Habar n-am care e. Dar nu-i așa că v-a atras atenția acest titlu. Fie și numai pentru o fracțiune se secundă. Deși, probabil, în clipa următoare v-ați și gândit că n-am de unde să știu eu care-o fi cel mai bine păzit secret al umanității.
Dar parcă totuși ne-am dori, într-un fel obscur și totodată înspăimântător, să existe un secret. Unul care, probabil, să conțină explicația la tot absurdul existenței, la tot ceea ce nu știm de ce se întâmplă.
Dacă ar exista o organizație secretă, care orchestrează din umbră toate evenimentele – așa cum susțin unii –, atunci parcă ar fi mai logic ce se petrece în plan socio-economico-politic.
Asta este truda noastră de fiecare zi: să legăm evenimentele între ele, să le dăm o coerență, o direcție, o semnificație. Să înțelegem, dacă nu ce se întâmplă cu lumea, măcar ce ar fi de preferat să facem noi la un moment dat.
Probabil că nevoia noastră fundamentală de sens este cea care ne determină să căutăm viața întreagă fără odihnă. Nu cred că la mijloc e numai simpla curiozitate – care, oricum, nu e de ignorat –, căci nu cred să existe curiozitate pură, fără o motivație oricât de tainică și de greu de conștientizat.
Pesemne că în căutarea unui secret ne mână și speranța că revelarea lui ne va aduce un dram de fericire sau măcar un rest de bucurie. Că există potențial izbăvitor în acel secret, măcar în sensul izbăvirii de spaime, de incertitudini, de angoase.Citește mai mult »
Cu drezina 