute ar fi simțămintele sau vederile unui asemenea bărbat atunci când apare pentru prima oară într-un loc, acest adevăr este atât de înrădăcinat în mințile celor din jur, încât burlacul este socotit ca proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele familiilor din vecinătate.

(ediția 2009, pag. 5)

Capitolul I

Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de nevastă.

Oricît de puțin cunoscute ar fi simțămintele sau vederile unui asemenea bărbat atunci cînd apare pentru prima oară într-un loc, acest adevăr este atît de înrădăcinat în mințile celor din jur, încît burlacul este socotit ca proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele familiilor din vecinătate.

(ediția 1969, pag. 19)

Capitolul 28 (finalul)

– Este îngrozitor de prost crescută s-o țină pe Charlotte afară, pe vântul ăsta. De ce nu intră în casă?

– Oh! Charlotte spune că n-o face mai niciodată. Când domnișoara de Bourgh intră, este unul dintre cele mai mari favoruri.

– Îmi place cum arată, spuse Elizabeth, fulgerată de alte gânduri. Are un aer bolnăvicios și îmbufnat. Da, e tocmai ce îi trebuie. O să fie o nevastă foarte potrivită pentru el.

Domnul Collins și Charlotte, ambii la poartă, ședeau de vorbă cu doamnele, iar sir William, spre marele haz al lui Elizabeth, rămăsese în pragul ușii, într-o gravă contemplare a măreției din fața sa, înclinându-se mereu, ori de câte ori domnișoara Bourgh se uita în direcția lui.

În cele din urmă, nu mai avură ce-și spune; doamnele mânară mai departe și ceilalți se întoarseră în casă. Nici nu dădu bine cu ochii de cele două fete, că domnul Collins se și porni să le felicite pentru marele lor noroc, pe care li-l lămuri Charlotte, aducându-le la cunoștință că fuseseră invitați cu toții să ia masa la Rosings, a doua zi.

(ediția 2009, pag. 177)

Capitolul XXVIII

– Este îngrozitor de prost crescută s-o țină pe Charlotte afară, pe vîntul ăsta. De ce nu intră în casă?

– Oh! Charlotte spune că n-o face mai niciodată. Cînd domnișoara de Bourgh intră, este unul dintre cele mai mari favoruri.

– Îmi place cum arată, spuse Elizabeth, fulgerată de alte gînduri. Are un aer bolnăvicios și îmbufnat. Da, e tocmai ce îi trebuie. O să fie o nevastă foarte potrivită pentru el.

Domnul Collins și Charlotte, ambii la poartă, ședeau de vorbă cu doamnele, iar sir William, spre marele haz al Elizabethei, rămăsese în pragul ușii, într-o gravă contemplare a măreției din fața lui, înclinîndu-se mereu, ori de câte ori domnișoara Bourgh se uita în direcția aceea.

În cele din urmă, nu mai avură ce-și spune; doamnele mînară mai departe și ceilalți se întoarseră în casă. Nici nu dădu bine cu ochii de cele două fete, că domnul Collins se și porni să le felicite pentru marele lor noroc, pe care li-l lămuri Charlotte, aducîndu-le la cunoștință că fuseseră invitați cu toții să ia masa la Rosings, a doua zi.

(ediția 1969, pag. 153)

Capitolul 48 (o scrisoare)

I-am scris colonelului Forster, rugându-l să afle, dacă este posibil, de la vreunul dintre intimii tânărului, din regiment, dacă Wickham are vreo rudă sau cunoștință care să știe în ce parte a orașului s-ar putea ascunde acum. Dacă s-ar găsi cineva la care să apeleze pentru a afla vreun fir conducător de acest fel, ar fi de foarte mare ajutor. În momentul de față, nu avem niciun fel de indicii. Colonelul Forster, cred, va face tot ce-i va sta în putință ca să ne ajute în această chestiune. Dar după ce m-am mai gândit, poate că Lizzy ne-ar putea spune, mai bine decât oricare altul, ce rude în viață are el acum.

(ediția 2009, pag. 319)

Capitolul XLVIII (o scrisoare)

I-am scris colonelului Forster, rugîndu-l să afle, dacă este posibil, de la vreunul dintre intimii tînărului, din regiment, dacă Wickham are vreo rudă sau cunoștință care să știe în ce parte a orașului s-ar putea ascunde acum. Dacă s-ar găsi cineva la care să apeleze pentru a afla vreun fir conducător de acest fel, ar fi de foarte mare ajutor. În momentul de față, nu avem niciun fel de indicii. Colonelul Forster, cred, va face tot ce-i va sta în putință ca să ne ajute în această chestiune. Dar după ce m-am mai gîndit, poate că Lizzy ne-ar putea spune, mai bine decît oricare altul, ce rude în viață are el acum.

(ediția 1969, pag. 264)

Edițiile din care am citat:

Jane Austin – Mândrie și prejudecată, traducere de Corina Ungureanu, București, Ed. Adevărul Holding, 2009.

Jane Austin – Mândrie și prejudecată, traducere de Ana Almăgean, București, Ed. pentru Literatură Universală, 1969.

 

Aș putea să vă dau numeroase alte exemple, dar am luat trei fragmente întâmplătoare (pentru sceptici, se poate aranja o scanare a câtorva pagini alese de dumnealor). Întrebarea mea este: cum se poate ca două traduceri să „semene” atât de bine? Iar dacă nu seamănă, ci sunt identice – așa cum se poate presupune cu destulă pertinență –, de ce sunt semnate cu două nume diferite? O fi vorba de un „mic” plagiat care, în noianul cărților și ilegalităților de azi, va trece pur și simplu neobservat? ORDA nu se sesizează decât dacă în cazul unor hackeri amărâți pe care nu-i apără niciun holding?

Mie îmi miroase greu a furt aici. Deși s-ar putea să aflăm – în cazul în care s-ar isca un scandal – că a fost o „neglijență”. Că ,de fapt, un tehnoredactor (care, între timp, o fi fost și concediat) a scris alt nume. Iar cum acesta era fan al gimnastei Corina Ungureanu, a început să scrie peste tot numele ei… în neștire. Însă holdingul lucrează absolut onorabil. Și n-a vrut decât să aducă un omagiu traducătoarei la fix 40 de ani de la ediția anterioară. Însă n-a ieșit cum s-a dorit…


Responses

  1. Dupa cum vezi, Teofil, se intinde rau plaga asta.
    Si ma tem ca nu este singurul exemplu in aceste editii de masa. Acesta este unul dintre motivele pentru care am stat departe de ele. Mare pacat ca ceea ce ar fi putut fi un serviciu, se transforma in acest fel in furt calificat.
    Este insa, ni se va spune, pentru o cauza nobila/
    Sunt sigur ca editorul o va cauta pe Ana Almagean, daca mai traieste, ii va explica eroarea, in termenii explicati de tine, si va publica editia a doua cu numele corect al traducatoarei. Iar voi va trebui sa-l premiem drept un model de onestitate. Si stunci, sa nu te apuce great?

    • @DanutM

      Știți că a fost un scandal foarte urât (dar ținut sub tăcere în presă – cu câteva mici excepții) vizavi de „traducerea” jurnalului lui Tolstoi. Ion Ianoși și soția făcuseră o selecție din jurnal, iar traducerea lor a fost publicată de Editura Ideea Europeană. Adevărul Holding a publicat „Memoriile” lui Tolstoi care, culmea, conținea tot jurnal și – culmea culmilor! – exact selecția făcută de Ianoși! Eu am aflat despre toată povestea de pe blogul lui Andi Bob (Iolanda Bob).
      E mai de înțeles o traducere mai „fușărită” că, deh!, ne grăbim să luăm banu’. Dar chestia asta arată foarte nasol. De curiozitate, voi mai compara aceste cărți când îmi vor trece prin anticariat. Să văd ce iese…

  2. ‘Greatsa’ am vrut sa spun.

