Am văzut filmul în varianta simplă, nu 3D. Ca de fiecare dată când vorbesc despre filme, mă interesează mai puțin performațele tehnice și mult mai mult ideile și felul în care sunt transpuse pe peliculă.
A trecut suficient timp de când am citit cartea lui Tolkien încât să nu-mi mai amintesc dacă avem de-a face cu o versiune fidelă romanului sau una fantezistă. Am fost destul de reticent când am aflat că și din Hobbitul, o cărțulie cât o jumătate dintr-un volum al trilogiei Stăpânul inelelor, urmează să se facă tot o trilogie cinematografică. Îndrăzneață întreprindere.
Cât despre prima parte a trilogiei, nu poți spune că e un film deosebit de profund sau de sofisticat. Linia narativă e simplă, destul de liniară. Nu există replici greu de înțeles, vorbe adânci sau dialoguri pentru IQ foarte înalt.
Există însă câteva lucruri elementare foarte bine punctate, fără echivoc afirmate și susținute de-a lungul filmului. Ele sunt cunoscute, dar toată literatura bună a umanității le reia sub diverse forme, le recontextualizează și le nuanțează permanent, le actualizează pe înțelesul fiecărei generații.
Le înșir într-o ordine nepremeditată: curaj, încredere, prietenie, noblețe, înțelepciune, discreție, bunăvoință, onoare, iscusință, istețime, prudență, risc, smerenie, bine, adevăr, dreptate etc.
Firește că filmul trebuia să fie și spectaculos, căci așteptările fanilor filmului Stăpânul inelelor sunt destul de mari. Însă nu cred că asta e ceea ce contează mai mult.
Mi se pare că una dintre ideile esențiale ale filmului ce se regăsește însă foarte bine și în viață e sintetizată de personajul Gandalf:
Saruman believes it is only great power that can hold evil in check, but that is not what I have found. I found it is the small everyday deeds of ordinary folk that keep the darkness at bay… small acts of kindness and love.
În opinia mea, cel mai important e că mai multe milioane de oameni din toată lumea vor avea ocazia să vadă și să audă că în lupta asta perpetuă dintre bine și rău, unii aleg cu orice preț să fie de partea binelui.
Socot că e foarte important că spectatorii vor avea dinaintea ochilor aventura unor oameni dezinteresați de beneficii materiale, dar permanent ispitiți să aleagă căi mai ușoare sau mai rentabile. Când Bilbo Baggins sare în fața warg-ului uriaș, nu mai poate fi vorba despre nimic altceva decât curaj nebunesc.
De asemenea, cred că e demn de urmărit în film cum un sedentar flușturatic devine, pe parcurs, un om de caracter și de onoare. Cu păcatele lui, în continuare, că doar nu se transformă într-un supererou infailibil, ci doar se călește.
Poate e numai impresia mea (și a celor cu care am vorbit despre Hobbit), dar cred că mesajul implicit al filmlui – și care rămâne mai degrabă ca o impresie imponderabilă – e aceea că și ție ți se poate întâmpla. Nu să pornești într-o aventură de aceeași anvergură, ci să faci niște fapte bune – mici, care trec aproape sau cu totul neobservate – care să stăvilească răul din lume.
Se tot insistă pe ideea că răul e mult mai interesant, mai fascinant, că binele e plictisitor. Ei bine, îndrăznesc să susțin că marele merit al realizatorilor acestui film este că reușesc să surprindă ceva din fascinația binelui. Or asta nu e deloc lucru puțin.
Ba din contră. Să stârnești sentimente nobile în spectator, să-l faci să aspire la înfăptuirea unor lucruri bune și onorabile cred că e un merit pe care contrastul cu vremurile pe care le trăim îl scoate și mai acut în evidență.
În ultimă instanță, filmul e o experiență netransmisibilă. Eu zic că merită încercată această experiență și rămâne să constatați pe pielea voastră dacă se adeverește sau nu ceea ce am încercat să sugerez aici.
Cu drezina 
Sa traiti domnu Teofil! Trebuia zis „se merita”, ca asai traditia la evanghelici. In rest e bine, datii bataie tot asa. (Adica va incurajez sa com bateti!)
se merită săi scrieți înfelul ăsta lui domnului Teofil?
dacă da, dații bătai-e.
a) Se zice corect „scritzi”
b) Sa traiti si dmnvstr!
c) As dori cap e aceasta cale sa-l propui pe domnu Tomoiaga-san pa functia de Shogun al blogo-sferii ortodox evanghelice, cat si pe domnu Teofil ca Mogul adjuvant responsabil cu critica permanenta
Consider că cel puţin încă două replici de-ale lui Gandalf sunt demne de notat (parafrază):
– „Nu-ţi pot promite că te vei reîntoarce din călătoria asta, dar îţi promit că, dacă te vei întoarce, nu vei mai fi la fel.” – genial!
– „Doar plouă şi va ploua până se va opri. Dacă vrei să opreşti ploaia, caută-ţi alt vrăjitor.” – După interpretarea mea, supranaturalul nu trebuie „profanat” prin exploatare stupidă.
Vizionare plăcută! (… 3D, dacă se poate)
D-acord.
Exact replica aceea a lui Gandlaf mi-a ramas si mie in minte. Si nu poate fi mai adevarat in contextul culturii scurtaturii din secolul nostru.
E o întreagă filosofie de viață în această replică.
[…] Bătrânii sunt singurii care ne pot povesti o viață din celălalt capăt. Ei dețin cea mai cuprinzătoare retrospectivă. Ei pot vorbi numai din experiență, fără să facă presupuneri și prospecțiuni în viitor. Sunt bune și cărțile, ba chiar foarte bune, dar altfel e să dialoghezi cu cineva care a trăit și a dovedit cu viața ceea ce spune. De ce merită să mergeți la Hobbitul? […]