Înainte de turul II – taberele și partidele

(sursa)
(sursa)

Taberele

Există mai multe Românii care votează. Sunt mai multe împărțeli posibile. La un prim nivel – superficial – se pare că Transilvania, Diaspora și România conectată la internet merg în aceeași direcție: votează preponderent cu Iohannis. Moldova și Țara Românească votează mai ales cu Ponta.

Dar aceste împărțeli sunt înșelătoare și, mai ales, nocive. Înșelătoare, pentru că, în interiorul celor două culori dominante, există și insule de altă culoare. E drept, mai multe insule roșii pe albastrul transilvan, decât insule albastre pe roșul Principatelor.

O explicație foarte interesantă (autor: Dumitru Sandu) e aceea că distribuția voturilor este determinată de nivelul de dezvoltare a județelor. Astfel, județele foarte dinamice votează masiv cu Iohannis, cele foarte slab dezvoltate votează și mai masiv cu Ponta. Iar între ele sunt județele pe care unul sau altul dintre candidați și le-au adjudecat la limită.

Nocive, pentru că…

1. Transformă oamenii în statistici. Nu vă amăgiți, acolo unde e roșu intens, nu sunt doar „putori ordinare” și milogi. Sunt oameni care votează din convingere cu candidatul și partidul. De ce? Discutăm mai jos. De asemenea, sunt oameni care votează împotriva canditatului câștigător. N-ar fi nedrept să-i băgăm în aceeași oală?

2. Instigă la ură și la dispreț reciproc. Am văzut că până și well-informzii care au acces la net, pretind că votează rațional și au un foarte dezvoltat spirit critic nu pot să nu dea glas violent frustrării că alții nu votează ca ei, că alții nu văd ce văd ei. Iar aceste luări de poziție sunt uneori furibunde și pline de răutate aproape paroxistică.

E drept că e frustrant, dar asta nu îi face în mod automat pe votanții din altă tabără neoameni. Pe lângă asta, e mare păcat că televiziunile au unde să-și deverseze lăturile zavistiei, ca și cum, pe urmă, n-ar trebui să stăm tot în aceeași țară (cei care o să rămânem) și să ne privim iarăși în ochi unii pe alții.

Rolul televiziunilor e extrem de important aici, mașinăria de propagandă a PSD (Iohannis a rămas cam fără tribună, după câte umblă vorba prin târg) nu se de în lături de la nimic pentru a promova candidatul. Lipsa de exercițiu critic atârnă foarte greu în formarea opiniei telespectatorilor, dar vina nu e neapărat (și sigur nu în mod exclusiv) numai a lor.

3. Intră în logica malefică dualistă a propagandei de partid. Toate partidele vizează să împartă simplist realitatea în noi-cei-buni și ei-cei-răi. O minimă experiență de viață te învață că lucrurile nu sunt niciodată atât de simple. Cu toate acestea, de fiecare dată reușește manevra asta diabolică, poate tocmai fiindcă apelează la ce-i mai rău în fiecare dintre noi.

4. Subminează nevoia de dialog și interacțiune individuală reală. Citește mai mult »

Cu cine (să) votați pe 25 mai?

By Cédric Puisney (sursa)
By Cédric Puisney (sursa)

Dacă v-ați apucat să citiți textul ăsta cu speranța că la final veți avea numele candidatului ideal, ei bine, mai bine renunțați de pe acum. Nefiind implicat politic, nu am vreun candidat anume pe care să-l promovez. Și sunt prea sceptic ca să n-am anumite rezerve la fiecare. Dar, din experința mea de alegător cu 16 ani vechime (mai multă nu mi-a permis vârsta), încerc să propun niște criterii și am să pomenesc totuși și niște nume.

Înainte să trec mai departe, afirm că voi susține fără ezitare că cea mai imorală variantă (pentru oricine crede în valorile tradiționale – fie că e creștin, fie că nu) mi se pare votul dat PSD.

Indiferent de motivația logică sau umorală, a da votul socialiștilor ridică mari probleme de ordin moral, de vreme ce toate cele 3 rapoarte controversate din ultima vreme au fost inițiate de către politicieni neomarxiști (Estrela e socialistă, Lunacek e ecologistă, iar Zuber e comunistă) și susținute aproape în unanimitate de către socialiști.

Cam la fel de problematic stau lucrurile și cu candidații PNL, din nefericire, fiindcă atât românii cât și ALDE (grupul politic la care sunt afiliați) au votat cam tot ce li s-a pus dinainte.

E mai ușor de argumentat moral de ce ai vrea să te înscrii într-un partid socialist, dacă ai avea drept obiectiv, să zicem, influențarea lui din interior – trecem peste partea cu „împărtășirea acelorași valori”.

Plec, în analiza mea, de la câteva valori morale și creștine, fiindcă astea mă interesează. Ar fi de dorit ca cel pentru care votați să fie susținător al vieții și al familiei. (Țin să remarc aici site-ul Cultura vieții, unde contributorii fac o admirabilă muncă de informare pe acest subiect.)

Dacă vă gândiți automat la Peter Costea – cel pe care îl recomandă Călin – nu cred că greșiți. Puteți să vă gândiți și la fratele ortodox Iulian Capsali (chiar dacă mai are dumnealui unele accente „talibane”). Eu sper să poată ajunge amândoi în Parlament, deși cred că se bat pe aceeași nișă de electorat.

Dar acestea nu sunt singurele criterii pe care le puteți lua în calcul. Merită să aruncați o privire și pe activitatea politică a parlamentarilor din mandatul precedent. Trebuie văzut și cine are șanse reale să intre de pe listele de partid.

Nu neglijați din start orice vot dat partidului, fiindcă politicile europene vor fi decise de partide și de alianțe. Independenții, în acest context, s-ar putea să facă doar act de prezență în Parlamentul European, neavând o forță prea mare, ci reprezentând mai degrabă voci izolate și ignorate. Țineți cont și că voturile date independenților vor fi relativ puține la nivel național.

Probabil că unul dintre contraargumentele ce se pot invoca, atunci când vine vorba despre partide (ptiu!), e că trebuie să avem conștiința împăcată atunci când aplicăm ștampila pe buletinul de vot. Nu știu dacă e posibil. Vă spun și de ce.Citește mai mult »

Motivul pentru care PSD nu poate greși niciodată

Poporul român s-a născut din Traian și Decebal. Iar România postdecembristă s-a născut din Iliescu și Roman. N-avem cum fi normali (orice ar zice militanții LGBT). Așa că cel mai bine e să ne vedem cum suntem și ce se mai poate face. Dacă se poate… Căci sunt lucruri pe care numai timpul și soarta par să le mai poată rezolva.

Este notoriu faptul că PDL a greșit față de propriul electorat atunci când la deciziile nepopulare a adăugat aroganța și sfidarea. Colac peste pupăză, baronii PDL băgau mâna prin toate traistele cu bani, iar în părerea poporului își băgau piciorul, dacă e să ne exprimăm mai neacademic. Așa că electoratul care a propulsat partidul s-a simțit trădat.

Povestea e mai veche, de pe vremea CDR-ului, când PNȚCD-ul, cel mai important partid din acea alianță, a fost sancționat extrem de aspru de către o parte dintre alegători (grație, să nu uităm, și lui Traian Băsescu). Cam aceeași situație s-a înregistrat și în dreptul PNL, înainte să se ascundă sub aripa transpirată a PSD.

Trebuie remarcat însă că, oricât de tare și-ar fi dezamăgit electoraltul, PSD-ul n-a fost încă niciodată trântit zdravăn la vreun scrutin. De fiecare dată, socialiștii noștri au fost învinși doar de alianțe, căci ei au ceva ce nimeni altcineva nu are. Sau, în orice caz, nu în aceeași proporție.

Acel ceva îi face pe foștii comuniști deosebit de puternici în orice timp, în orice alianță. Iar ei știu asta extrem de bine. Nu degeaba sunt aroganți, demagogi, șmecheri, parșivi, nesimțiți și cum vreți voi oricând au chef.Citește mai mult »

Internetul și eroarea providențială

danwei.org

Inițiativa d-nei Olguța Vasilescu de a legifera internetul îmi apare ca o glumă bună, dar prost spusă. Mult mai util ar fi fost să legifereze temeinic educația națională, că astfel se ajungea, în timp, ca internetul să se curețe de la sine.

Nu discut despre inaplicabilitatea acestei idei, fiindcă, în ultimă instanță, postacii n-au absolut deloc de suferit, pentru simplul motiv că nu pot fi identificați și prinși decât cu mare dificultate. Iar dacă vor fi amendați că înjură pe site-uri, de ce să nu avem și o poliție a exprimării decente (nu spun corecte, deoarece d-na parlamentar ar fi încasat vreo 2-3 amenzi în urma declarației cu multe „agramaticalități” în care aborba tocmai chestiunea în discuție) care să-i amendeze pe cei care înjură pe stradă, pe stadion și mai ales pe cei care înjură politicieni?

În orice caz, dacă altcineva ar fi venit cu această idee în urmă cu vreun an, sigur d-na cu pricina ar fi sărit (dacă i-o cerea partidul) să ne povestească despre libertatea de exprimare. De care domnia-sa profită și abuzează fără rețineri. Personal, o consider una dintre cele mai greu digerabile aparații politice de pe ecran. Greu rezist să-i ascult o frază. Nu am nimic cu persoana, însă politicianismul de un anumit soi nu se potrivește doamnelor, ci doar țațelor.