  3. Am si eu romanul din editia ’69.A fost unul dintre preferatii adolescentei mele.Oricum ne invartim, vedem si auzim plagiat(nu stiu care este pluralul) peste tot:in muzica,in moda,in tehnica,in film.Era firesc sa existe si in literatura.Nu sunt de acord nici cu plagiatul si nici cu falsurile mai ales cand aduc bani buni falsificatorilor.Cei mai precisi in a falsifica sunt chinezii.O surpriza neplacuta a fost sa vad un film american identic cu unul spaniol numit Rec.Proprio identic!Titlul era diferit si amplasamentul actiunii.Nu stiu daca in Romania a fost difuzat acest film ‘Rec’ in cinematografe dar plagiatul american l-am vazut pe HBO de curand(cel spaniol in urma cu un an in cinematograf).E dificil sa fii original intr-o lume tot mai saturata de produse.Citisem undeva ca Charlie Chaplin a participat incognito la un concurs de cine il imita cel mai bine, organizat in Japonia.Spre surprinderea tuturor n-a iesit invingator.In acel caz copia era mai buna decat originalul!
    Intrebare: cati adolescenti cumpara ‘Mandrie si prejudecata’?Sau poate e mai bine sa intreb: cumpara cineva azi aceasta carte?Oricat de mult m-am straduit sa-l conving pe fiul meu s-o citeasca(nu numai asta ci tot ce aveam in biblioteca de editura Literatura Universala) n-am reusit.Mi-a spus sa-i fac un rezumat si apoi vede el daca merita sau nu sa-si piarda vremea cu o carte ‘fara actiune’.Din pacate nici din colectia romanelor mele politiste nu l-a atras niciuna.Singurele pe care le-a citit au fost cele SF!

    • @Napoca de Ardeal
      Încep cu sfârșitul. Eu zic că atâta vreme cât un om citește, e încă semn bun. Că face el trecerea dacă i se păstrează năravul.

      Mândrie și prejudecată se vinde chiar foarte bine în anticariat. În general, o cumpără oameni tineri. Nu știu care e proporția adolescenților între ei. Dar cred că sunt mai puțini băieții, oricum.

      Faza cu Chaplin eu o interpretez altfel. Anume că oamenii au fost atât de fascinați de imaginea din film încât au repudiat „originalul”. Era o chestie idealizată, din care cam dispăruse posibilitatea de a fi original, imprevizibilul viului.

      Nu știu filmul respectiv.

  4. Daca ai in arhiva ta romanul SF ‘Febra’ am sa trimit pe cineva sa mi-l cumpere.L-am citit pe bucati intr-o revista,uneori n-ajungeam la timp s-o iau asa ca mai saltam cate o parte.Ma deconecteaza teribil SF-urile.Sunt un exercitiu pentru imaginatie.Din pacate azi nu mai reusesc sa citesc romane,fac eforturi si cu cele care sunt best-seller desi din curiozitatea de a vedea cum de au ajuns in top ma straduiesc sa le duc la bun sfarsit.Ma intereseaza in schimb filosofie, sociologie, teorii stiintifice, arheologie, istorie(pe care n-am putut-o suporta in scoala!), constructie,gradinarit, ceramica, pictura…carti practice tipul ‘facut-de-tine’…Cat de mult se modifica gusturile pe masura ce traim!Si cand ma gandesc ca inca se vehiculeaza teoria ca ‘omul nu se schimba’.Prostii!Suntem intr-o continua metamorfoza.

    • Napoca De Ardeal,
      N-am Febra.

      În ce mă privește, nu mă pot lăsa de beletristică. Nici dacă încerc.

  5. nu era vorba despre 30 de ani ci despre 40 de ani…

  6. […] Plagiat în colecția Biblioteca Adevărul? – cazul Mândrie și prejudecată […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: