La biserică. Numai ele, că-s superstițioase. Numai ele și, prin extensie, toți bătrânii care nu prea mai au ce face, care nu prea mai au cu cine să stea de vorbă. Așa că se duc la biserică și stau acolo, se roagă.
Dar ar putea la fel de bine să meargă în altă parte. În parc, la pescuit, în vecini la o bârfă bună. De ce tocmai la biserică? Cât de mare poate fi această „superstiție” dacă îi scoate din casă și iarna și pe căldură?
Oare cum se face că din creierul bătrânilor n-a fost extirpată nevoia de religie? Cum se face că, vorba lui Vasile Tomoiagă, evoluția n-a putut s-o eradicheze după ce tot ea, potrivit dogmei evoluționiste, a introdus-o nu se știe cum acolo?
Sau cum se face că tot scepticismul comunist și toată îndobitocirea otevistă n-a eliminat din bătrâni dorința de a se înfățișa duminică de duminică la biserică?
E drept, poate că-i doar un obicei. Dar bătrânii renunță la multe obiceiuri pe care nu-i mai ajută puterile să le practice. De ce nu renunță și la asta? Cu atât mai mult cu cât sunt spre capătul vieții și realmente nu mai au nimic de apărat, nimic de pierdut, nimic de demonstrat.
Ce-i cu nevoia asta compulsivă de a căuta un loc în care se presupune că te întâlnești cu Cineva transcendent, invizibil, cu o plăsmuire – cum cred unii – a unor minți primitive și a unor imaginații înfierbântate.
Nu vreau sub nicio formă să sugerez că babele bisericoase ar fi vreun argument că Dumnezeu există sau că religia e necesară. Nici vorbă. Dar cred că aceste babe și cu moșii lor ar merita să fie studiați cu mare atenție.
Mai întâi, ar merita atenție pentru că mintea umană a reușit să perpetueze atâta vreme o idee eminamente falsă și perimată (cum cred cei iluminați). Deși știința, tehnica și tehnologia au cunoscut o explozie fără precedent, ideea aceea a rămas atârnată de inadmisibil de multe creiere – unele chiar foarte tinere.
În al doilea rând, ar merita atenția pentru a-i determina cât mai precis cu putință mecanismul prin care se cuibărește în ființa umană, căci numai astfel va putea fi stârpită cu totul din oamenii viitorului. E știut că rațiunea nu poate lupta cu tenebrele, dar, dacă le cunoaște mecanismele, are o șansă în plus.
În urmă, ar merita atenție și dacă această idee dispare. Nu de alta, dar la fel de bine ar putea dispărea și alte idei despre lume și viață în același hău misterios. Dacă o obsesie umană atât de viguroasă a rezistat mii de ani, iar acum dispare fie și sub presiunea argumentelor incontestabile ale științei, ce ne face să credem că ceea ce e azi în mare vogă va rezista mai bine în același creier și în același context anatomo-fiziologic?
Judecată la rece, fără patimile teiste, antiteiste sau ateiste, cred că eventuala dispariție a fixației pentru religie ar trebui să ne arunce într-o criză existențială fără precedent, de vreme ce e(ra) una dintre permanențele (atât cât se poate determina) existenței speciei homo sapiens.
Când din mentalul colectiv se stinge un principiu care a fost definitoriu pentru mii de generații anterioare, cred că asistăm la un cataclism antropologic care poate răsturna însăși structura a ceea ce gândim în prezent despre noi înșine.
Un argument simplist care ar susține că forța argumentului rațional și rezonabil e în stare să șteargă milenii de reflexe psiho-socio-culturale rezistă numai până când trebuie să dea răspuns la întrebarea (elementară): de ce? Cu asta poți și trebuie să mergi până în pânzele albe, căci, în lipsa unei cauzalități consistent argumentate, ești aruncat în haosul incertitudinii.
De pildă, dacă mintea umană a avut nevoie, vreme de milenii, de religie, cu ce va trebui ea înlocuită în momentul în care va fi eradicată? Există vreo dovadă că mintea a suferit un salt evolutiv care să o elibereze de nevoia unei idei la fel de viguroase ca religia?
Babele bisericoase trebuie băgate repede în programele școlare (până și în cea mai atee curriculă), trebuie radiografiate, tomografiate și examinate înainte să dispară din societatea apuseană.
Dacă fenomenul religios e pe sfârșite, dacă mintea occidentală se debarasează de el, atunci e momentul să fie studiat cât încă mai are agenți „patogeni” vii, care pot reacționa la stimuli și interacționa cu cercetătorii.
Dacă babele sunt niște vestigii ale unei epoci muribunde, fiecare cuvânt, fiecare gest al lor trebuie tezaurizat cu cea mai vigilentă minuțiozitate și cu toată impasibilitatea curiozității științifice.
Cu drezina 
ha! babele se duc la biserica cu toate că nu prea au voie sa vorbeasca pe acolo.
[…] (rascumparareamemoriei) 65. De ce NU cred că oamenii morali vor ajunge ȋn iad (dyobodiu) 70. Doar babele se mai duc acolo (drezina) 74. La Adunare (vpopovici) 88. Pe muchie de lacrima […]
Un remarcabil filozof si teolog al ortodoxiei, Christos (ce coincidenta ?) Yannaras, afirma recent intr-o lucrare a sa cu titlu interesant, ,,Contra religiei”, si cu realism dar si cu o doza de ironie, ca ,,este stiut faptul ca nu vei gasi niciun ateu intr-un avion care intra intr-un gol de aer”.
Simplificand poate, cred ca si situatia ,,babelor” de biserica se poate asocia remarcii de mai sus. Este vorba de apropierea inevitabilei parasiri a acestei lumi. Si poate privirea aruncata asupra propriului trecut combinata (in cazul unei minti inca limpezi) cu o capacitate de sinteza. Cum ti-a fost viata ? Cum ti-ar fi putut fii ? S.a. Batranetea este si o neputinta dar si o mare putinta. Iti ofera posibilitatea de a fii inca in limitele propriei tale existente pamantesti si in acelasi tim de ,,a-ti iesi din tine” de a te privi de sus.. Tu ca tanar nu prea poti spune cine esti. O ,,baba” iti poate spune cine a fost ea.
Cred ca apropierea mortii este o explicatie. Si nu una dezonoranta ci dimpotriva. Frica te face mai intelept. Asa-zisul curaj al multor tineri puternici de azi nu este decat o forma de suficienta si poate de inconstienta. Imi amiontesc ca in urma cu vreo zece ani, intrand intr-o zi in biserica Sf. Spiridon Nou, mi-a cazut privirea pe un indemn al Sf. Antonie cel Mare (parca) scris pe un stalp al edificiului, care arata cam asa: ,,gandeste-te in fiecare zi la moarte si nu vei mai pacatui”. Este o pledoarie pentru … batranete. Adica pentru intelepciunea ultima pe care specia de om care constituie subiectul acestui articol pare s-o aiba.
Am citi pe fuga si am citit comentariul lui Eugen care mi se pare frumos si respectuos. Imi aminteste pe cineva care a decedat in ultimile luni. Un pastor francez care a fost pastor timp de 40 de ani. La urma avea ceva fel de demetia sau Alzeimar sau ce o fi fost. Era greu sa te mai intelegi cu el si pe cind credeai ca a inteles ce ai spus o lua de la capat si iti dadeai seama ca a uitat to ce a auzit si tot ce a spus. Dar cind se ruga era extraordinar. Era de o coerenta si claritate ca iti venea greu sa crez ca e persoana cu care vorbisesi cu 15 minute mai devreme. Un coleg mai tinar zicea „E psihologic” eu cred ca e Duhul care nu l-a parasit si Dujul se roaga in el prin el. Romani 8.26
De ce se duc babele la Biserica? A spus-o Eugen mai sus! A nu se intelege ca ele sunt pastratoare a ceea ce inseamna inchinare si conservare a religiei! Nu trebuie studiate in scoli nu trebuie date ca exemple pentru ca ele tot carcotase vor ramane, aceleasi priviri inchizitoriale ne vor arunca sau , poate, uneori , arareori, vom vedea o batrana inteleapta ninsa de ani? O vom recunoaste dupa zambetul cald si , poate, dupa o prezenta firava ca si cum n-ar vrea sa deranjeze pe nimeni.
Revin,cand ,,se duc” pe sarite cei din jurul tau, cand vezi cu ochii tai ca se imputineaza contingentul, n-ai ce sa faci, vrei nu vrei iti pui in mod automat problema realitatii ultime! E dincolo de orice explicatie,toate directiile,toate socotelile, toate preconceptiile , tot ce e omul in structura lui psiho-somatica, totul se indreapta spre Biserica, pentru ca moartea nu are nicio logica de sine statatoare, trebuie s-o legi de ceva, macar de legea entropiei dar si aceasta lege se subordoneaza unui principiu absolut, pentru ca nimic nu se transforma decat conform unui principiu mai presus de transformare!
Si ca sa dau un raspuns si temerii transmise de acest articol, nu poti sa-i iei omului religia, n-ai cum dar poti sa i-o schimbi! Regimul comunist n-a fost un regim ateu doar s-a incercat reactivarea cultului imparatilor romani dar sub o forma mai soft! Asculta-ma, daca unui om poti sa-i demonstrezi ca ateismul este adevarata religie, in numele ateismului el va ucide, exact cum ucide acum in numele religiei monoteiste! Degeaba ne dam civilizati, suntem aceeasi sangerosi din arenele romane care cereau gratierea sau moartea vreunui gladiator! Priveste oamenii pe strada si vei intelege, aminteste-ti de experimentele istorice recente si te vei convinge!
In ceea ce ma priveste eu cred ca lupta finala se va da intre homo religiosus si homo nihilis, in care primul se va lasa ucis de primul in numele noii religii mondiale:,,Cand isi vor ispravi marturisirea lor, fiara care se ridica din Adanc, va face razboi cu ei , ii va birui si-i va omora”Apoc. 10.7 Iar noi ne vom bucura( n-am curaj sa zic ei, ca la cat de tare-n virtute ma cunosc, tare ma tem c-o sa fiu si eu cu ei)!
Faptul ca sentimentul religios nu se imputineaza ci se redirectioneaza este si parerea mea. Iar in ceea ce priveste apropierea inevitabila a mortii ca stimulent al credintei, asta inca n-ar fi rau. Mai bine in ceasul al doisprezecelea decat deloc. Rau este ca unii se mentin ,,detasati” de problema credintei chiar si in etapa ultima a vietii lor. Sunt cazuri mai putine, e drept, dar sunt. Eu am cunoscut cateva. Cred ca e vorba si de un anume orgoliu interior, un fel de ,,Ce ? Trebuie sa cred doar ca mi-e frica ? Iata ca nu mi-e frica si in consecinta am sa-mi mentin necredinta in continuare”. Fiecare cum isi asterne asa doarme.
In ceea ce priveste inevitabilul sfarsit, al nostru al tuturor, si eu prefer sa-mi intorc privirile mai mult catre mine si constat ca nu sunt in masura sa stau drept in fata judecatii Creatorului.
nu stiu ce varsta aveti dar ca sa intelegeti de ce babele merg la biserica trebuie sa ajungeti la varsta lor. merg la biserica din motive diferite … ciudat este ca gasesti acelasi grupuri de babe si la ortodocsi si la catolici si la baptisti si la penticostali. biserica ortodoxa le a dat mai multe ocupatii ca sa nu stea sa cleveteasca…
Deci putem vorbi de flagelul ,, baba” ! Un fel de ninja a tuturor confesiunilor, luptatorii din umbra de care pana si Iadul se cutremura la gandul ca va trebui sa le suporte! Aceasta este ,, arma secreta a crestinismului si spaima tenebrelor” , baba evlavioasa!
Dragele de ele, cum vin ele la mine ,,pline de cucernicie” si-mi spun ca nu asa trebuie sa ma inchin, si vai, cum le urmaresc eu cu privirea prin biserica( de unde sunt pozitionat nici nu trebuie sa intorc capul si pot cuprinde cu privirea trei sferturi din biserica), sa vad cum iau cu asalt icoanele, si se-nchina si le saruta si iar se-nchina……, si iar se-nchina si tot asa…, probabil sunt la norma? M-a mancat o data limba s-o intreb pe una dar cred ca ar fi fost greseala vietii mele, nu uitati, …. sunt spaima tenebrelor, pe unul ca mine numa prin puterea mintii l-ar fi dat gata! Bine ca m-am abtinut, asa , am familie , copil… Altfel, cine stie…………
Despre mersul la biserica din motive diferite asta poate fi valabil pentru toate categoriile de varsta. Aici insa era vorba de o anume categorie, de ceva care caracterizeaza aceasta categorie. Autorul analiza pe scurt un tip uman sau felul cum e privit acesta de catre alte tipuri umane. Se lasa de inteles ca asa-numita ,,baba de biserica” ar fi o ,,specie” aparte vazuta cu consideratie de unii sau cu ironie de altii. In ceea ce ma priveste eu nu dispretuiesc varsta a treia si nici in comentariul meu n-am facut-o. Daca autorul a lansat o tema, putem comenta. Din pacate persoanele care fac parte din categoria in cauza mai putin probabil sa foloseasca o tastatura pentru a intra in dialog cu noi. E intr-adevar greu sa te pui in pielea unui batran. Dar daca ai avut ocazia sa cunosti multi, sa stai mult in preajma lor, mai observi niste lucruri.
Se duc doar babele la biserica fiindca restul lumii este in prea mare agitatie cu grijile lumii ca sa mai caute sa investeasca in lucruri cu adevarat importante. Dumnezeu spune cum poti sa-ti petreci vesnicia cu El. Trebuie doar sa doresti acest lucru.
Si asta poate fi un motiv. Aici insa, pe langa altele, autorul articolului cred ca a vrut sa atraga atentia asupra ,,babei” ca etalon pentru crediciosul tipic, asa cum apare in ochii unora. ,,Baba” este aratata cu degetul de o parte din noi ca fiind un tip retrograd, iar asociind cu ea biserica in intregime, si religia noastra devine retrograda. Asta vine de la sine in mintile unora iar in ale altora pare a fi indusa. Cred ca a doua varianta e mai raspandita.
Împrumut acuma o idee de la Rebecca. Mie mi se pare bestială și cred că explică foarte bine di ce omu simte nevoia de a se închina la zei și dumnezei. Deci nu mă intere neapărat problema cu biserica cât problema generală a tendinței de a crede în ceva metafizic. Ideea merge cam așa: omu nu poate concepe nimicul. Nu are substrat fizic, hardware pentru așa ceva. Nu poți să nu gândești (poți eventual în somn dar te trezești înapoi), nu poți să nu „auzi” o viață întreagă tăcere absolută (ți-i făcut creierul să proceseze altceva decât nimic); la fel tre mereu să vezi ceva etc. etc.
Noh, la fel e și cu viața de dincolo de moarte: mergând pe aceași idee, omul nu poate concepe nimicul absolut, moartea absolută, hăul inconștiinței astfel că pune ceva în loc, asemănător vieții lui de aici și numește acel ceva – viața de dincolo. De-aci și până la a descrie zei mișunând prin viața de dincolo nu mai e decât un pas: ce altceva să pui decât supraoameni cu puteri peste tine (zeu care-i fulgeră pe toți, zeu care-i inundă pe toți dușmanii, zeu care-ți dă ploaie etc etc) adică ceva asemănător ție (o persoană). Îs curios ce zice Eliade despre asta.
De la asta la mersul la biserică mai e cale lungă da se poate umple 😀
[…] De pe “Drezina” lui Teofil Stanciu am ales acest titlu: Doar babele se mai duc acolo. […]
[…] 2013 – Teofil Stanciu: Doar babele se mai duc acolo […]
[…] 2013 – Teofil Stanciu: Doar babele se mai duc acolo […]