Postat de: Lolek&Bolek | 12/04/2010

Atitudinea corectă faţă de bogăţie

Titanicul nu a lăsat în urma sa doar suferinţă, groază, umilinţă, nedumeriri şi un film foarte celebru, ci şi mesaje către cei de pe uscat. Lolek şi Bolek au descoperit un asemenea mesaj înghesuit între scândurile unei vechi ambarcaţiuni cu vâsle care, pasămite, fusese folosită ca barcă de salvare în urmă cu aproape un secol. Aici trebuie să intervenim cu o explicaţie. Cei doi erau, la acel moment, deţinătorii unei afaceri prospere cu materiale reciclabile. Astfel că malul mării reprezenta pentru ei nu atât un prilej de agrement, cât o inepuizabilă sursă de venit. Drept pentru care îşi achiziţionaseră o insulă situată în zona în care curenţii transportă tone de deşeuri deversate în ocean.

După ce s-au căznit să înţeleagă şi să traducă mesajul, cei doi au hotărât să supună atenţiei publice acest document cu învăţături creştineşti adresate celor care se gândesc la bogăţie. Dacă reuşea să treacă oceanul, probabil că autorul lui ar fi devenit un profet în Lumea Nouă.

Manuscrisul (că era scris de mână) purta antetul RMS Titanic şi era datat 1 aprilie 1912.

––––––––––

Sporirea bunurilor şi a averii este – orice s-ar spune – o datorie sacră pentru fiecare om. Sărăcia aduce mizerie, frustrare şi crize relaţionale. Câte familii nu s-au destrămat din cauza lipsei banilor? Iar mizeria abrutizează fiinţa umană. Săracii suferă, în general, de complexe de inferioritate şi îi invidiază pe cei care sunt mai binecuvântaţi decât ei. Soluţia ar fi să aibă şi ei mai mult, iar dacă vor lucra cu mai multă înţelepciune, rezultatele nu vor întârzia să apară.

Diavolul urăşte bogăţia. El ar vrea ca toţi să fim săraci, de aceea se străduieşte prin toate mijloacele să ne scoată din minte ideea profitului. Nici firea noastră nu prea vrea lux şi abundenţă – în ciuda faptului că mulţi par să caute tocmai aceste lucruri –, ci preferă lenea şi mizeria. În aceste condiţii se cuvine să luptăm cu toată puterea pentru a păstra nestinsă flacăra dorinţei de a avea mai mult.

Iată câteva reguli simple, însoţite de explicaţii, care pot contribui hotărâtor la consolidarea situaţiei financiare proprii.

1. Cheltuieşte-ţi banii – agonisiţi cu sudoarea frunţii – fără remuşcări. E un semn de recunoştinţă faţă de Dumnezeu faptul că te bucuri de această aparentă risipă. Când femeia pomenită în evanghelii a turnat mir pe picioarele lui Isus, Iuda s-a gândit imediat la săraci. Sunt destui ca Iuda şi în zilele noastre, care mereu invocă sărăcia altora ca să te descurajeze de la ceea ce ţi-a dat Dumnezeu. Aşadar, de câte ori te pregăteşti să cheltuieşti sume mai importante de bani – pentru o proprietate, un accesoriu sau o călătorie – există riscul să-ţi vină gândul că sunt oameni săraci pe care i-ai putea ajuta cu acei bani. Nu te lăsa păcălit: e vocea Satanei care vrea să-ţi fure pacea şi nu vrea să te bucuri de ceea ce ţi-a dat Dumnezeu. Christos spune că întotdeauna vor exista săraci. Prin urmare, tu nu poţi face mare lucru pentru ei.

2. Fii conştient că eşti foarte important în ochii Domnului. Dacă renunţi la siguranţa ta financiară, s-ar putea ca biserica în care activezi, organizaţiile pe care le susţii, să sucombe. Chiar dacă în ordinea divină toţi suntem egali, e clar că pe pământ ţi se cuvine ceva mai multă atenţie din moment ce ai dovedit că eşti un manager superior altora, care e capabil să îi înveţe până şi pe liderii ecleziastici cum să-şi administreze eficient parohiile (ceea ce, în mod sigur, ai şi făcut de fiecare dată când orgoliul acestor lideri nu i-a împiedicat să dea curs sfaturilor tale).

3. Ignoră criticile. Ele vin din partea unor invidioşi care ar vrea să te vadă falimentând, dintre care nu puţini se numesc creştini. Aceştia, din frustrare, te vor avertiza cu ipocrizie că terenul pe care te aruncă bogăţia este unul extrem de periculos. Pentru a rezista, păstrează mereu în minte gândul că nivelul spiritual se verifică cel mai bine prin volumul de bogăţie pe care eşti capabil să-l administrezi. E adevărat că mulţi sfinţi au renunţat de bunăvoie la confort şi posesiuni, dar oricine cunoaşte mai amănunţit împrejurările în care au fost luate aceste decizii va observa destul de repede că ele au izvorât, adesea, dintr-o interpretare îngustă, scoasă din context, a unor versete, ca urmare a unui studiu superficial al Scripturii. De pildă, mulţi credeau că aceste fapte îi vor mântui. În plus, vremurile erau altele; accesul la informaţie era redus, proiectele caritabile şi sponsorizările erau sporadice şi dezorganizate, iar atitudinea faţă de bani nu era fundamentată în Scriptură.

4. Fii prudent cu banii pe care îi dai. Dacă eşti prea binevoitor cu cerşetorii, încurajezi lenea şi delăsarea, iar Biblia spune că „cine nu lucrează, nici să nu mănânce”. Nici angajaţilor nu le da salarii prea mari. În caz contrar, îi vei transforma în oameni permanent nemulţumiţi. Aminteşte-le din când în când că „evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig”, precum şi faptul că, dacă nu-i angajai, puteau fi acum pe drumuri. Uneori, e chiar bine să-i ţii în şah – să nu le plăteşti tocmai la vreme salariul –, în felul acesta le consolidezi credinţa şi îi faci mai sârguincioşi.

5. Descurajează relaţiile de prietenie cu săracii. Caută compania celor la fel de bogaţi. Numai ei te pot ajuta să te zideşti spiritual, pentru că doar ei cunosc problemele cu care te confrunţi. Diavolul va încerca să strice unitatea voastră şi să vă amestece cu delăsători şi cârcotaşi, cu sărăntoci, tocmai ca să împiedice dezvoltarea unor proiecte în care nu pot fi implicaţi decât cei care dispun de venituri suficiente.

6. Învaţă-i pe copiii tăi cum să sporească la rândul lor averea. Sădeşte în mintea lor de mici această virtute, ca să nu se abată de la ea când vor creşte. Satana va lupta mereu să fure sămânţa bună din familia ta. De aceea, încurajează-ţi copiii să urmeze modelul tău şi să perpetueze acest mod sănătos de viaţă. Ar putea începe, de exemplu, prin a se împrieteni doar cu colegi care provin din familii înstărite, cultivând astfel, din vreme, nişte relaţii care să le fie de folos la maturitate, care să le deschidă nişte oportunităţi.

7. Evită plafonarea. Fii creativ în folosirea resurselor tale financiare. Fii conştient că abilitatea de a face bani este un dar. În fond, asta îţi defineşte identitatea. Nu te sfii să schimbi maşina, garderoba sau casa de câte ori simţi că lâncezeşti. Satana vrea să devii blazat, lipsit de imaginaţie şi de voinţă, iar în final să nu mai faci nimic cu darul pe care ţi l-a dat Creatorul.

8. Vorbeşte despre bogăţia ta fără reţineri şi fără false vinovăţii. E lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu, iar lăudând averea, Îl lauzi pe Cel Care ţi-a oferit-o şi, în acelaşi timp, trezeşti în alţii dorinţa de a trăi la acelaşi nivel spiritual. Diavolul ar vrea să taci, să nu mărturiseşti toate binecuvântările de care ţi s-a făcut parte. În consecinţă, trebuie să lupţi foarte hotărât cu ispita discreţiei. Un creştin bogat şi discret e un creştin mort spiritual.

9. Fii mentor. Învaţă-i şi pe alţii lucrurile pe care le ştii despre cum se strâng şi se investesc banii. Dar nu le da, ci determină-i să-i caute singuri. Ucenicizarea este o datorie spirituală pe care o au toţi creştinii. Descoperă oameni cu vocaţie în acest domeniu şi îndrumă-i pas cu pas.

10. Investeşte constant în imagine şi fereşte-te de simplitate. Reţine faptul că imaginea este singura măsură veritabilă a identităţii tale. E vorba, de fapt, de mărturia ta în faţa lumii. Şi mărturia ta determină impactul pe care îl vei avea în societate. Satana te ispiteşte să te pierzi în lucruri inutile, care nu se văd şi, implicit, cu niciun fel de relevanţă pentru oamenii din lume.

Toate aceste gânduri le-am scris cu invidie. Însă e vorba despre o invidie legitimă, chiar recomandabilă. Orice virtute este îngăduit şi de dorit să fie invidiată. Aşa se trezeşte în suflet dorinţa de a dobândi respectiva virtute.

–––––––––

După ce au terminat de decriptat textul de mai sus – le-a luat câţiva ani buni – Lolek şi Bolek şi-au pierdut interesul pentru afaceri. De fapt, chiar în timp ce se străduiau să-i dea de capăt, Bolek şi-a adus aminte cât de pasionat era în copilărie de toate vechiturile: ziduri vechi, oale vechi, documente vechi, aşa că într-însul s-a redeşteptat interesul pentru arheologie.

Lolek avusese şi el o mare pasiune pe când era un ţânc fără avere: astronomia. Ani întregi îşi dorise un telescop, o lunetă sau măcar un binoclu mai bun. Dar când a ajuns destul de bogat încât să cumpere un întreg observator astronomic, pur şi simplu a uitat (ori i s-o fi părut ridicolă) această îndeletnicire nelucrativă.

Amândoi sunt acum la casa lor, cu copii (care nici nu ştiu nimic încă despre luxul de odinioară al părinţilor), iar în timpul liber care le mai rămâne după orele de muncă şi îndatoriri familiale, se delectează cu vechile lor pasiuni. Din când în când, se întâlnesc, deapănă aminitiri, împărtăşesc impresii de angajaţi şi, inevitabil, îşi mai joacă reciproc câte un renghi ca-n vremurile bune ale copilăriei.


Responses

  1. Totuşi este un mesaj care ajută arghirofililor.

    Cei ce n-au, săracii, nu au ce face cu acest mesaj.

    Cei ce au vor lua însă mesajul ca pe o mănuşă, şi-o vor îmbrăca şi vor face ce doresc pentru sufleţelul lor (vezi … sunt sigur că ştii parabola).

    Nu în ultimul rând să observăm superioritatea asupra … celor sfinţi! Săracii, au interpretat greşit şi au murit săraci! Vai, vai, vai! (PS se înţelege că sfinţii sunt mântuiţi, mântuire dorită de orice creştin chiar dacă este înţelesă diferit).

    Nu am eu Adevărul! Dar ceva mă face să văd altceva aici. O modalitate de a fi căldicel fără să încalci decalogul? Şi dacă nu citeşti finalul nu rămâi măcar cu prima formă întipărită? Fac ce vreau cu banii munciţi (chiar şi rău???)!

  2. Printre virtutile amintite de Iisus, facerea de bani nu se regaseste. Acesta il sfatuieste pe tanarul bogat sa-si DEA AVEREA SARACILOR si sa-L urmeze. Tanarul pleaca dezamagit pentru ca era foarte instarit. Atunci Mantuitorul rosteste fraza urmatoare catre cei ramasi alaturi de El: ,,Mai lesne este sa intre camila prin urechile acului, decat un bogat in imparatia cerurilor ” (Matei 19, 24).

    Am in minte si episodul cu saturarea celor cinci mii de oameni, precum si parabola despre bogatul nemilostiv si despre saracul Lazar.

    Saracia nu-i o virtute, dar nici bogatia nu este.

    Care sa fi fost reperul ,,bunului crestin” autor al scrisorii de mai sus ? Caci Sfanta Scriptura nu pare.

    • Textul de mai sus poate fi citit în 2 feluri. În funcție de cheia de lectură adoptată, se pot trage concluzii opuse.

      • Am simtit nevoia sa comentez putin pe marginea textului de mai sus, pentru ca, ironie sau nu, reprezinta filozofia de viata a multora.

        • Data scrisorii: 1 aprilie …

        • Firește că au fost presărate niște indicii în text😉

  3. Una peste alta, ,,scrisoarea” nu-i numai o ironie. Din pacate nu am citit inca lucrarile fondatorilor protestantismului, Luther, Calvin, Melanchton, nici Etica protestanta a lui Weber, dar am impresia ca in aceasta parte a spiritualitatii crestine s-a manifestat ideea ca banul, agonisit cinstit ce-i drept, ar fi un dar divin. Atitudinea protestantilor fata de ban pare a fi un pic diferita de aceea a ortodocsilor sau catolicilor. Aici cred ca dv. puteti fi mai lamuritor decat mine.
    Citind textul de mai sus am simtit brusc nevoia de a reactiona trecand peste ironia ,,scrisorii”. Parca mai auzisem undeva ideile cuprinse in aceasta. N-am stat pe ganduri si am ,,replicat”. Daca dv. sunteti autorul imi cer scuze ca v-am facut necunoscator al mesajului evanghelic. Dar, pe de alta parte, multi ,,crestini” s-ar regasi perfect in principiile prezentate, mai cu seama dintre cei cu o situatie financiara foarte buna. Nu m-ar mira ca o scrisoare asemanatoare chiar sa fi fost conceputa candva de vreun ,,bun crestin” in ideea de a ,,limpezi” mintile semenilor.

    • Da, ar merita parcursă cartea lui Weber, deși știu că există și teorii care-l contrazic. Oricum, a făcut carieră și are forța lui… Nu mă pot lăuda nici eu cu o lectură integrală, ci doar cu fragmente. Există mai degrabă în calvinism niște elemente folosite ulterior pentru teorii teologico-economice. Dar Calvin și calvinismul sunt chestii distincte…

  4. […] mi-e tot mai clar că greșesc. Nici măcar în biserică nu mai are trecere modestia (nu e singura virtute tradițională pusă sub semnul întrebării și chiar sancționată). Adesea e interpretată fie ca slăbiciune, […]

  5. […] Atitudinea corectă faţă de bogăţie […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: