Sentimentul e mutual (sectanți vs. necreștini)

(Sursa)
(Sursa)

Scrie d-l Cornel Dărvășan un articol în care contestă, pe bună dreptate, folosirea termenilor de sectă și sectant cu privire la creștinii după Evanghelie. (Între timp, a apărut și un comunicat oficial din partea Bisericii Creștine după Evanghelie.)

Reflexul „gazetăresc” de a face sectant pe oricine aderă la un cult (neo)protestant denotă, fără-ndoială, o anumită mentalitate și trădează lipsa crasă de profesionalism. Dar cred că e prea mult să ceri dezmințiri oficiale din partea BOR pe acest subiect, atâta vreme cât nu a fost un împuternicit al bisericii sau vreun preot cel care și-a pus semnătura pe respectivul articol.

E bine însă că se reacționează, poate se mai educă așa și cititorii mai puțin informați și se aleg cu o minimă cultură religioasă care n-are cum să strice. Demersurile de acest gen cred că sunt necesare și firești în viața religioasă a unei societăți.

Totuși, acești așa-ziși jurnaliști de la ziarele de scandal procedează exact la fel cu orice om și cu orice subiect. Măcar în treacăt trebuie remarcat că nu doar chestiunile religioase sunt tratate într-un registru superficial, denigrator, ci că orice subiect este coborât în zona sub-umanului, că se folosesc stratageme dezumanizante, că se exploatează zone întunecate ale ființei umane pentru a obține audiență.

Poate că n-ar fi lipsit de importanță ca liderii de opinie ai comunității evanghelice să remarce mai des existența acestui gen de jurnalism și să-și amintească că au enoriași care frecventează astfel de publicații. Ba chiar că există manifestări similare și pe unele site-uri sau bloguri evanghelice.

Revenind însă la articolul din ziarul Ring, ar trebui precizat, în completare, că mulți dintre cei care aparțin de cultele (neo)protestante îi consideră pe ortodocși, catolici și greco-catolici necreștini. Sectanți nu-i pot numi, iar atunci au găsit alt termen peiorativ cu care să-i sancționeze și să-i catalogheze pe cei care nu sunt ca ei.

Uneori, acest lucru este exprimat explicit, în adunări publice sau în dialoguri private. Alteori, este doar implicit: când se consideră că există numai o singură biserică creștină în cutare cartier (deși sunt vreo 4-5: una baptistă, una ortodoxă, una catolică, una reformată, una greco-catolică și una penticostală).Citește mai mult »