Bocetul lui Geoană

Verdictul Curţii Constituţionale consfinţeşte victoria lui Traian Băsescu. Frauda n-a putut fi dovedită, ba dimpotrivă, PSD-ul a obţinut confirmarea că voturile valabile socotite nule erau în majoritate tot ale lui Băsescu.

Geoană şi-a recunoscut formal înfrângerea, dar continuă demersurile contestatare. Semn că nu este de acord cu decizia CCR. Căi de atac nu ştiu să mai existe, dar lupta se mută în alte arene, the show must go on!

Acuzele aduse de PSD se leagă de următoarele chestiuni: (1) mită electorală, (2) voturi fictive, (3) voturile pe liste speciale şi (4) voturile românilor din străinătate. Să le luăm niţel pe rând.

Mita electorală şi voturile fictive sunt teme recurente în repertoriul de jale al fiecărui învins de la fiecare scrutin românesc post-decembrist. Mita electorală este invenţia indubitabilă a FSN-FDSN-PDSR-PSD. Acesta este pedigriul politic al năravului incriminat. Oricine ar încerca să conteste acest fapt este fie naiv (extrem de naiv), fie ipocrit. În timp, desigur, deprinderea a făcut adepţi şi a devenit îndeletnicire transpartinică (la fel ca toate practicile necurate). Fantomele, de altă parte, au votat şi la alte alegeri, nu e o premieră. Cert este că n-au fost niciodată surprinse asupra faptului.

Listele speciale măsluite nu sunt deloc invenţia PDL. Oricât de mult ar vrea fanii lui Geoană să le bage măgăreaţa pe gât, nu se poate, nu încape. Există două chestiuni distincte aici. Mai întâi, să incriminezi la grămadă 780.000 de oameni care s-au ostenit să stea să voteze pe liste speciale este o dovadă de mârlănie.Citește mai mult »

Atac la glande şi viscere

Băsescu şi Geoană – ca să nu fie dubii despre cine voiesc a face vorbire aici – se-nfruntară mai pe seară, ca nişte juni primi veniţi în peţit la curtea fetii de măritat. Atâta doar că ei sunt madame de tractir, dar, ce să-i faci?, viaţa e compusă din  bucăţi de lego ce mai mereu nu se îmbucă. Vă spusei asta fără nicio legătură cu subiectul. Nu e normal să procedez aşa cum am văzut că se face ca să câştigi voturi?

Nu mi-am schimbat cu nimic părerea despre cele două zâne bune care se făceau că robotesc la viitorul luminos al ţării. M-au îngrijorat în egală măsură. Pe gânduri nu m-au pus, că n-au spus nimic la ce chiar să merite să te gândeşti, ci doar lucruri la care îţi sare muştarul.

Spun o banalitate crasă: politicienii ne vor afectul. Vor un vot pus cu ciudă, cu năduf, nu unul calculat, ezitant, poate chiar uşor ironic. Se tem de asta, n-au nevoie de oameni ce surâd în colţul gurii. La urne trebuie să mergem încruntaţi, privind în stânga şi în dreapta după adversari potenţiali pe care să-i luăm la palme (nu la pumni…).

Mesajele amândurora au fost orientate spre glande şi au vizat descărcări hormonale. Virulenţa lui Băse, contondenţa vocii şi atitudinii trebuiau să ne stoarcă suprarenalele de toată adrenalina disponibilă. Iar din această descărcare glandulară să ne rămână un rest şi pe duminică, încât să ne mâne la vot.Citește mai mult »

Îmi vreau votul înapoi!

Domnule Antonescu,

V-am votat. Nu fiindcă reprezentaţi cea mai bună opţiune, ci fiindcă păreaţi a fi răul cel mai mic (să-mi fie cu iertare, dar cine şi-ar mai putea pune azi încrederea în politicieni?). Am văzut cum au guvernat liberalii, deci nu avea rost să-mi fac iluzii că aţi fi unul dintre eroii salvatori care să scoată ţara din haos.

V-am votat pentru că nu votez cu stânga (din motive ideologice dar și morale). O stângă criptocomunistă aflată, în continuare, sub oblăduirea nefastă a clicii lui Iliescu. Oricum, după cum arată în Occident, nici nu voi vota vreodată cu stânga.

V-am votat pentru că PNŢ-ul a sucombat şi eraţi singurul reprezentant de dreapta cu oarece şanse la accederea în turul doi.

V-am votat pentru că nişte oameni decenţi şi respectabili (Neagu Djuvara, Zoe Petre, Emil Constantinescu) vă dădeau credit şi vă susţineau. Şi mi-am spus că vor fi ştiind ei mai mult decât ştiu eu.

Dar îmi vreau votul înapoi.

Votul meu nu este tranzacţionabil. Nu vi l-am dat ca să i-l duceţi lui Geoană şi să aveţi cu ce negocia.Citește mai mult »

Orbeții și țeapa sau victoria simbolică a comunismului

Trecură și alegerile. Fără surprize în ce privește candidații. Dar cu surprize oferite de politicieni. Mă interesează două dintre ele. Amândouă mi se par grotești.

1. Pe când televiziunile filmau sediul de campanie al PDL am zărit – și nu mi-a venit să cred – niște steaguri galbene agitate de susținători. Nu erau ale PNL, ci ale… PNȚ-CD. Trist, dizgrațios, inimaginabil. Orice ar fi făcut Băsescu bine, nu mă duce capul să pricep cum pot oamenii din PNȚ să se umilească susținându-l tocmai pe cel care le-a semnat condamnarea politică. E mai mult decât un gest de slugărnicie politică, mi se pur și simplu imoral.

În orice caz, dacă asta e posibil, atunci chiar că nu văd să mai existe vreo limită a decenței politice. Poate că spiritul creștinesc i-o fi motivat pe cei din PNȚ să cadă la pace tocmai cu Băsescu. Oare ce le-o fi oferit în schimb? Pe ce s-au lăsat cumpărați? Sau, ca să fiu mai puțin mercantil: ce idealuri au descoperit deodată că întruchipează marele Traian?

Se pare că însemnul electoral nu le-a fost de mare ajutor, fiindcă ochiul le-a rămas închis.

2. A doua situație grotescă – pentru mine desigur – e cea a unui Crin Antonescu dispus să îi dea voturi lui Geoană. Mulți dintre votanții lui Antonescu nu sunt mari cunoscători ai doctrinei liberale. Dar votul lor era în mod clar anti-fsn, anti-Iliescu. Acum însă, candidatul dreptei este dispus să negocieze tocmai cu cei care-i snopeau înaintașii în ’90 prin Piața Universității și prin sediile partidului.Citește mai mult »