Către cei care deplâng lipsa interesului pentru carte

(Sursa)

Atât în mediile laice, cât și în cele religioase, există o lamentare generalizată când vine vorba despre interesul scăzut al tinerilor (mai ales) pentru lectură. Că tinerii nu mai citesc. Că sunt interesați numai de computere și telefoane. Că se analfabetizează. Etc.

Și n-ai putea spune că degeaba se vaită lumea. Dar totuși, poate că ar merita luate în seamă câteva lucruri. Mai ales în ceea ce-i privește pe părinți, dascăli, lideri de opinie din mediile bisericești și alți influenceri care au sesizat gravitatea problemei.

Ca să începem de undeva, se poate ridica întrebarea: cine cumpără dispozitive electronice pentru copii de vârste preșcolare și cine le permite să stea cu ceasurile cocoșați asupra lor? Răspunsul e destul de evident, dar atunci trebuie făcută și legătura cu faptul că acești copii au șanse foarte mici ca peste ani să fie interesați de cărți și lectură, nu?

Cum fac dascălii (de română, să zicem) să prezinte cititul ca pe o activitate interesantă, utilă, agreabilă, benefică, dezirabilă? Obligând elevii să citească romane cu kilogramul? Poate că nu-i cea mai bună metodă (sunt sarcastic aici: evident că nu are cum fi o metodă bună!). Propun un test: fiecare dascăl care deplânge lipsa interesului pentru lectură să se gândească ce carte a citit ultima dată și cui ar putea vorbi cu pasiune despre ceea ce citește (fără să fie obligat de activitatea didactică).

În dreptul oamenilor care cuvântează în biserici: cum demonstrează ei legătura dintre credință și necesitatea sau utilitatea lecturii? Ce cărți citesc ei înșiși și ce ar putea recomanda enoriașilor? Cât de des li se întâmplă să recomande? Ce soluții ar propune ei ca părinți pentru a stăvili efectele nocive ale tehnologiei?

Cât de des sunteți văzuți de copii citind și cât de frecvent se întâmplă să le împărtășiți ceva util pentru viața lor dintr-o carte? Cât de frecvent se vorbește cu entuziasm despre cărți în mediile în care sunt copiii (în familie, în școală, la biserică, la grupele de copii)?

Cât de des intrați cu copiii în librării sau cât de des mergeți pe la biblioteci să studiați indiferent ce? Cât de des dați bani pe o carte (indiferent dacă de la librărie, de la anticariat sau în format electronic)? Suntem săraci, suntem într-o goană continuă, veți zice. Exact asta înțeleg și copiii…

Ca să mă limitez la mediul evanghelic: cum se manifestă respectul pentru carte în bisericile evanghelice din România? Cum se cultivă lectura și studiul? Nu doar lectura Bibliei.

Să nu ne amăgim cu gândul că Biblia va rămâne totuși o excepție și va continua să fie singura carte citită. Căci, da, cu siguranță beneficiază de un respect mai mare decât alte cărți, dar nu va rămâne neafectată. Există în jur un întreg conglomerat de influențe care vor distorsiona grav inclusiv felul în care e citită Biblia. Tot mai mulți creștini par îmboldiți să o citească prin lentila știrilor senzaționaliste (adesea doar minciuni sau manipulări grosolane ale adevărului)! Deja e un fenomen în rețelele sociale postarea de versete scoase din context și folosite abuziv.

În condițiile în care lipsa de interes pentru carte pare să fie o problemă națională și e una acută și în biserici, cum poate rămâne o emisiune despre carte (Scara cuvintelor) ignorată aproape complet de către evanghelicii care deplâng soarta cărții? Sunt convins că Dorin Mureșan nu face o emisiune desăvârșită. Dar, din cei peste 1500 de pastori baptiști și penticostali (plus alți „lucrători” educați), nu se găsesc măcar 50 să-i spună cum ar putea face acea emisiune astfel încât să devină mai relevantă pentru tinerii din comunitățile evanghelice? Să-l critice sau să-l laude? Sau să-i ceară să facă o altă emisiune, cu un alt profil?

Ne mirăm că și evanghelicii consumă aceleași lături mediatice, că sunt fani ai emisiunilor imbecile de divertisment, că cred ce le spune OTV-ul, că se urăsc după cum dictează politicienii lor preferați, dar cine le-a spus cu ce să umple timpul în loc de televizor? Să nu facem pe sfințișorii: nimeni (cu câteva notabile excepții) nu-și petrece timpul liber doar citind Biblia și rugându-se! Deci, cine și ce cărți recomandă pentru lectura de seară?

Dacă ar fi să intru și în subiectul spinos al atitudinii liderilor evanghelici față de edituri și piața de carte, s-ar putea spune că fac o pledoarie interesată, așa că abandonez pista, dar nu înainte să subliniez că avem și acolo o problemă.

Nu cred că toate cele înșirate de mine ar garanta o schimbare radicală, nici că ar face ca tinerii (și bătrânii) evanghelici să devină campioni ai lecturii într-o lume dominată de tehnologie, dar mi se pare că e un minim necesar posibil de făcut și că, fără un pic de efort sistematic și intenționat, ne văităm degeaba.

Asprimea tonului acestui text nu aș vrea să fie folosită pentru a acuza diverse persoane. Fiindcă intenția nu e asta. Intenția a fost să demonstrez celor care deplâng soarta cărții că fiecare în parte, la locul lui, poate face câte ceva. Fără ca acest fapt să garanteze vreun succes, dar merită încercat măcar.

Publicitate