Postat de: Teofil Stanciu | 14/01/2015

Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament

Comentariu VT

E a patra carte pe teme de context biblic la care am lucrat (celalalte sunt: Manualul biblic, Noua enciclopedie a Bibliei, Dicționar enciclopedic de personaje biblice), dar e prima în care asemănările dintre cultura în care s-a născut Biblia și cultura popoarelor învecinate sunt susținute cu numeroase argumente punctuale foarte interesante.

Incontestabil, Scriptura este și un produs cultural. Forma în care a fost scris textul diverselor cărți cunoaște numeroase paralele în texte antice. Inclusiv despre Creație și despre Potop s-a scris uneori în termeni asemănători (a se vedea scrieri precum Enuma eliș. Epopeea Atrahasis, Epopeea lui Ghilgameș).

De ce să nu recunoaștem, dacă nu ai idee despre istoria lumii antice, este puțin tulburător să constați că temele Bibliei nu sunt chiar atât de unice pe cât sugerează unii predicatori că ar fi. Dar asemănările cu alte texte sau descrierea unor obiceiuri și ritualuri practicate și în alte culturi învecinate nu diminuează nici valoarea, nici unicitatea de ansamblu a Scripturii.

Ce s-ar putea să fie afectată este ignoranța aproape idolatră care ne determină uneori să socotim că avem o Carte Sfântă căzută direct din cer (poate chiar în limba noastră națională), fără vreo asemănare cu vreun alt text scris vreodată și, prin extensie, această unicitate ni se transmite și nouă.

Biblia folosește teme care circulau Orientul Antic apropiat, fiindcă se adresează unor oameni ai vremii lor. Limbajul nu putea face abstracție de orice determinări istorice și de orice specific al locului sau al timpului. Legea mozaică prezintă similitudini cu Codul lui Hammurabi, cu Codul lui Ur-Nammu, cu cel al lui Lipit-Iștar sau cu legile asiriene.

Tema exclușilor și marginalilor societății este prezentă și în texte asiro-babiloniene, și în texte egiptene, și în cele hitite sau în cele akkadiene. Dreptatea ca obligație a regelui în funcție este un leitmotiv întâlnit și la alții. Apare și la alte popoare ideea că un rege a fost pedepsit de zeul său pentru nedreptățile, comise sau tolerate, împotriva celor slabi.

S-ar putea să surprindă faptul că Iahve recurge, prin profeții săi, la metafore foarte asemănătoare celor folosite și în texte oraculare sau ritualice din zonă. Uneori (ca în cazul lui Isaia), sunt persiflate texte ale popoarelor din jur tocmai în ideea de a scoate în evidență supremația lui Iahve.

Ceea ce se remarcă însă ca specificitate a VT e faptul că orice gest ritualic, orice acțiune, orice proclamație oraculară, orice mesaj este pus întotdeauna într-o perspectivă distinctă de cele comune epocii. Sensul ultim al fiecărei acțiuni divine este făcut cunoscut prin revelație – fapt ce nu se întâmplă la alte popoare – și, aproape fără excepție, diferit de sensurile atribuite de obicei acțiunilor divine în spațiul Orientului Apropiat antic.

De pildă, despre Elisei se spune în Comentariu că a folosit cele mai multe proceduri „magice” dintre toți profeții (lemnul aruncat în apă ca să scoată fierul, făina pusă în oală ca să anihileze otrava, scăldarea bolnavului într-un anumit râu etc.), dar de fiecare dată apare la el un element care iese din tiparul epocii și, totodată, diminuează semnificativ rolul profetului în acea acțiune, lăsând loc pentru manifestarea lui Iahve. În cazul lui Naaman, de exemplu, scăldarea ar fi trebuit – potrivit canoanelor vremii – să se producă în prezența „magului”, însă Elisei nici măcar nu se întâlnește cu „pacientul”, ca să fie clar că nu el operează vindecarea.

Cred că lectura acestui gen de carte dezbracă Biblia de o falsă aură de excepționalitate și îi conferă, în schimb, o autentică și verificată (în măsura în care e posibil cu instrumentele istoriei și arheologiei) aură a valorii sale incontestabile și unice.

Ce dovedesc, de altă parte, toate acele texte străvechi ce prezintă similarități cu textul biblic este faptul că existau în epocă preocupări asemănătoare, oamenii aveau nevoie de răspuns la probleme comune acelor vremuri și Dumnezeu oferă astfel de soluții. Uneori soluțiile sunt destul de asemănătoare cu cele descoperite de înțelepciunea omenească văduvită de inspirația divină directă, dar întotdeauna există un element care diferențiază Israelul de orice alt popor.

Uneori e vorba despre un sens nou dat unor practici comune, alteori este vorba despre persiflarea realizărilor așa-zișilor zei ai vecinilor (Marduk/Bel, Baal, Astarte/Aștoret etc.). Circumcizia se practica și la alte popoare, dar relația cu legământul e prezentă doar la Israel.

