Postat de: Teofil Stanciu | 21/02/2013

O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea”

mobavatar.com

mobavatar.com

Aud și văd adesea mesaje de genul „Nu mă interesează părerea altora”, „Fii original”, „Nu te lua după ce zic alții” sau „Just Do It” (ca să ne și englezim puțin). Toate ar vrea să marcheze o indiferență „sănătoasă” față de gura lumii. Un fel de autosuficiență care ține de foame și de frig, care se poate lipsi de opinia celoralți. Sau o formă de libertate, de independență care își permite orice.

Dar adevărul este altul. Căci e cu adevărat indiferent la ce se spune despre el numai omul care n-o spune, fiindcă nu vrea să stârnească absolut nicio reacție. Când cineva ți-e indiferent, nu mai ai nevoie să i-o spui, nu simți că ar trebui s-o afle. Ți-e totuna.

Astfel de oameni nu există, fiindcă nu pot exista fără oglinda celorlalți. Or, dacă există, atunci ei sunt cazuri patologice și au stabilite diagnostice specifice. Nici măcar Cristos, care e model suprem de necondiționare socială, nu a spus că nu-i pasă de părerea altora. Ba dimpotrivă, îi păsa cum e văzut și voia să obțină un răspuns la mesajul pe care-l aducea.

Libertatea adevărată, dacă bine înțeleg eu, nu înseamnă să nu-ți pese de ce zic alții, ci să ai fixate foarte bine reperele, să știi de cine îți pasă și de cine nu. Dar nu se poate să nu-ți pese de nimeni sau de nimic.

În sensul popular în care sunt folosite aceste slogane de obicei, ele nu proclamă independența celui în cauză față părerea turmei, nici libertatea lui absolută, ci reclamă o atenție suplimentară. Mesajul implicit e cam așa: fiți atenți la mine, că mie nu-mi pasă de părerea voastră, însă am nevoie de ea ca să mă simt excepțional.

Cei ordinari, deși priviți cu dispreț superior, sunt necesari pentru ca excepționalul să-și poată valida excepționalitatea. El, „unicatul”, se definește prin contrast cu gloata. Însă are nevoie de gloată, că altfel unicitatea lui nu mai e remarcată nici măcar de propria-i persoană.

Însuși faptul de a vehicula aceste idei este o contradicție în sine. Căci, odată ce îndemni pe altul să iasă din tipar, să nu-i pese de mulțime, practic îi stabilești un nou tipar, îi dai o indicație. Iar el, dacă ar fi consecvent cu această formă de libertate sau de indiferență, ar trebui să nu ia seama la îndemnul respectiv. Altfel, deja tocmai s-a conformat, a ținut cont de părerea cuiva.

Un alt exemplu la îndemână e cel al vestimentației. Unde iarăși auzim adesea că unora nu le pasă de părerea celor mulți. Dacă ar fi așa, atunci nu s-ar îmbrăca provocator în văzul lumii, ci pe întuneric, acasă la ei.

Fără să devin prăpăstios, văd și un pericol aici: cel al falsei libertăți sugerate de acest tip de atitudini și de imbolduri. Omul care trăiește după astfel de principii poate avea impresia că s-a eliberat de presiunea grupului, dar numai ca să ajungă într-un grup mai restrâns și, eventual, mai select.

Libertatea n-are nevoie să epateze, indiferența n-are nevoie să fie confirmată public. „Fii tu însuți” e un nonsens, de vreme ce nu te cunoști decât prin ceilalți. Nici numele nu ți-l afli singur, ci de la părinți. „Fii tu însuți” nu presupune renunțarea la oglinda celorlalți, ci alegerea oglinzilor folositoare, alegerea unor repere și a unor standarde după care merită trăit.

„Adevărul vă va face liberi” – e o vorbă a Scripturii invocată adesea. Dar ea nu e completă așa, ci e precedată de „Veți cunoaște adevărul…” Cunoașterea presupune interacțiune, adevărul presupune oglindire, iar, în sens creștin, Adevărul e o persoană. Ei, na!


Responses

  1. Urmaresc de ceva vreme blogul acesta. Rar am gasit un site cu atata bun simt in formularea parerilor si argumentarea lor.

    • Nu sunteti singura care a remarcat asta. Lumea bloger-ilor e plina de mizerii si comentarii tembele. Aici in schimb e una din putinele ,,oaze” de bun simt. Atat din partea bloger-ului cat si din a celor care-i comenteaza articolele. Este unul din motivele pentru care ma alatur deseori celor din urma. In cazul multor alte bloguri ma abtin.

      • @Ștefania
        Vă mulțumesc de aprecieri!

        @eugen
        Să sperăm, fără să ne înfumurăm din pricina asta că „cine se aseamănă se adună” și că asemănările sunt în cele bune,

  2. Eu nu cred in cei care spun ca nu-i intereseaza ,,gura lumii”. Acest dezinteres este valabil doar in cazul neatentilor sau alienatilor mintal. In rest, asta mi se pare o forma de ,,exhibitionism”. Se stie ca exibitionistii in sensul propriu al cuvantului nu-si gasesc locul pe o plaja frecventata de nudisti. Ei se simt bine acolo unde nuditatea este respinsa.

    Dupa parerea mea, cei ce spun intr-un moment de tensiune ca nu-i intereseaza parerea celor din jur, pot fi crezuti. Dar cei ce-si fac din asta un mottonu nu pot fi decat falsi. Cine spune cu emfaza ca nu-l intereseaza ,,gura lumii” in subconstientul lui, de fapt, are nevoie de ,,gura lumii”.

    • Probabil că nu-l mulțumește „gura lumii” în general, ci doar opinii mai aparte. Poate fi o încercare de a scoate pe… „gura lumii” tot ceea ce poate aceasta da mai bun.

      • In genere, cand o persoana la care ne referim spune ca n-o intereseaza ,,gura lumii”, aceasta are in vedere grupul de persoane, sau o mare parte din grupul de persoane de care se ,,loveste” mai des. Normal ca nu-ti pasa de ce crede despre tine unul care te-a vazut intamplator si de care nu te leaga nimic. E vorba doar de cei cu care interactionezi sau pe langa care treci frecvent. In acest din urma caz ,,nepasarea” este un gest de fronda, e un dialog de fapt.
        Omul este o fiinta sociala. Ne pasa de cei din jurul nostru aproape in mod inconstient pentru ca tot la fel de inconstient ne definim in mare parte pe noi insine prin parerile pe care acestia le au despre noi. Nu poti sa ai o parere una despre tine insuti daca toti cei din jurul tau te privesc rau. Oricat de mult ti-ai spune tie insuti si altora ca nu-ti pasa. Daca ai o receptivitate normala la ceea ce se intampla in jurul tau nu are cum sa nu-ti pese. Si nici invers, daca cei din jur te considera minunat iti va veni foarte greu a te smeresti. Citind o data o monografie dedicata unui sfant calugar de la Muntele Athos, am remarcat printre altele faptul ca in comunitatea cu pricina se recomanda evitarea adresarii de laude unui confrate tocmai din cauza ca acela trebuia mentinut in starea de smerenie.

      • Eu cred că nu se poate întreține o atitudine de smerenie
        (inside – outside) fără ca omul să fie lăudat vreodată pentru că așa, va cădea în extrema disperării că nu face nimic bine. Și nu asta cred că dorește Dumnezeu să simțim, ci mai degrabă să fim împăcați-neîmpăcați cu noi înșine. Poate mai bine se verifică smerenia într-un mediu care te laudă precum bunătatea unui om care a primit putere.

        • Se poate să ai dreptate. În privința unei smerenii apăsătoare, părinții pustiei avertizează mereu că astfel de „virtuți”, care conduc la disperare, sunt contraindicate. Patericul e splendid în această privință.

        • Ca antidot pentru un astfel de exces invers ar putea fi abtinerea de la a-l judeca aspru pe acelasi confrate atunci cand mai greseste. Trebuie intr-adevar avut in vedere un echilibru. Parintii pustiei vorbesc mult despre calea de mijloc…

  3. Mie nu-mi pasă ce părere ai despre mine. Îți fac o favoare spunându-ți asta într-un moment de slăbiciune. Dacă. totuși, nu mă crezi și, în consecință nu mă lași în pace ci te încăpățânezi să mă bagi în seamă, eu nu garantez că-ți voi răspunde pentru că, vezi, sunt complet indiferent la părerile celor din jur. Presupun că nu te lași așa ușor respins, știindu-te un om orgolios care nu acceptă ușor un eșec, și atunci s-ar putea să cedez. Nu pot să prezic însă care va fi răspunsul meu. Sunt și eu om, na!

    • Câtă vreme ai un blog public, sunt semne că tot îți pasă. Dacă nu de mine, atunci de altul😉 Totala indiferență și deplina indepedență nu cred că ne sunt date. Să mai zic și că „nu-mi pasă” e doar o formă mai subtilă de autoprotecție?😀 Nu zic.

      • Autoprotectie, dar in pozitie de atac. Pentru ca daca vrei a te protejezi efectiv nu-ti faci blog si gata. Orice initiativa presupune atitudine, presupune dialog si asta inseamna ca-ti pasa.

      • Păi cred că îți poți face blog și doar pentru a spune și a da, nu neapărat și pentru a primi. Adică fără comentarii sau fără răspunsuri la comentarii. Sunt și așa, nu?

        • Sunt, nu spunem ale cui. Dar faptul că a ieșit omul cu blogul pe tarabă, să aleagă publicul, înseamnă ceva. Dacă nu-l interesa nimic, tăcea în banca lui.

        • alea nu-s bloguri ci mono(b)loguri🙂

        • Sigur ca poti sa nu ai un dialog in scris cu cititorii. Dar daca te-ai decis sa scrii ceva pe net atunci ai in vedere provocarea unei reactii. Esti interesat sa produci anumite stari eventualilor cititori. Rostul demersului tau este reactia unor semeni, adica a unei parti din ceea ce formeaza ,,gura lumii”.

      • Nu-mi pasă decât de părerea ta despre mine, nu mă interesează decât să-mi confirmi convingerea că îmi pasă de tine doar pentru binele meu și că reciproca e valabilă. Blogul sau tweeter-ul sau orice canal de comunicare reprezintă paravanul din spatele căruia pot să fiu spectatorul solitar care își alege scenele și actorii și momentele de vizionare după dispoziție. Dialogurile pe care le provoc sunt și ele niște mijloace de provocare a actorilor de a ieși din rutina provocată de narcisismul (al lor ca și al meu) inevitabil.
        Dacă-ți pasă vei observa, în cele din urmă, că îmi pasă și că „Nu-mi pasă!” e totuna cu „Îmi pasă mai mult decât pot duce!”
        Dacă-ți pasă, Teofil, atunci înțelegi că nu vorbesc cu tine direct ci cu personajul anonim din textul tau🙂

        • iertate-mi fie rogu-te toate „provocarile”

        • Altfel nu îți răspundeam nici eu cum ți-am răspuns. Plus că, fără să te cunosc față către față, am prins puțin din stilul tău internautic.

