Monte Cassino
Monte Cassino este în primul rând locul unde Sf. Benedict de Nursia a construit, în jurul anului 530 A.D., o mănăstire tocmai pe amplasamentul unui altar pagân. Abia în al doilea rând e locul unei celebre bătălii din cel de-al Doilea Război Mondial (și tilul unui roman de Sven Hassel).
Mănăstirea, datorită poziției strategice, n-a fost scutită de vitregiile istoriei. De-a lungul timpului a fost atacată și refăcută de mai multe ori. Cele mai recente distrugeri le-a înregistrat în Al Doilea Război Mondial, când a fost bombardată, dintr-o eroare, de către armatele aliate.
Sf. Benedict a rămas celebru nu atât datorită acestei mănăstiri, cât mai ales datorită Regulii pe care a conceput-o. Această Regulă cuprinde toate rânduielile de conviețuire monahală și a căpătat popularitate grație simplității ei. Existau trei voturi (sau legăminte) pe care trebuia să le depună orice călugăr: al castității, al ascultării și al sărăciei. Sf. Benedict a adăugat însă și votul statorniciei.
Iată ce spune Sittser despre asta:
Odată ce călugării intrau într-o mănăstire – iar Benedict prevăzuse o lungă perioadă de probă, numită noviciat, ca să prevină deciziile pripite ale monahilor –, li se cerea să rămână acolo pe viaţă, fapt ce îi împiedica să alerge de la o mănăstire la alta, în funcţie de renumele aşezământului sau al abatelui. (Izvoare de spiritualitate creștină, p. 122) Dacă înlocuim „așezământ” cu „biserică” și „abate” cu „pastor”…, e?
Regula Sf. Benedict e încă folosită în multe dintre mănăstirile occidentale (fiind, de altfel, cea mai populară). Merită însă, după părerea mea, studiată de orice creștin, deoarece atinge toate chestiunile fundamentale ale viețuirii creștine.
Cu siguranță că normele prevăzute de Sf. Benedict nu se potrivesc vieții laice, însă se pot extrage multe învățăminte și principii utile din această „constituție” monahală redactată în urmă cu 1500 de ani. Ce m-a frapat când am citit-o a fost preocuparea deosebită pentru sufletul fiecărui aspirant la vocația monastică.
Cu drezina 