O deosebire fundamentală între zeii din Orientul Apropiat antic și Iahve este aceea că niciunul dintre „competitorii” lui Iahve nu se revelează și nu-și comunică intențiile. Ele pot fi doar presupuse și zeul trebuie mereu îmbunat cu acțiuni ce se bănuiește că s-ar putea să-i fie pe plac. De asemenea, jurisdicția zeilor era prin definiție una limitată teritorial, în timp ce Iahve își revendică întregul Pământ ca domeniu de autoritate.

Deși Iahve se descoperă și își transmite mesajele prin intermediari (de obicei, profeți, dar ocazional și prin preoți sau prin lideri politici locali), acest fapt nu înseamnă că evreii nu au învățat unele lucruri de la vecinii lor. De pildă, concepția despre viața de după moarte s-a cristalizat, spun specialiștii, abia după exil, inclusiv sub influența zoroastrismului persan.

De asemenea, deși se menționează frecvent în Scriptură că David și Solomon au ascultat de Dumnezeu în timpul domniilor lor, totuși, o seamă de strategii politice nu i-au diferențiat cu nimic de regii păgâni din jur. Au contractat căsătorii politice, au stabilit alianțe, și-au făcut vasali, și-au silit propriul popor să presteze muncă silnică (e cazul lui Solomon), au demarat vaste proiecte de construcții care legitimau în epocă forța unui monarh, și-au alcătuit armate permanente (în Judecători, armata se aduna numai sub autoritatea „unsului Domnului”, pentru o situație excepțională, iar pe urmă se dizolva), au folosit spioni, au deținut sclavi, au făcut comerț cu popoare inamice, au negociat teritorii etc.

E așadar un fapt că istoria sacră a Israelului poate fi citită simultan sau alterantiv și din perspectiva biblică, și din cea istorică, conjuncturală. Una îi conferă semnificația spirituală și îi dezvăluie sensul, cealaltă descrie strategiile militare, contextul geo-politic, alianțele, acordurile comerciale etc.

Comentariul cultural-istoric al Vechiului Testament nu e un comentariu teologic, ci unul care discută mai ales la aspecte ce țin de istorie, geografie, arheologie, mitologie, cutume, legislație, arhitectură, tehnologie, concepții despre lume și viață. Se prea poate ca unele lucruri să vă contrarieze, dar cred că beneficiile lecturii surclasează riscul potențial de a citi și lucruri cu care nu sunteți de acord.


Responses

  1. ati citit „The Life and Times of Jesus the Messiah” de Alfred Edersheim? ar fi acest Comentariu o completare buna? titlul si tema suna oricum tentant, dar vreau sa stiu cum sa planific o eventuala achizitie si lectura.

    apropo de acea carte (cu titlu lung), e printre putinele carti in limba engleza la care-mi doresc o traducere in romana. engleza (relativ) veche ma cam incurca, si topica frazelor este pe alocuri foarte incalcita.

    • N-am citit cartea. Singurul ei cusur ar fi vechimea, fiindcă, din câte am înțeles eu, s-au făcut totuși descoperiri importante în sec. XX.

      • nefiind la curent cu descoperirile respective nu pot decat sa spun ca, din ce am citit, cartea este foarte buna. contine o gramada de lucruri despre care nu aveam habar, insa este atat de complexa incat este greu de citit cate un pic seara.

  2. Reblogged this on Istorie Evanghelica.

  3. Reblogged this on Persona and commented:
    O aparitie editoriala importanta, din nou la Editura Casa cartii.

  4. Reblogged this on Editura Casa Cărţii and commented:
    Adăugăm la această prezentare şi datele cărţii:

    Autori: John H. Walton, Victor H. Matthews, Mark W. Chavalas
    Titlul original: The IVP Bible Background Commentary. Old Testament
    Traducere: Silviu Tatu, Luca Creţan, Romana Cuculea
    Nr. pag.: 893
    An: 2014
    ISBN: 978-606-732-004-6
    Preţ: 110 (puteţi face comanda aici)

  5. exista un motiv nestiut de mine pentru care Cortul Intalnirii este numit „Tabernacul” de foarte multe ori in aceasta carte? cautand repede pe Wikipedia vad ca acesta este termenul anglo-american provenind din latina; in ebraica i se spune „mishkan”. derutant este si ca la inceput se spune ca s-a folosit si traducerea Cornilescu, in care acest cuvant nu exista (si nu am auzit in nici o predica in limba romana ca acest termen sa se foloseasca). in plus, termenul consacrat la noi de „Cortul Intalnirii” apare si el de multe ori, uneori chiar in pagina urmatoare sau pe aceeasi pagina. deci? este doar vorba despre doi traducatori care nu s-au pus de acord asupra unui termen?

    de asemenea, zeita egipteana Hathor, ce avea atribute in general in zona fertilitatii, este numita pe scurt „zeul Hator” la un moment dat, daca-mi amintesc bine in contextul discutiei despre simbolistica sarpelui. pe langa ortografierea discutabila (am vazut in alte scrieri ca numele zeului Ra este scris Re, ceea ce e cam ciudat pentru mine, dar nu-s egiptolog) cred ca amanuntul ca este vorba de o zeita responsabila cu fertilitatea ar fi dat un plus de detaliu textului. sau macar genul corect al zeitatii sa fi fost scris acolo.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: