Biserica „trează”

Am urmărit acest filmuleț care ar vrea să „trezească” biserica (sau Biserica?). Mă confesez că nu prea m-am cutremurat pentru că nu am aflat nimic nou. Acest colaj video ar vrea să sancționeze, din câte am înțeles, „evanghelia dragostei”, predicile motivaționale, „evanghelia distracției”, lipsa de preocupare pentru pocăință și alte metehne ce se manifestă în biserica actuală.

O primă observație ar fi aceea că, din puținul pe care l-am citit, în toate epocile au existat voci care au evidențiat lucrurile esențiale pentru Biserică și credincioși și au avertizat împotriva pericolelor. Începând cu Pavel, și continuând cu Herma, Tertulian, Ioan Gură de Aur, Augustin, Benedict, Francisc de Assisi, Thomas a Kempis, Luther, Calvin, Filippo Neri, Ioan al Crucii, Pascal, Alfons de Liguori, Kierkegaard, Dostoievski etc. etc., fiecare ne-au avertizat, dar cine să asculte?

Mai încoace, îi avem pe Chesterton, Bernanos, Mauriac, Evdokimov, Tozer, Foster, Schaeffer, Graham Greene, C.S. Lewis, Ortega y Gasset, Miguel de Unamuno, Claudel, Schmemann, Bonhoeffer, Steinhardt, Wurmbrand și pe mulți alții.

Dacă e să faci un inventar, ai ce citi o viață. Și descoperi, pe deasupra, că mereu a existat în Biserică o câtime de oameni care n-au crezut vreun moment că a fi creștin e o distracție colosală, că din asta decurg beneficii personale, sociale și economice. Martirii, de exemplu, nu cred că ar fi putut gândi atât de egoist și dacă ar fi vrut.

Așa că nu-mi rămâne decât să conchid că una dintre principalele probleme e ignoranța. Iar ignoranța, nu știu cum să vă spun, dar a fost adesea ridicată la rang de virtute neoficială și cultivată cu asiduitate prin biserici. Cu cât citești mai puțin, cu atât mai bine (cu excepția Bibliei!). Iar dacă tot citești, atunci să fie autori „de-ai noștri”, din balta noastră stătută. Se vede treabă că nu e o soluție să vârâm capul în nisip, fiindcă tot vin peste noi problemele alea complicate din cărțile „nepocăiților”, cu care n-am vrut să ne batem capul și să ne smintim credința „simplă”.

Poate că tocmai de aceea i-a dat Dumnezeu Bisericii pe acești oameni cu voci profetice ca să fie un avertisment pentru toate generațiile – căci ei au existat mereu. Dar noi nu ne îndeletnicim cu cititul cărților complicate, ci cel mult îi preferăm pe ăștia pe gustul nostru, pe celebrii anonimi ai zilelor noastre. Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva plătim acum pentru ignoranța culturală specifică subculturii evanghelice.

O altă observație e aceea că dragostea își pierde orice sens în aceste dispute. Cum adică să critici „evanghelia dragostei”? Ai căpiat (pardon de expresie)?Citește mai mult »