  4. Am două contraargumente la ceea ce ai spus. Domnul Isus și Sfântul Pavel. În ultima evanghelie Isus le spune conaționalilor Lui că nu le pasă de judecata lor, fiindcă e strâmbă, că nu caută slava(sau aprecierea, în discuția noastră) lor,etc.
    Pavel afirma că pe el doar Dumnezeu poate să-l judece.
    În contextul vorbirii de rău, e bine să nu aduni penele(bârfele) din pernele răsfirate de unii. E pierdere de timp.
    Sunt de acord cu tine că de cineva tot trebuie să ți cont, dar aici e bine ca aceea părere să nu fie lumea(τὸν κόσμον) pe care nu trebuie s-o iubim, ci aproapele nostru, părinții, soțul/soția, prietenii, păstorul/preotul, duhovnicul,etc.
    Thomas Merton vorbea într-un sens pozitiv despre a fi noi înșine. Dumnezeu nu dă delete personalității noastre atunci când ne transformă prin Duhul, ci reînoiește eu-ul nostru.

    • Isus i-a combatut tot timpul pe farisei si pe carturari nu a trecut pur si simplu pe langa ei. Apoi, propovaduind apostolilor i-a invatat sa deosebeasca ,,graul de neghina” vorbindu-le de fapt tot timpul despre ,,imparatul lumii acesteia” cu care trebuiau sa intre in contradictie. Sa-ti pese de ,,gura lumii” nu inseamna neaparat da tii cont de ,gura lumii”. Arati ca-ti pasa la fel de mult si cand o combati cu violenta. Nepasarea inseamna lipsa de reactie.

    • Liviu,
      Contraargument la contraargument: „Cine zic oamenii că sunt Eu?… Dar voi cine ziceți că sunt?”

      Zic unii, mai cu experiență, că e foarte bine să ai urechile deschise și la părerea prietenilor, dar și la cea a adversarilor sau contestatarilor. Iată două repere posibile…

  5. Acest articol este o binecuvntare!! Multumim

  6. cred ca toti am trecut prin asemenea moduri de a gandi de-a lungul vietii. E destul de „normal” ca sa ai aceasta atitudine la 16 ani ;insa la 61…
    Am si eu un blog,incerc sa lucrez pentru Domnul cum pot mai bine.Chiar m-ar interesa opinia voastra la ce scriu.Il iubesc pe Isus🙂 insa nu-s singurul.
    Ma tem sa nu fiu apostat si sa n-o stiu.

    • Eu cred că și la 16, când te simți foarte deștept, e bine să afli care sunt contradicțiile pe care le trăiești și nu le remarci🙂

      Succes cu blogul!

  7. Vreau sa spun si eu doua lucruri daca mi se permite, poate trei. Mai ales ca primul mesaj l-am pierdut.

    Cind Dumnezeu creaza omul il creaza „dupa chipul si asemanarea noastra” a Trinitatii, o comunitate, omul este creat ca persoana relationala. El exista vis a vis de celalalt. Omul nu poate exista singur. Filipeni 2, pe care am lucrat un pic incepe cu indemnul la armonie in comunitate prezentind apoi modelul, exemplul lui Chirstos nu cred ca miezul pasajului este sa ne batem capul la ce se refera kenosa, desi multa cerneala a curs asupa subiectului ci sa urmam exemplul lui Christos in identificare si daruire de sine, daruire celuilalt. Omul nu exista singur. Exista in relatie.

    In legatura cu fac ce vreau si ce ma deranjeaza este si eu am dreptate si tu ai dreptate chiar daca spuneam lucuri frlagrant contradictoriii, ei bine asta vine din mentalitatea post moderna, hipermoderna cum spun francezii, in care individul nu se mai identifica cu grupul ci se identifica singur. E dupa mine un fel de adolescenta perpetua. Si daca adolescentul nu se maturizeaza e o problema. Cred ca omul care este liber este acela care a ajuns sa se accepte pe sine si care se vede mai intii, sau se identifica mai intii ca purtator al imaginii lui Dumnezeu. El este acela care poate sa traiasca ca om printre oamni, care se identifica cu semenul nu se lupta sa iasa deasupra lui. Cel care o face prea mult, cel care incerca sa isi arate prea mult superioritatea dovedeste o carenta. E atita libertate in a fim un om printre oameni, une madame, ou monsieur tout le mode, cum spun frantuji.

    Cit despre bloguri ma procopsii si eu cu unul fara sa mi-l doresc dar nu prea stiu ce fac cu el si sigur nu stiu cum sa gerez comentarii asa ca sunt complet inocenta la capitolul accesta.

    Apreciez si eu blogul lui Teofil Stanciu tocmai pentru ca pune intrebari, ne face sa ne punem intrebari.

  8. Lipsesc citeva virgule acolo dar nu mai pot corecta, vroiam doar sa corectez , e atita libertate in a FII, sau este liberator sa fii om printre oamnei. Domenique de Villepin a scris citeva carti despre Napoleon si scrie din perspectiva celui care a fost la putere, el a fost prim ministru al Frantei in urma cu mai putin de o decada. El vorbeste de izolarea la care duce puterea. Sigur in cazul nostru nu despre aceasta este vorba. Este sigur insa ca atunci cind cineva continua sa spuna ca nu ii pasa de loc si niciodata de ce spun altii sau nu e sincer si nu isi da seama, este un fel de auto aparare (asemenea afrimatii sunt facute uneori de persoane care au fost ranite inntr-o anumita situatie) sau persoane care nu sunt bine conectate la realitate. Si ma tem ca acest hipermodernism deconecteaza individul de realitate. Intre altii Frederic Lenoir vorbeste despre aceasta si veti gasi pe blogul „meu” citeva reflexii de ale lui. Sunt altii insa care o fac de o maniera mai profunda.

    • Și dacă n-ar spune Biblia (dar o spune încă în multe feluri), tot nu putem evita concluzia că umanitatea se construiește numai în relație. Toți psihologii spun că unui copil e nevoie să-i vorbești, ca să devină om cu adevărat. Trebuie să beneficieze de atingeri, de interacțiune… de prezența celui de care, ajuns la aroganță (nu mă leg de o vârstă), începe să creadă că poate să nu-i pese. Chiar dacă nu i-ar păsa de acolo înainte, faptul că a ajuns până în acel punct este deja rezultatul oglindirii în umanitatea altora. Cărora le-a păsat de el și de ceea ce a acumulat el.

      • Revin aici pentru ca mi se pare ca nu pot sa afirm, chiar daca nu ar spune Biblia. Dumnezeu l-a creat pe om in felul in care l-a creat, persoane relationala si care nu poate exista fara semenul lui, umanitatea se construeste in relatie, om- Dumnezeu, om – om si Biblia vorbeste despre aceasta. Deci este primordial si nu secundar.

        Poate voi scrie ceva la subiectul acesta ar nu pot tine ritumul cu d-vs.

  9. […] Teofil Stanciu spune: O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea” […]

  10. Imi bazez afirmatia mai intii pe Biblie pentru ca mi se pare ca asa ar trebui sa fie si pentru ca am facut ceva studii pe textul din Filipeni si m-au pasionat.
    In legatura cu oglinzile, ele pot avea un effect dublu, atit pozitiv cit si negativ si mai mult ma face receptor si dar si difuzator. Cei din jur ne transmit imagini si noi le transmitem la rindul nostru. Deci, mare responsabilitate. Cit despre aroganta, poate la o anumita virsta nu o putem numi aroganta, ma refer la adolescenta. Daca starea continua sigur se vor naste probleme si ele vor dura in unele cazuri, toata viata. Vor fi indivizi cu o imagine de sine fabricata si pazea dace cei din jur nu le transmite imaginea pe care si-au facut-o ei. Este vorba despre diferenta intre eul real si eul ideal.

  11. […] O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea” […]

  12. […] O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea” […]

  13. […] O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea” […]

  14. […] O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea” […]

  15. […] O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea” […]

  16. […] O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea” […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: