Postat de: Teofil Stanciu | 16/01/2015

Detoxifierea de Eminescu e benefică pentru… Eminescu

Mihai Eminescu (sursa)

Mihai Eminescu (sursa)

Îmi amintesc și acum cu strângere de inimă că, în clasa a X-a, am studiat un trimestru întreg numai Eminescu. E impropriu spus că „am studiat”. După ce se citea poezia (că mai ales poezii aveam în programă: Floare albastră, Dorință, Revedere, Scrisoarea III, Scrisoarea I, Luceafărul, Sara pe deal, Glossă etc.), profesoara noastră de modă veche – altfel o doamnă foarte de treabă – ne întreba și pe noi ce părere avem.

După cea lua la cunoștință care e părerea noastră, bineînțeles că ne dicta clasicele comentarii de la care făceam febră musculară la antebraț. Iar comentariile respective trebuiau ținute minte măcar până la teză. Nenorocirea făcea că, nereușind să țin pasul cu viteza cu care dicta doamna, mereu aveam găuri în comentarii și ideile nu se prea legau.

Din acest motiv, Eminescu a devenit repede o povară a adolescenței. Citam din el (că doar știam pe de rost fiecare poezie care se cerea la școală), dar numai pentru distracția noastră și, eventual, ca să ne tachinăm între colegi. Niciodată, cât am fost în liceu, nu am reușit cu adevărat să văd altceva în poezia lui Eminescu decât „materie”.

Ajuns la facultate, lucrurile s-au complicat. Acolo aveam bibliografii întregi pe acest „subiect”. Îmi mărturisesc nedumerirea și repulsia față de analizele unor eminescologi din care nu înțelegeam aproape nimic. Exprimări ultrasofisticate (de o prețiozitate căutată, dar greu de îndurat) transmiteau lucruri de neînțeles – probabil foarte interesante, cine știe?

Ai fi zis că acești critici și/sau teoreticieni se temeau ca nu cumva să se exprime prea accesibil, ca să nu fie socotiți incompetenți sau mai prejos decât alții. Îmi amintesc foarte precis o carte mare, cu copertă tare, cu pânză, din care ar fi trebuit să „produc” un referat. M-am dat bătut, fiindcă din primele pagini nu reușisem să înțeleg nimic sau, dacă înțelegeam ceva, mi se părea că sună mult prea banal în cuvintele mele obișnuite.

E drept că unele exprimări din astea pompoase aveau și un umor involuntar care te mai scotea din disperare.

Mai existau apoi clișeele pe care, de bună voie sau de nevoie, trebuia să le repeți: „luceafărul poeziei românești” („luceafărul huilei” e altul), „poetul nepereche”, „omul deplin al culturii române”, „influența schopenhaueriană” etc. etc. etc. etc. Poate că am eu simțul ridicolului prea dezvoltat, dar nu puteam rosti aceste sintagme fără să le simt penibilul.

Din păcate, multe dintre discursurile actuale nu fac decât să-i îndepărteze pe elevi de Eminescu, împrumutând același limbaj de lemn, aceeași frazeologie obosită și mirobolantă care te lasă anesteziat și descumpănit când îți ajunge la urechi. Mereu m-am întrebat de ce simt nevoia să vorbească atât de anormal despre Eminescu.

După ce am terminat însă cu școala, a trebuit să predau Eminescu la clasă. Atunci, ca să pot să vorbesc cu seriozitate și fără ironie despre „poetul național”, m-am silit să uit tot ce îmi aminteam de prin comentarii (și, surprinzător, chiar au fost câteva chestii de care a trebui să mă lepăd), iar pe urmă l-am citit fără introduceri docte, fără analize savante. Am luat poezii la rând și le-am citit să văd cum îmi sună. Dar alte poezii decât cele pe care le bătucisem de musai în școală.

Surpriza plăcută a fost că l-am redescoperit pe Eminescu. N-aș fi putut înșira toate influențele ce se resimțeau în textura poetică, n-aș fi putut face inventarul „temelor și motivelor”, dar am putut savura textul, limba română pe care, alături de alți autori, a creat-o.

Țineți cont că, în 1880, se trecuse de puțină vreme la scrierea cu caractere latine (decretul oficial se dăduse abia cu 20 de ani mai devreme). Pe la 1850, Heliade-Rădulescu îndemna tinerii: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți”, fiindcă nu exista o literatură autohtonă serioasă, ci doar imitații. Tot aici ar trebui menționate tendințele latinizante promovate mai ales de ardeleni, care ar fi vrut o limbă purificată de influențe slave, turcești, ungurești etc.

Ca să vă faceți o idee despre latiniști, încercați să vă închipuiți limba română fără cuvinte precum iubire, oraș, gospodar, alean, vrajbă, uliță etc.

Eminescu a reușit să se ridice deasupra tuturor acestor determinări și obstacole și să lase în urmă o producție literară excepțională într-o limbă română care poate fi înțeleasă fără prea mari eforturi. Chiar dacă nu ar fi și partea de geniu, această singură realizare ar fi excepțională în sine.

Mi-e clar: ca să-l poți aprecia pe Eminescu trebuie fie să ai un profesor priceput care să te ajute mai degrabă să-l situezi în context și să-ți faciliteze interacțiunea cu poezia sau proza lui (să-ți „deschidă ochii”), fie să te scuturi tare de tot ce ai învățat la școală, de toate traumele și coșmarurile de la teze și extemporale și să îți iei inima în dinți să-l citești pe stomacul gol să vezi cum îți pică.

Totuși, dacă nu-ți pică bine, nu poți trage concluzia că Eminescu scrie prost sau că e mediocru. Atâta modestie cred că trebuie să păstrăm încât să tragem concluzia că și la cititor s-ar putea să fie o problemă.


Responses

  1. eu in scoala generala si liceu ma razvrateam interior (sau „gandeam reactionar”) la impunerea cu forta a lui Eminescu ca „cel mai bun poet din toate timpurile”. in primul rand ca nu-mi place sa mi se impuna ceva pe motiv ca eu n-as fi in stare sa inteleg motivul, in al doilea rand (si cel mai explicit) pentru ca refuzam sa accept ca model un om a carui viata imorala l-a dus la moartea de sifilis.

    Trecand peste cliseele din comentariile din liceu (motiv de amuzament prin repetitia fortata) gen:
    – destinul omului de geniu (eu nu intelegeeam de ce un om genial traieste in mizerie si moare sarac, in loc s-o duca bine, dar am inteles ca „om de geniu” si „om genial” nu sunt acelasi lucru, omul de geniu fiind un fel de savant idiot)
    – presentimentul erotic la varsta adolescentei
    unele poezii chiar mi-au placut. mai precis Scrisorile, care faceau uz de latura mai epica, avand o naratiune. am citit si „Sarmanul Dionis” (pe care l-am considerat atunci ca cochetand cu blasfemia), si peste ani, cand am auzit de „Versetele satanice” mi s-a parut ca ideea acestei carti a fost copiata. Numai ca pe Eminescu nu stiu sa-l fi amenintat patriarhul ortodox cu moartea.

    apoi am ajuns la facultate si, fiind la Politehnica, am scapat de povara lui Eminescu.
    cred ca regimul comunist a avut o mare contributie la cultul eminescian (uneori seamana cu o religie), si asta mi-a devenit evident dupa ce, contrar celor propovaduite la orele de romana, nici un strain cu care am discutat nu l-a mentionat vre-odata (desi a fost tradus in nenumarate limbi). pana si banii de plastic sunt mai faimosi decat „poetul nepereche”.

    cred ca o reevaluare onesta a lui Eminescu ne-ar face tuturor un mare bine. nu-i contest geniul, insa zeificarea sa de catre profesorii de limba romana nu face decat sa-i indeparteze pe elevi. este, daca vreti, un fenomen asemanator cu cel intalnit in cazul marilor personalitati ale credintei prezentate in Biblie: copiii acestora aproape mereu s-au indepartat de Dumnezeu.

    • Sunt mai multe probleme aici.

      În primul rând, există o idolatrie a literaturii naționale care defavorizează (pe nedrept și cu pagube mari pentru elev) valorile literaturii universale. Mai nou, s-a mai ameliorat situația, că manualele cuprind și autori străini. Dar examenele tot naționaliste sunt.

      E interesant că în anii 50, comuniștii sovietici scoseseră din programă autorii români, pentru că erau considerați periculoși. Probabil că pe urmă s-a mers pe o revanșă🙂

      Eminescu nu e cunoscut în străinătate și pentru că provine din ceea ce se cheamă o „cultură minoră”. Plus că noi nu avem grupuri de lobby precum au maghiarii, de pildă.

      Sunt de acord însă că ar fi nevoie de o revizuire onestă a lui Eminescu și mereu am fost curios cum l-ar evalua cineva cu adevărat competent în literatura romantică a Europei. Mă gândesc, de pildă, la un Virgil Nemoianu.

      • am avut noi un grup de lobby organizat: ICR-ul. insa s-au ocupat Mickey Mouse si Tovarasul Calorifer de el. l-au demascat ca fiind un cuib de basisti.

  2. Reblogged this on Blog de albina and commented:
    Excelent!

  3. […] https://drezina.wordpress.com/2015/01/16/detoxifierea-de-eminescu-e-benefica-pentru-eminescu […]

  4. Eminescu este o figură complexă, însă prezentat ca la grădiniţă.

    – are o jurnalistică care pare desprinsă din zilele noastre.
    – are teatru care e interesant.
    – e o figură creştină. Lucru neprezentat în şcoală.

    Ştiaţi că Ce te legeni este o poezie de temniţă?🙂 (E o informaţie furată de la alţii)

    • CTP-ul sustinea intr-o emisiune ca ar fi fost ateu🙂

      Adevarul e ca la Eminescu gasesti si versuri care duc in zona ateismului dar gasesti si versuri crestine. Un lucru e cart: e mare si va ramane asa oricat de tare l-ar injura detractorii lui (care incep sa se inmulteasca mai cu seama printre ,,manjii” astia din noua generatie de jurnalisti).

    • Contraargumentul e versul ăla cu „Eu nu cred nici în Iehova”, care era foarte drag comuniștilor. Sau „Împărat și proletar”.

      • Nu ştiam de poezia.🙂.

        Oricum, ar fi fost interesatn să avem în a XII-a o expunere despre Eminescu din punctul de vederea al credinţei. Am găsit ceva interesant (mai ales că unii dintre fraţii mei au încercat o mişcare de sfinţire cu forţa :))

        http://www.lumeacredintei.com/editoriale/in-ce-a-crezut-eminescu/

      • Oricum, am şi acum greaţă de „comentariu”. Nu am înţeles niciodată cum erau unii care făceau comentarii din capul lor şi nu le învăţau pe derost. Aveam o dilemă: dacă eu învăţ la literă tot şi iau zece, tu care scrii sub altă formă, ba chiar şi cu alte ideii cum ajungi să iei zece? Sau eu iau 8 si el 10?

        Chiar domnule Teofil, dumneavoastră aţi reuşit să învăţaţi copiii să producă „comentarii”? Sau acest mod de testare a cunoştinţei în general „ucide duhul”?

        • Eu făceam comentariul după capul meu (după ce citeam comentariul și încercam să rețin câteva idei, că mai mult oricum nu puteam). Dar luam 9, normal!😀 Deci nu știu ce experiență ați avut dvs, dar eu nu mă simțeam tare încurajată să continuu la fel. Însă altă variantă nu îmi ieșea.

          Auziți, întrebați-i acum pe elevi ce înțeleg când aud cuvântul ”comentariu”.😀 Asta apropo de greața care apare la comentariu. Eu nu văd decât bloguri și facebook când aud cuvântul, mi s-a șters aproape complet amintirea neplăcută din pruncie.🙂

  5. [Ce scrie pe butonul care îmi permite să postez? „Trimite un comentariu” :)]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: