Zilele trecute, Curtea Supremă de Justiție a SUA a decis să abroge reglementările care limtau contribuțiile financiare ale corporațiilor la campania electorală. Cazul e cunoscut sub numele: Citizens United v. Federal Election Commission. Votul a fost strâns (ca în multe alte alte cazuri controversate judecate de Curtea Supremă): 5-4. În motivație se spune că respectiva prevedere ar fi în contradicție cu Primul Amendament, cel care se referă la libertatea religioasă, libertatea de exprimare și libertatea presei. Deci, de acum înainte, orice companie poate pune la bătaie orice sumă de bani pentru a susține un candidat pentru o funcție politcă din SUA.
Vă asigur că nu înțeleg toate implicațiile ale acestei decizii: nici economice, nici juridice, nici politice. Înțeleg însă că această hotărâre este deosebit de importantă, deoarece marile corporații sunt acum libere să-și promoveze politicienii agreați. Altfel spus, ceea ce la noi se petrece mai pe față, mai prin dos, acolo se va putea face pe față și la scară globală…
Problema e cu atât mai gravă cu cât se pare că nu există posibilitatea de a contracara sub nicio formă această decizie. Adio candidați ai „maselor”! Adio politicieni veniți de niciunde! Nu că ar fi fost cazul neapărat în SUA, dar măcar exista o șansă.
Lucrurile sunt însă chiar mai interesante. Există un clasament întocmit de Center for Responsive Polticics cu cei mai importanți donatori și cei mai importanți beneficiari din perioada 1989-2010. Eu am reținut doar primii cincizeci, în ordinea sumelor donate. Cine vrea să vadă lista integrală, o poate accesa aici.
Potrivit legendei, cu cât sunt mai mulți catârii (sau ce sunt ăia) albaștri, cu atât a fost proporția donațiilor mai mare către democrați, iar cu cât sunt mai mulți elefanții roșii, cu atât au primit mai mult republicanii. Gardul semnalează faptul că respectivele companii au donat și pentru unii și pentru alții sume aproximativ echivalente.
Ce m-a foarte surprins e faptul că democrații au fost de departe principalii beneficiari ai fondurilor provenite de la corporații (în 2010) și că oricum dețin primele locuri – cele cu cei mai mulți bani adică – și pe întreaga perioadă. Deci se poate observa o tendință de deplasare a intereselor economice către stânga politică. Asta m-a făcut să mă gândesc la următorul lucru (care nu ține de stânga sau dreapta, ci de principiu): dacă reușești să impui moda ideologică a vremii, ai în mână atât banii cât și puterea.
Să spunem că un adept al laptelui de capră reușește să impună respectivul aliment ca modă în toate universitățile importante din America. Este știut că marile corporații de aici își recrutează CEOs și tot personalul de top. Aceștia, odată ajunși în funcții cheie, de unde pot dispune de fonduri, vor direcționa bani (fără număr, că nu mai există limită) către candidatul care preferă laptele de capră. În final, această evoluție a lucrurilor s-ar putea să ducă la moartea a mii de vaci și oi, la distrugerea a mii de ferme și cu siguranță îi va aduce la sapă de lemn pe toți crescătorii de vaci, pe toți ciobanii.
Această decizie a Curții Supreme nu este nici pe departe singulară. Chiar se poartă ca anumite chestiuni controversate să fie tranșate în justiție, iar nu în Congres sau prin referendum. Unul dintre cazurile celebre este Roe vs. Wade (1973), cel prin care s-a legalizat practic avortul în SUA. Amintiți-vă că americanii nu au avut parte de un plebiscit, ci pur și simplu 9 judecători au decis prin votul lor – în virtutea dreptului la intimitate – că o femeie face ce vrea cu burta ei într-un anumit interval al sarcinii. Altfel spus, respectivii judecători au stabilit implicit când începe un făt să fie om și când este considerat încă un obiect dispensabil. Nici măcar nu au fost toți nouă de acord.
Tot printr-o decizie a Curții Supreme au fost incriminate și însemnele religioase prezente în locuri publice. Despre chestia asta ne vorbesc liber-cugetătorii autohtoni ca despre un lucru pe care Occidentul l-ar fi dobândit prin toleranța superioară și prin revelația consensuală că statul laic ar fi periclitat de orice simboluri religioase aflate la vedere. Iată că acest lucru nu e adevărat cel puțin pentru SUA. Acolo decizia a venit de la 9 judecători, nu de la o majoritate covârșitoare a americanilor.
Situația nu e prea roză. Există voci ale unor experți în drept (judecători, procurori) care au remarcat că America a început să fie condusă prin decizii ale Curții Supreme, care au valoare de precedent legislativ și generează reacții în lanț, ajungându-se până la schimbarea sistemelor juridice din fiecare stat american. Dacă judecătorii sunt suficient de „emancipați”, pot să decidă aproape orice. Constituția SUA – cea mai cea de pe toată planeta – în baza căreia se judecă și se iau decizii la acest nivel, se pretează desigur la interpretări diverse. La fel ca Biblia sau alte documente fundamentale.
Repet, nu reușesc să străbat cu privirea sau cu priceperea implicațiile acestei decizii. Mi-e foarte clar însă că acolo unde puterea banului nu are niciun stăvilar, calea abuzurilor e larg deschisă. În fața corporațiilor, soarta individului devine practic nesemnificativă. Se știe cât de greu poate învinge un ins în lupta cu un sistem.
Am auzit că proteste s-au înregistrat atât în tabăra republicană (în frunte cu McCain), cât și în cea democrată, în frunte cu Obama. Rămâne de văzut totuși cine va avea de câștigat de pe urma acestei hotărâri. Că de pierdut va avea individul atât sub aspectul său specific și local, cât și la nivel de principiu și de entitate generică. Cel puțin așa înțeleg în acest moment. Aștept și analize mai aplicate, care să treacă dincolo de amatorismul meu generat de curiozitate.
Informații interesante am găsit, în românește în două texte (aici și aici) de pe blogul Longitudini și atitudini. Iar în engleză, aici. Îi mulțumesc lui Alin D. pentru semnalarea subiectului.
Cu drezina 
O implicatie cat se poate de directa va fi ca noi, romanii, vom copia imediat acest model ( cat de mult conteaza un precedent ilustru! ) si apoi sa vezi ce batalii economice vom avea in campanii! Ridicolul va fi ca probabil se vor cheltui mai multi bani pe promovarea unui candidat intr-o functie decat pe proiectele pe care acesta le va indeplini in mandatul sau ulterior.
Probabil ca anumite dezechilibre nu vor fi niciodata tinute in frau altfel decat prin reglementari precise, chiar daca adesea si acestea sunt incalcate flagrant ( vezi propria noastra campanie ).
#Dyo
La asta m-am dus și eu cu gândul, chiar dacă n-am mai pomenit nimic în text. Cum abia așteptăm să avem o justificare occidentală, curând s-ar putea să răsară niște indivizi cu zâmbete cuceritoare care să ne prezinte avantajele acestei situații. Mesajele inițiale opinez că le vom auzi pe Antena 1 și Antena 3 😀
pai, daca te uiti la lista, ce am observat e:
marile donatii (50 mil usd) catre democrati (aia de centru-stanga) sunt facute de „unions” adica de sindicate. si de assn’uri, care nush ce sunt, dar tot un fel de breasla or fi.
companiile au mers pe garduri, adica 50%-50%..ceea ce mi se pare ‘natural’ cand ai oamenii tai (corupti) prin toate partidele.
ce mi se pare interesant e ca`n perioada asta, desi sunt de 2 ori mai multe fonduri pt democrats in campanii decat pt conservatives (fondurile in raport de 67%-33%), partidele au cam alternat la putere.(50-50%)..ceea ce inseamna ca si omul simplu care da bani la sindicat, voteaza conservatorii, desi sponsorizeaza indirect democratii, intr`o mare masura.
teama de viitorul lor nu am, ca au o societate civila dezvoltata, so, se pot intoarce. dar mi se pare irational ca 9 judecatori, doar 9.!. sa detina atata putere peste 350 mil. americani. mai ales pe subiecte atat de delicate.
oricum, per ansamblu mi se pare o decizie proasta. personal opinion. pt ca astfel politicul devine supus banilor. si celor ce ii detin. in mod normal companiile. totusi, ca ziceam de simt civic, daca tot sunt organizati si cei multi dar fara bani, uite ce mari sponsori sunt sindicatele…
unu,
Eu zic că e imposibil să discearnă și omul simplu, dar e mai complicat când ajunge „bombardat” cu informații părtinitoare. În fine, în lumina a ceea ce au completat ceilalți comentatori ai textului, deja lucrurile apar schimbate… Aștept să văd care vor fi părerile, dar și consecințele acestei decizii.
Teofil, in primul rind apreciez faptul ca pui intrebari si nu te hazardezi la concluzii finale. Vreau sa-ti spun ca ai omis un lucru foarte important (nu e un repros, e doar o completare): decizia recenta se refera si la SINDICATE, nu doar la corporatii. Doi, aceasta decizie se refera doar la conceptul de „free speech”, nu la finantarea unor candidati sau partide. Este o distinctie importanta. Curtea Suprema SUA a avut de analizat urmatoarea problema: are o entitate corporatista sau sindicala acelasi drept la „free speech” pe care il detine sub constitutia SUA orice persoana fizica? Raspunsul a fost „da”, deoarece o persoana juridica corporatista si sindicala nu este o simpla abstractie, reprezinta o „persoana” colectiva formata din persoane reale (detinatori de actiuni sau membri de sindicat). In logica Curtii Supreme, constitutia nu poate refuza dreptul de „free speech” nici unui fel de manifestari a cetateanului american. Fie ea fizica si individuala, ca persoana in carne si oase si cu adresa si cont in banca, sau organizata sub forma de entitati legale separate, dar personalizate printr-o identitate juridica conferita de persoane reale.
Pentru „unu”, mai sus. Se vede ca nu cunosti detaliile de finantare a campaniilor politice americane. Politicul era oricum dependent de finantele celor in joc… de altfel ca peste tot in lume.
Emil,
E de la sine înțeles că politucl depinde de finanțele cuiva. Eu am înțeles însă că această decizie elimină plafonul care fusese stabilit în ce privește contribuția. În orice caz, cred că e bine să vină un material de la cei mai în cunoștință de cauză. Am văzut că e cam penurie de informații despre această decizie în presa românească.
Voi incerca, in perioada urmatoare, o prezentare si un comentariu pe elementele fundamentale ale deciziei, inclusiv opiniile separate. Deocamdata, am scris cate ceva despre opinia majoritara http://longitudini-atitudini-horatiu.blogspot.com/2010/01/liber-la-cumparat-presedinti-citizens_30.html
#Horațiu
Am semnalat primele două dintre textele dvs în finalul postării mele. La fel cum voi urmări ce vor posta și pe patrupedbun.net, voi fi atent și la ceea ce urmează să ziceți dvs.
Este o masura buna care aduce inapoi echilibrul in finatele jocului politic.
Ca si sindicatele, corporatiile sint formate tot din oameni care lucreaza impreuna pentru un tel comun.
Prin legea McCain-Feingold care a fost adoptata in 2002, corporatiile, care in din instinct de conservare in general doneaza bani in mod egal la Democrati si la Republicani au fost scoase din jocul politic. Nu insa si sindicatele, care doneaza bani in procent de 95% numai Democratilor.
In afara de asta, sub patronajul lui Soros (miliardar cu vederi de stinga) au aparut sute de organizatii non-profit prin care cantitati uriase de bani sint canalizate in jocul politic. Acest lucru se face nu prin sustinerea financiara a candidatilor Democrati (asta ar fi fost ilegal sub legea McCain-Feingold) ci prin cumpararea si difuzarea directa la posturi TV, ziare si alte instrumente de mass media a unor clipuri si articole nefavorabile candidatilor Republicani. In aparenta aceste clipuri si articole sint venite din partea unor organizatii de „cetateni ingrijorati de candidatul X” care nu-si coordoneaza actiunile cu Democratii insa in realitate s-a dovedit (chiar la ultimile alegeri) ca aceste organizatii au relatii strinse cu oameni care lucreaza in campaniile electorale ale Democratilor. Aceasta tactica a stingii de a dona sume uriase in campanii politice bineinteles „fara implicarea directa a Democratilor” 😉 a distrus echilibrul fragil al finantelor electorale intre conservatori si liberali si le-a dat un avantaj de 3:1 Democratilor.
Decizia Curtii Supreme este binevenita si restaureaza libertatea cuvintului si transparenta finantelor in politica Americana asa cum a fost pina in 2002.
#Transsylvania Phoenix
Foarte interesante precizările dvs.
Acum, mărturisesc o dilemă pe care n-am pus-o în textul postării propriu-zise. Antonin Scalia&Co, cei care, din câte știu, sunt adepți ai interpretării mai literaliste (textualism sau orginalism parcă se cheamă această orientare, nu?), au votat în favoarea acestei decizii, în timp ce Sotomayor&co au votat împotrivă. Din câte am urmărit eu până acum, de la distanță, Scalia și Thomas erau dintre cei care luptau pentru valorile tradiționale americane, în vreme ce Sotomayor și Gingsburg îmi par mai dornice să „promoveze” anumite drepturi recente și orientări recente. De aceea mi se părea cel puțin interesantă și surprinzătoare această decizie.
P.S.
… referitor la ce a spus Obama in cuvintarea lui de acum doua zile: cum ca datorita deciziei Curtii Supreme, companii si guverne straine vor participia cu donatii imense si influenta alegerile in America in propriul lor interes.
Acesta declaratie facuta in fata natiunii Americane este o minciuna grosolana care nu are nici cea mai mica baza in adevar si care inca o data demonstreaza tacticile de intimidare staliniste folosite de Obama. Adevarul este ca partea din legea finantarii alegerilor in care se interzic donatiile cu scop politic de catre oameni fara cetatenie Americana, corporatii, guverne sau alte entitati straine a ramas absolut neatinsa de catre decizia Curtii Supreme. Aceste donatii sint in continuare considerate ilegale, insa propagandistul Obama nu s-a putut abtine sa mai trinteasca o minciuna ca sa umileasca judecatorii Curtii Supreme pe care ii vede ca pe niste obstacole in calea puterii absolute pe care se pare ca si-o doreste din ce in ce mai mult.
Intr-adevar, judecatorii originalisti au votat pentru, iar cei care cred ca legea suprema – Constitutia poate fi adaptata si modificata de dinsele dupa idealurile lor marxiste, au votat impotriva.
Trebuie sa intelegeti si ce trecut au cele doua tovarase de lupta revolutionara, Ginsburg si Sotomayor. Ginsburg a fost avocat, activist si angajat al ACLU, un grup de asa-zis sprijin al libertatilor civile, in realitate un front al marxistilor Americani fondat de Roger Baldwin in 1931. Acesta a spus (citez): „I am for Socialism, disarmament and ultimately, for the abolishing of the State itself … I seek the social ownership of property, the abolition of the propertied class and sole control of those who produce wealth. Communism is the goal.”
Sotomayor (numita in functie de Obama), o admiratoare a lui Castro se identifica cu un alt grup radical de latino marxist- supremacists. Acestia militeaza pentru secesiunea statelor din sud-vest (Texas, Arizona, California) care au fost pierdute de Mexic dupa razboiul cu Statele Unite si expulzarea albilor. Printre perlele dinsei se numara dorinta exprimata de a castra toti barbatii albi, decizia judecatoreasca de a discrimina impotriva unor lucratori albi de la o statie de pompieri care au luat note mai bune la teste ca sa favorizeze colegii lor negrii care au luat note mai proaste si declaratia dinsei in public ca „legea se face de catre judecatorii curtii de apel”. Se pare ca Sotomayor nu a auzit de separarea puterilor in stat care este scrisa in Constitutie si care stipuleaza ca legea se face in Congres si se APLICA de catre judecatori.
Cam asta-i chestia cu cele doua judecatoare care au fost de opinie separata.
#Transsylvania Phoenix
Mulțumesc de precizări și lămuriri.
Prin natura profesiei, am fost nevoit să citesc la un moment dat despre mai multe dintre deciziile Curții Supreme și despre membrii ei. Am ajuns cred să citesc cam despre fiecare câte ceva. M-am uitat și la președintele care i-a nominalizat (mai ales în perioada ultimilor 10-15 ani). Nu aș avea naivitatea să cred că Obama sau Clinton ar fi nominalizat un judecător care să nu fi dovedit prin activitatea sa juridică „progresismul” de care e capabil. Într-adevăr, nu ajunsesem însă să știu și despre simpatiile socialiste ale acestor dudui. În prima jumătate a secolului XX americanii vânau comuniști și unde nu existau, astăzi se pare că îi mângâie pe creștet în taină.
Am ajuns cu lecturile și pe la Mr. Robert Bork – interesant personaj. Am aflat astfel și despre cartea lui din 2003, în care vorbește despre subsituirea organismelor alese democratic (parlamentul în sens generic) de către puterea judecătorească. Am aflat și că există verbul to bork, inventat tot de o activistă înflăcărată. Duduia respectivă pare ieșită din minți. Dar citind de pildă Behr Edwards, încep să mă gândesc dacă nu cumva devin tot mai mulți cei care-și pierd mințile și pentru care fundamentală e îndoctrinarea. Din câte știu, aceștia sunt cu preponderență din partidul actualului prezident.
Așa că nu-mi rămâne decât să sper că America nu este viitorul nostru…
P.S,
Cit despre Scalia & Co: judecatorii strict constitutionalisti sint de parere ca interpretarea Constitutiei trebuie facuta prin viziunea celor care au scris-o, asa numitii „parinti fondatori” ai Statelor Unite (Ben Franklin, Thomas Jefferson & Co).
Tinind seama de separarea puterilor in stat, judecatorii nu au dreptul sa „interpreteze” legea dupa cum au chef sau dupa propriile opinii politice. Rolul judecatorului este sa aplice legea si Constitutia, asa cum este ele facute de Congress.
Dar ce se intimpla insa atunci cind lumea se schimba, societatea se schimba iar Constitutia trebuie modificata si adaptata noilor circumstante? Daca sa zicem, din cauza schimbarii circumstantelor sociale o parte a Constitutiei nu mai este de actualitate, rolul de a schimba sau „actualiza” Constitutia nu revine judecatorului, ci poporului American prin reprezentantii sai din Congres. Acestia propun asa-zisele amendamente constitutionale care odata ce sint votate de 2/3 din membrii Congresului sint adaugate Constitutiei.
Faptul ca acesti judecatori neo-marxisti incearca sa schimbe Constitutia de capul lor sub pretextul ca legea suprema este „a living, breathing document” (o fiinta vie care respira) este de de o aroganta iesita din comun. Prin aceasta atitudine dinsii demonstreaza nu numai ca ii doare in dos de vointa poporului American reprezentat prin Congres iar ambitia lor de putere este fara masura, ci si faptul ca nu au nici un respect pentru un principiu fundamental al separatiei puterilor din statul de drept.
Imaginati-va ca intr-o buna zi, Congresul American isi va aroga puterea nu numai de a face legi, ci le va si aplica in curtile de justitie. Sau ca Presedintele care reprezinta ramura executiva va spune intr-o buna zi „Constitutia va fi schimbata asa cum vreau eu incepind de miine. Si apropos, de-acum incolo eu fac si legile in tara asta”. Cam asta vor sa faca Ginsberg si colega ei atunci cind incearca sa isi aroge puterea de a face legi sau cel putin de a le rasuci si indoi in asa fel incit sa corespunda cu ideologia lor.
Sper ca prin rindurile astea am lamurit cel putin o parte a intrebarilor tale.
Teofil,
Daca esti interesat de subiectul coruperii democratiei Americane de catre judecatori activisti iti recomand o catre scrisa de unul din autorii mei preferati, Mark Levin.
Cartea se numeste Men In Black http://tiny.cc/yILhd
O alta carte de acelasi autor care merita citita si a fost best seller pentru saptamini intregi se cheama Liberty And Tyranny-A Conservative Manifesto http://tiny.cc/dSgHF
Cat despre dorinta ta ca America sa nu fie viitorul Romaniei, eu sint un optimist. De fiecare data cind in urma unui concurs de imprejurari radicali precum Clinton sau Carter au ajuns la putere, reactia de respingere a populatiei Americane a contracarat cu eficienta tendintele acestora de a transforma societatea dupa un model socialist. In cazul lui Carter, dupa numai un mandat acesta a pierdut alegerile la scor in fata lui Reagan. In cazul lui Clinton, acesta si-a dat seama dupa primul an ca presedinte ca a intins coarda mult prea tare. Fiind si un tip pentru care instinctul de conservare si interesul personal este mai important decit ideologia politica, Clinton a schimbat macazul la 180 de grade si a devenit social-conservator. Sub presedentia lui au fost reduse beneficiile si durata la welfare (welfare = stat acasa degeaba si primit bani) si s-au inasprit politica de imigrare in Statele Unite.
Obama? Dupa nou potopul! Ca si Carter, din pacate Obama este un ideolog marxist, un true believer cum se spune aici. Devine din ce in ce mai clar ca acesta va continua pe acelasi drum chiar daca il va costa presedentia iar laolalta cu el isi vor pierde scaunele si multi dintre membrii partidului Democrat.
#Transsylvania Phoenix
Faptul că aceste cărți există și se vând este un semn de sănătate încă. Cenzura nu a suprimat toate vocile, ceea ce e de bine.
Da, am remarcat și cu alte prilejuri „corpul social” american ce reacționează destul de sănătos. Probabil că exercițiul democrației și al libertății politice are o pondere serioasă în această reacție de sănătate.
Foarte interesant felul în care, cu cât se adună mai multă informaţie din surse cât mai diverse, albul şi negrul se transformă în curcubeu postmodern, sau pur şi simplu îşi inversează poziţia în spectru… A nu se aplica la chestiuni religioase, pericol de dez-membrare! Acum, venind spre casă, bordei, maidan sau ce-o fi, avem şi noi Curtea Constituţională! Numirile făcute de către distinsul om de stânga I.I. cred că rivalizează cu ce se petrece prin S.U.A., iar partea ocultă privind manipularea dosarelor respectivilor înalţi judecători cred că întrece orice închipuire democrat-republican-onirică (=coşmar?). Totuşi, citind motivările deciziilor acestei ameţitor de sus-puse Curţi, ai zice că au dreptate partizanii ipotezei că dacii au întemeiat Roma întru descentralizare administrativă.
#agnusstick
P-asta cu dacii n-o știam. Dar, într-adevăr, „fețele” din CC-ul nostru sunt de-a dreptul comice. Am și comentat acest subiect cu prilejul deciziei finale pe subiectul alegerilor. Nu doar că sunt numiți de către un președinte, ci mulți (majoritatea) sunt foști membri de partid. Ce să mai vorbești despre independența justiției? Să fim serioși…