Postat de: Teofil Stanciu | 30/10/2013

Nu de „hallowini” mi-i frică

Fotografie de Toby Ord (sursa)

Fotografie de Toby Ord (sursa)

Se face mare caz de diavoliada Halloween-ului. Nu vreau să iau apărarea „sărbătorii”, că nu-i ce să aperi. Dar nici nu împărtășesc indignarea furibundă și pioasă cu care este înfierată. Se prea poate ca tot ce se spune despre această sărbătoare spăimoasă să fie adevărat.

Trebuie însă ținut cont că ea nu este separată de restul existenței noastre. Măcar de Halloween demonii noștri interiori își dau, la nivel simbolic, arama pe față. De vreme ce fiecare mascat alege o anumită mască, probabil că se identifică într-o formă sau alta cu ea și se spovedește involuntar.

Pe când, în restul zilelor, demonii nu se arată, dar asta nu înseamnă că nu există. Comunitățile care se revoltă împotriva Halloween-ului (și pe bună dreptate) se închină adesea la demonul banilor, la demonul traiului bun, la demonul confortului, la demonul popularității, la demonul individualismului, la demonul audienței, la demonul publicității, la demonul eficienței, la demonul relevanței, la demonul trufiei, la demonul bârfei, la demonul superficialității arogante, la demonul atotștiinței, la demonul mâniei, la demonul clădirilor impunătoare, la demonul mulțumirii de sine și ar mai fi destui.

Dacă Halloween-ul ar fi un prilej să ne gândim la idolii noștri de taină, atunci mai bine am sărbători în rând cu „păgânii”, dar să avem drept condiție de participare obligația de a alege ca mască exterioară reprezentarea unui idol personal pe care l-am identificat.

Câștigul ar fi dublu. Pe de o parte, fiecare ar fi nevoit să se gândească la propriile vulnerabilități și eșecuri. Iar pe de altă parte, sărbătoarea ar fi un prilej de spovedanie publică, mai ales că nu prea avem unde să ne mărturisim păcatele.

N-aș vrea, care cumva, să dau apă la moară celor care se entuziasmează în fața diavoliadei de Halloween. Ce vreau să sugerez este că aceste condamnări vehemente riscă să funcționeze ca justificare de sine, ca pandant al mândriei fariseului care nu este ca ceilalți păcătoși.

Atunci când mulțimi de oameni condamnă public un păcat, riscul e ca toți cei care consimt la acea condamnare să se simtă mai neprihăniți pentru că (1) au reușit să identifice păcatul respectiv, deci prezintă o sensibilitate spirituală remarcabilă, pe care pot conta, și (2) s-au dezis de acel păcat, dovedind astfel forța morală de a se delimita de întinăciunea morală. E aproape imposibil să nu simți niște furnicături plăcute la orgoliu.

Altfel spus, atitudinea critică față de Halloween poate deveni lesne un moralism găunos, care se agață cu ușurință de fel și fel de pretexte. Azi e ăsta, mâine-i altul. Sigur se regăsesc printre judecătorii Halloween-ului oameni care își declară dragostea de Valentineʼs Day, ca și cum s-ar putea face abstracție de faptul că respectiva sărbătoare a devenit un pretext pentru desfrâu sexual – dacă vrem să fim foarte riguroși.

Sau, la fel de bine, oamenii care condamnă păgânismul măștilor participă la cursa de cărucioare cu cumpărături de Crăciun. Deși pot, în tot acest timp, să se indigneze de „spiritul consumerist” care a afectat toate sărbătorile creștine.

În consecință, nu hallowinii sunt marele pericol (deși n-aș cutez să spun că sunt inocenți). În schimb, un mare pericol e ipocrizia, fiindcă măștile ei se mută pe dinăuntru și ajung să fie o a doua natură. Extrem de primejdioși sunt și idolii subtili care se lăfăie fără rușine chiar și în biserici, cu deplinul acord al adunării generale.

Eu zic că avem destule motive să ne contrariem, și înainte, și după Halloween. Idolii diabolici nu defilează doar o singură dată pe an. Și de cele mai multe ori nu poartă măști hâde, ci atractive.


Responses

  1. Pe aici prin america ,crestinii isi duc zilele la fel ca necrestinii, pentru ca li se spune ca orice ai face ,mantuirea nu o poti pierde.Ea sta lipita de tine ,indiferent de ceea ce faci.
    Asa avem in biserica crestini care sărbătoresc Haloween si alte sarbatori care nu au nimic de-a face cu crestinismul.
    Legat de idoli ,poate ca ar fi necesara o autocercetare in lumina Duhulii lui Dumnezeu.
    Crestinii ar trebui sa condamne orice lucrare a celui rau fara teama sau mustrari de constiina.
    N-as spune ca un crestin poate cadea in pacatul fariseului facand asta ,dar unul care doar se crede crestin ,da.

    • Sunt si eu de prin america, cunosc crestini care isi decoreaza casa de haloween. Nu inteleg cum legati mantuirea de tinerea unei sarbatori. Dupa logica voastra, as putea spune ca nici sarbatorirea zilei de nastere nu are nimic de aface cu crestinismul. Oare si aia e pacat? Dar ziua independentei? Anul nou? Nici alea nu sunt prea crestine. Si apropo de lucruri “care nu au nimic de-aface cu crestinismul”, era vorba in articolul anterior de persoanele crestine care canta muzica necrestina, multi le-au catalogat repede ca fiind lumesti. Mie imi pare prea superficial modul asta de a judeca lucrurile.

      • Ia du-te puțin la Biblie si vezi acolo cum porunceste Dumnezeu sa tinem sarbatorile si ce inseamna o sarbatoare.
        Nu trebuie sa pleci urechea la ceea ce spun eu ,ci la ceea ce spune Dumnezeu.
        Știi ce spune Anton LaVey ,ala care a scos la „lumina” biserica satanista ?
        Zice ca Haloween-ul este cea mai importanta sarbatoare satanista dupa Noaptea Vrajitoarelor.
        Oare ce ar avea in comun un ucenic al lui Hristos cu aceasta sarbatoare?
        Nu astept raspuns ,eu stiu ca : …” nu puteti sluji la doi stapani …”.

      • Eu cred că „skioru” are o idee, dar n-a dezvoltat-o suficient acolo.

    • Nu știu cum să răspund la asta. Nu contest puterea Duhului de a lumina mintea omului. Dar mereu apar niște pete oarbe în fiecare dintre noi. Probabil că astea ni se trag din faptul, destul de plauzibil (după părerea mea), că nu suntem desăvârșiți și, prin urmare, suntem incapabili să recepționăm toate corecțiile pe care ni le descoperă Dumnezeu. Și de aceea eu cred că orice creștin se află mereu în pericolul de a deveni fariseu. Orice lipsă de smerenie e deja sămânță de fariseim.

      Sărbătorile în sine nu mă sperie, cum ziceam și în text, ci ce anume se sărbătorește. Că omul poate ține fel și fel de sărbători, dar să nu fie atins nici de cele bune sărbătorite (la Paște sau la Crăciun), nici de cele rele…

  2. eu încerc să sărbătoresc Halloween-ul zilnic
    azi port masca comentatorului nonconformist🙂

    • O să devină o formă de consecvență, dacă sărbătorești zilnic. Și atunci te-ai lins pe bot de nonconformism😉

  3. Biblia spune multe – daca „skioru” te referi la Vechiul Testament, sper ca nu aduci jertfele poruncite evreilor prin Moise. Domnul Isus a spus „Inchinatorul adevarat se inchina in Duh si adevar”. Asta trebuie sa facem fiecare – si NICIUNUL nu poate verifica inchinarea in Duh si adevar a ALTUIA (desi multi se pare ca incearca.
    Eu nu serbez Halloween, dar nu cred ca persoanele care o „serbeaza” (adica se mascheaza ca la carnaval, unii mai urit!) si merg dupa bomboane SE INCHINA in mod intentionat Deavolului.