Motivul acestei inițiative legislative ar fi, după cum se confesează deputata, acela că, probabil dintr-o eroare parentală, fiica dumneaei a fost marcată de o înjurătură din subsolul unei știri. De parcă altfel, odrasla domniei-sale ar trăi într-un mediu perfect salubru din acest punct de vedere.

Oricum, nu prea cred foarte tare în asemenea argumente. Conștiința maternă e extrem de superficială dacă numai atât a reușit să producă. Mai degrabă cred că PSD-ul o fi la final de contract cu postacii sau că s-a săturat să-i mai retribuiască. Altfel n-ar încerca să le submineze activitatea atât de utilă.

Citește mai mult »

± Ponta

După alegerea noului președinte al PSD, am încercat să văd ce oi fi înțeles eu din toată povestea. Pe care, recunosc, nu am urmărit-o foarte atent, fiindcă e la fel de murdară ca orice altă luptă politică și m-am cam săturat să mi se spună, cu nerușinare, că mă „privește” și că mă „interesează” cum se mâzgălesc ei cu… scaunele partinice.

Victoria lui Victor Ponta oricum trebuia să survină la un moment dat. Chiar contează extrem de puțin dacă a fost acum sau urma să fie peste vreo alți 4-5 ani. Poate că, estimez eu, era ceva mai bine dacă mai stătea omul în umbra altora; era util pentru caracterul său (mă scuzați că mai îndrăznesc să atribui așa ceva unui politician). Acum că a ieșit în prim-plan, nu mai e nimic de făcut decât de urmărit spectacolul.

Din câte am văzut până acum, Ponta e dintre „tinerii” politicieni care fac exact ce au văzut la ceilalți, mai versați. E agresiv în limbaj, șmecher în replici, vocal și populist, viclean, tendențios, ranchiunos, poate fi extrem de nesimțit, nu-și asumă erorile, ci le camuflează penibil. E convins că poporul e prost și că trebuie prostit. Are, altfel spus, tot ce îi trebuie pentru a se impune. În plus, nu e nici agramat, nici chefliu ca alții.

Nu cred în ruptul capului că acest nou „lider” va reprezenta o „alternativă”. Nu cred că va reforma ceva, dar s-ar putea să se prefacă și chiar cu mai mult succes decât predecesorii lui „reformiști”: Năstase și Geoană.

În esență, pentru societatea românească, pentru viitorul țării, alegerea lui Ponta este o nimica toată. Nici dacă ar fi De Gaulle însuși sau Churchill nu cred că ar avea prea mari șanse. S-a distrus mult prea profund tot ce se putea distruge, ca acum unul, oricât de răsărit, să aibă vreo șansă să revigoreze și să restaureze ceva.Citește mai mult »

Bocetul lui Geoană

Verdictul Curţii Constituţionale consfinţeşte victoria lui Traian Băsescu. Frauda n-a putut fi dovedită, ba dimpotrivă, PSD-ul a obţinut confirmarea că voturile valabile socotite nule erau în majoritate tot ale lui Băsescu.

Geoană şi-a recunoscut formal înfrângerea, dar continuă demersurile contestatare. Semn că nu este de acord cu decizia CCR. Căi de atac nu ştiu să mai existe, dar lupta se mută în alte arene, the show must go on!

Acuzele aduse de PSD se leagă de următoarele chestiuni: (1) mită electorală, (2) voturi fictive, (3) voturile pe liste speciale şi (4) voturile românilor din străinătate. Să le luăm niţel pe rând.

Mita electorală şi voturile fictive sunt teme recurente în repertoriul de jale al fiecărui învins de la fiecare scrutin românesc post-decembrist. Mita electorală este invenţia indubitabilă a FSN-FDSN-PDSR-PSD. Acesta este pedigriul politic al năravului incriminat. Oricine ar încerca să conteste acest fapt este fie naiv (extrem de naiv), fie ipocrit. În timp, desigur, deprinderea a făcut adepţi şi a devenit îndeletnicire transpartinică (la fel ca toate practicile necurate). Fantomele, de altă parte, au votat şi la alte alegeri, nu e o premieră. Cert este că n-au fost niciodată surprinse asupra faptului.

Listele speciale măsluite nu sunt deloc invenţia PDL. Oricât de mult ar vrea fanii lui Geoană să le bage măgăreaţa pe gât, nu se poate, nu încape. Există două chestiuni distincte aici. Mai întâi, să incriminezi la grămadă 780.000 de oameni care s-au ostenit să stea să voteze pe liste speciale este o dovadă de mârlănie.Citește mai mult »

Ruşinea naţională

Îmi aduc foarte clar aminte că, în urmă cu 10 ani sau chiar mai bine, s-a difuzat un film sau documentar, care nu mai ştiu dacă era făcut de români sau străini, în care se vorbea despre strategia adoptată de cripto-comunişti în fostele ţări de sub Cortina de Fier. Da, e adevărat că-i cam vagă şi datarea şi natura materialului urmărit, dar ideea nu mi-e deloc vagă în liniile ei principale.

Lucrurile, potrivit acelui film, trebuiau să se desfăşoarea cam după următorul scenariu. După ce în fostele state comuniste ajungea în sfârşit opoziţia la putere (în cele mai multe cazuri în urma unor ani când neocomuniştii deţinuseră frâiele), opoziţia formată din partide cu adevărat anticomuniste, funcţionarii din eşaloanele 2 şi 3, care nu puteau fi înlocuiţi într-un sistem încă teribil de centralizat, aveau misiunea să împiedice sistematic orice tentativă de reformă socială, economică, instituţională. Orice ar fi încercat noile forţe democratice să facă bine, trebuia boicotat şi zădărnicit, denaturat şi stigmatizat.

Impresia care ajungea însă la populaţie e că nu se întâmplă nimic. Pe de altă parte, date fiind aşteptările foarte mari, plus promisiunile făcute (în mod naiv) de către oameni altfel foarte bine intenţionaţi, dezamăgirile populare e clar că urmau să fie foarte mari. De asemenea, reformele pe care urmau să le implementeze guvernele ne-comuniste ajunse la putere aveau să fie dureroase, în bună măsură fiindcă trecerea către piaţa liberă fusese blocată aproape complet până atunci.Citește mai mult »

Îmi vreau votul înapoi!

Domnule Antonescu,

V-am votat. Nu fiindcă reprezentaţi cea mai bună opţiune, ci fiindcă păreaţi a fi răul cel mai mic (să-mi fie cu iertare, dar cine şi-ar mai putea pune azi încrederea în politicieni?). Am văzut cum au guvernat liberalii, deci nu avea rost să-mi fac iluzii că aţi fi unul dintre eroii salvatori care să scoată ţara din haos.

V-am votat pentru că nu votez cu stânga (din motive ideologice dar și morale). O stângă criptocomunistă aflată, în continuare, sub oblăduirea nefastă a clicii lui Iliescu. Oricum, după cum arată în Occident, nici nu voi vota vreodată cu stânga.

V-am votat pentru că PNŢ-ul a sucombat şi eraţi singurul reprezentant de dreapta cu oarece şanse la accederea în turul doi.

V-am votat pentru că nişte oameni decenţi şi respectabili (Neagu Djuvara, Zoe Petre, Emil Constantinescu) vă dădeau credit şi vă susţineau. Şi mi-am spus că vor fi ştiind ei mai mult decât ştiu eu.

Dar îmi vreau votul înapoi.

Votul meu nu este tranzacţionabil. Nu vi l-am dat ca să i-l duceţi lui Geoană şi să aveţi cu ce negocia.Citește mai mult »

Orbeții și țeapa sau victoria simbolică a comunismului

Trecură și alegerile. Fără surprize în ce privește candidații. Dar cu surprize oferite de politicieni. Mă interesează două dintre ele. Amândouă mi se par grotești.

1. Pe când televiziunile filmau sediul de campanie al PDL am zărit – și nu mi-a venit să cred – niște steaguri galbene agitate de susținători. Nu erau ale PNL, ci ale… PNȚ-CD. Trist, dizgrațios, inimaginabil. Orice ar fi făcut Băsescu bine, nu mă duce capul să pricep cum pot oamenii din PNȚ să se umilească susținându-l tocmai pe cel care le-a semnat condamnarea politică. E mai mult decât un gest de slugărnicie politică, mi se pur și simplu imoral.

În orice caz, dacă asta e posibil, atunci chiar că nu văd să mai existe vreo limită a decenței politice. Poate că spiritul creștinesc i-o fi motivat pe cei din PNȚ să cadă la pace tocmai cu Băsescu. Oare ce le-o fi oferit în schimb? Pe ce s-au lăsat cumpărați? Sau, ca să fiu mai puțin mercantil: ce idealuri au descoperit deodată că întruchipează marele Traian?

Se pare că însemnul electoral nu le-a fost de mare ajutor, fiindcă ochiul le-a rămas închis.

2. A doua situație grotescă – pentru mine desigur – e cea a unui Crin Antonescu dispus să îi dea voturi lui Geoană. Mulți dintre votanții lui Antonescu nu sunt mari cunoscători ai doctrinei liberale. Dar votul lor era în mod clar anti-fsn, anti-Iliescu. Acum însă, candidatul dreptei este dispus să negocieze tocmai cu cei care-i snopeau înaintașii în ’90 prin Piața Universității și prin sediile partidului.Citește mai mult »