„Modestia este calitatea celor care nu au calități”

linebehind.com

Zilele trecute mi-a fost dat să văd pe pagina de FB a CBEE un citat din Napoleon care sună astfel: „Modestia este calitatea celor care nu au calități”. Cine a postat însă această vorbă de duh a adăugat și o întrebare: „Cum comentați această afirmație?”

Se poate presupune, deci, că zicerea nu este asumată, ci doar pusă în discuție. Cu toate acestea, a căpătat 7 like-uri. Adică sunt oameni cărora această afirmație li se pare firească și pe deplin adevărată. Nu știu – nici nu am de gând să aflu – cine sunt respectivii. Dar cred că întruchipează foarte bine spiritul epocii.

Legam, grație educației pe care am căpătat-o, modestia de bun-simț, de cumpătare, de smerenia creștină, de înțelepciune etc. O puneam în opoziție cu lauda de sine, cu aroganța, cu vanitatea, cu orgoliul, cu trufia, cu prostul gust și alte asemenea defecte.

Dar mi-e tot mai clar că greșesc. Nici măcar în biserică nu mai are trecere modestia (nu e singura virtute tradițională pusă sub semnul întrebării și chiar sancționată). Adesea e interpretată fie ca slăbiciune, fie ca delăsare, fie ca refuz al „implicării”.

Până și în biserică trebuie să te lauzi cu ceea ce faci, să aduci la cunoștința celorlalți cucernicele tale realizări, să îți justifici apartenența la comunitate. Se pleacă, desigur, de la prezumția de indiferență pe care trebuie iar și iar s-o infirmi.

Activitatea pe care o întreprinzi – poate cu discreție – în numele credinței și mânat de imbolduri ce răsar din ea trebuiesc prezentate cu toată publicitatea aferentă comunității locale, ca să nu existe niciun dubiu că ești un personaj suficient de activ și, prin urmare, credincios. Altminteri, atragi mereu atenția ca un ins imposibil de încadrat și, în consecință, suspect. De o spiritualitate discutabilă.Citește mai mult »

Reclame