    • Asa e ,Biblia spune multe ,nici nu stii ce sa mai alegi din ea ,nu-i asa?
      Dar Duhul Sfant tocmai de asta ne-a fost dat ,ca sa ne invete ,sa nu ne lase sa bajbaim.
      Ai dreptate ,nu putem verifica inchinarea in duh,dar faptele sar in ochi fara sa le cauti cu lupa.
      Nu cred ca unii dintre cei ce sarbatoresc Haloween o fac cu intentia de a se inchina diavolului,dar ignoranta nu e o virtute.
      Daca la celelalte sarbatori ,mai gasim cate ceva semnificații pozitive și oarecum in spirit crestin, la Haloween nu exista decat o conexiune clara cu imparatia diavolului.
      Nu trebuie sa fii teolog cu seminarii ca sa intelegi asta.

    • Aș fi putut scrie un articol (poate încerc la anul) și despre partea întunecată. Nu că aș fi eu chiar așa mare și tare încât să le știu pe toate, ci există un nivel simbolic al lucrurilor unde urâtul și schimonoselile astea au o importanță, nu sunt chiar totuna cu nimic.

  4. E nasol (adica prea curajos) sa-i trimiți pe oameni să-și identifice demonii. Nici pastorii nu fac asta.

  5. Sunt intru totul de-acord cu tine, daca e sa ne judecam atunci sa ne judecam fiecare pe noi insine. Totusi nu pot sa nu sesizez un aspect, sa-i zic pericol mi se pare prea deplasat, doar un aspect: prin tot acest amalgam, prin tot acest ghiveci, prin sarbatori religioase , comerciale sau religioso-comerciale nu se urmareste altceva decat devalorizarea sacrului, transformarea lui in lumesc ! E de-ajuns sa urmarim una dintre cele doua mari sarbatori crestine( zicea cineva mai sus, care nici macar nu-s crestine), urmarire tematica intr-un hiper-market … Sarbatoare crestina inseamna masa impreuna cu cei dragi, inseamna meditatie , inseamna reinnodarea relatiilor pe care le-ai neglijat, inseamna altruism, cu un singur cuvant inseamna RELIGIE ! Dupa o zi de sarbatoare omul ar trebui sa fie plin de bucurie, plin de viata, umplut de sine si de ceilalti! Ar trebui pentru ca in realitate suntem terminati, secatuiti, obositi , goi de tot binele pe care nu l-am lasat sa intre in noi pentru ca eram preocupati sa facem o sarbatoare de neuitat .

    • Aici sunt de acord cu tine. Tocmai de aceea semnalam o posibilă legătură exact pe această filieră.

  6. Pe aici prin Franta sarbatorile care vin d’outre Manche nu au neaparat succes. In zilele aceste se sarbatoreste La Toussant si unora dintre francezi le place sa spuna ca ei sarbatoresc viata si nu moartea chair daca e vorba despre viata care trece prin moarte.

    • Francezii sunt mereu o surpriză pentru mine, de când am început să-i urmăresc mai atent. Au atâtea extreme că mereu poți fi surprins. Simone Weil era colegă cu Simone de Beauvoir! Mi se pare o imagine grăitoare.

  7. En effet. Ce invat inca in Franta este ca poti avea o disputa infocata cu cineva si sa ramii prieten adevarat. Se discuta idei si nu le este teama de idea celuilalt.

    Dar aici e vorba de un ritual vechi si de ceam mai mare deplasare, cum a numit-o presa franceza, sociala din Franta. 40 de milione de francezi se deplaseaza in ziua aceea sa viziteze mormintele stramosilor. Nu am trecut pe la mormintul lui Charles Baudelaire sa vad daca avea flori, mi-a scapat. Dar si cei care nu au un mort direct in cimitirul respectiv pot sa aduca omagiu uni om care a contribuit la cultura sau societatea franceza.

    Am un articol despre acest ritual, putin de fapt, pe parnassienne passagere.

  8. Sunteti sigur ca Simone Weil si nu Simone Veil era colega, colega in ce fel, cu Simone de Beauvoir? De altfel colegii nu ni-i alegem. On fait avec.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: