Mineriadele – simboluri și profeții

By Cristian Chirita (sursa)
By Cristian Chirita (sursa)

Dacă vă aduceți aminte (dacă nu, puteți să revedeți documentarele făcute de alții), la scurt timp după mineriada sângeroasă din iunie 1990, Iliescu explica la televizor că minerii au săpat spațiul verde și au plantat flori în fața clădirii guvernului.

Gura lui aurită de profet fără brevet a grăit un adevăr ce s-a transformat într-o normă. Luați, de pildă, obsesia primăriilor pentru borduri, pentru spații verzi. Dar nu vă gândiți imediat la faptul că vor să ne primenească plămânii (că partea asta ține de discursul pentru imagine), ci gândiți-vă cum o firmă poate semăna flori de 4-5 ori într-un an pe un scuar nesemnificativ, cum poate semăna gazon de curte și să-l schimbe periodic, cum poate vărui borduri, copaci, bănci și tot ce nu mișcă, numai să rămână lipită de robinetul cu bani publici ușor accesibili.

Nu puțini sunt primarii care au rămas în istoria orașelor pe care le-au gospodărit prin grija iliesciană pentru panseluțe și pentru inventarea spațiilor în care să se planteze panseluțe, să se planteze panseluțe, să se planteze panseluțe…

La un nivel ceva mai sofisticat, această preocupare a politicienilor pentru detaliile de imagine ce ascund crime sau nenorociri a devenit un sport extrem de popular. De fapt, nu doar politicienii, ci o grămadă de categorii sociale sunt înscrise în competiția „cine arată mai mișto, fără să fie”.

Atunci, în iunie, minerii omorâseră oameni, iar Iliescu ne spunea că criminalii trebuie apreciați pentru că au semănat flori în scuaruri.Citește mai mult »

Acei mincinoși binecuvântați

Ca să ne amintim distanța etică dintre noi și eroii credinței ce populau închisorile comuniste, am ales câteva fragmente pe o temă deosebit de controversată: minciuna sau tăinuirea.

Pus să-și trădeze prietenii în timpul anchetei, Steinhardt găsește soluția salvatoare, pe care o descrie astfel în Jurnalul fericirii (am folosit ediția de la Dacia, 1998):

Iată a treia soluție: minciuna. Minciuna binecuvântată, șoptită de Hristos… Minciuna nerușinată, domoală, cât mai iscusită. Feciorul lui nea Tache vameșul. Tata la plecare: să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni. […]

Ce curios lucru: văd că dacă vreau să apuc pe calea creștinismului trebuie să mint… Trebuie să mint așa cum în matematici soluția uneori nu poate fi găsită decât mai întâi complicând datele, ocolind miezul problemei. Trebuie să mint. Asta înseamnă că lucrurile nu sunt simpl. Lumea nu e simplă. Asta înseamnă că bine a zis Julien Benda când a zis că urăște pe cei ce complică lucrurile simple, dar nu mai puțin pe cei ce simplifică lucurile complicate. […]

Nu te poți refugia în imaginar: ești bun de front, bun de rezistență, bun de minciuni sfinte și grijului ticluite, bun de îndărătnicie. Ești bun de foc. (p. 14-17 passim.)

Wurmbrand, în pușcărie, jură că antibioticul primit de el de acasă, la care tocmai renunțase pentru a-l trimisese unui legionar înrăit, nu e al său. Un episcop catolic, coleg de celulă, ajunsese în pușcărie și îl trăsese după sine și pe un avocat care-l ajutase pentru că, întrebat de comuniști, nu putuse să mintă ca să-și protejeze colaboratorul. Wurmbrand îi spune:Citește mai mult »

4 sfaturi pentru un CV reușit

grads.ece.mcmaster.ca

 Ori de câte ori a trebuit să-mi scriu vreun CV sau să-l ajut pe vreun cunoscut să și-l scrie, am încercat să mizez pe onestitate și pe acuratețea informației. Totuși, nu cred că am procedat cum trebuia. Iar dacă tot m-am luminat eu nițel, am zis în sinea mea că ar fi și păcat să nu împărtășesc cu alții ce am descoperit.

 1. CV-ul trebuie să fie lung

Orice ați face, nu vă zgârciți la dimensiunea CV-ului. Dacă-i necesar, treceți și activitățile patriotice de pe vremea când erați șoimul patriei. Meționați portofoliul de diplome obținute la concursurile dintre clase în școala primară. Important e să fie material cât mai mult. În felul acesta, împușcați simultan doi iepuri.

În primul rând, aveți mari șanse să impresionați angajatorul sau cine o fi cel care are nevoie de CV-ul dumneavoastră. Orice om reacționează când vede o mică revistă care conține activitățile pe care susțineți că le-ați prestat până în prezent. Al doilea obiectiv atins ar fi acela că sunt mari șanse ca nimeni să nu citească în întregime CV-ul și să nu vă ia prea tare la puricat pentru ceea ce… veți vedea la punctele următoare.

 2. Folosiți cuvinte cu rezonanță în contexte cât mai vagi

După modelul recent descoperit, nu vă feriți să folosiți cuvinte cu care să impresionați. De pildă, dacă dumneavoastră v-ați petrecut o săptămână din concediu la Oxford, treceți în CV doar Oxford. Nu vă deranjați să dați detalii suplimentare, fiindcă cine le va dori le va cere la momentul potrivit. Iar atunci nu trebuie decât, cu toată nonșalanța, să explicați că, de fapt, era vorba de un curs de cosmetică canină organizat de un departament din vreun colegiu în colaborare cu un ONG.Citește mai mult »

Hai să ne prefacem – Ziua Mondială a Libertății Presei

newsguild.org

Am primit în mai multe rânduri, în preajma alegerilor, sfatul de a mă prezenta la vot și de a vota în cunoștință de cauză. Pe unii dintre sfătuitori i-am suspectat că, în realitate, vor să mă determine să votez cu candidatul pe care-l preferau ei și atunci, în mod subtil, încercau să sugereze că a vota cu altcineva denotă o lipsă de preocupare civică.

Când întrebam cum să mă informez despre un candidat aflat la mare depărtare socio-economică de mine, eram îndrumat să consult presa. Insistam atunci să aflu care ziare, posturi TV sau site-uri ar fi de urmărit. Nu de alta, dar toate sunt finanțate dintr-o sursă sau alta, care, mai totdeauna, are niște relații privilegiate cu anumite zone ale politicului. Mi se cerea să citesc, să mă informez, să nu citesc un singur ziar bla-bla-bla.

Asta înseamnă, după mintea mea, următorul lucru: dacă vrei să fii un cetățean responsabil, civismul tău riscă să te coste măcar cât o slujbă cu jumătate de normă. Fiindcă trebuie să faci slalom printre știrile din vreo 3-4 ziare, să urmărești nu știu câte posturi de radio și televiziune, să răscolești internetul după date privind proprietarii și eventualel suspiciuni ce planează asupra lor etc. Adică, tot timpul care-ți mai rămâne după ce muncești pentru subzistența zilnică să-l aloci tentativei – că sorții de izbândă nu se știe cât sunt de mari – de a fi un individ mai aproape de un adevăr teribil de alunecos.

Sarcina aceasta e atât de dificilă mai ales pentru că, de multă vreme, presa își revendică un iluzoriu statut de obiectivitate. Nu știu dacă v-a fi fost vreodată pe aproape măcar de imparțialitate, însă, în zilele noastre, presa nici nu cred că își mai propune să fie obiectivă, ci să facă bani. Iar „ochiul dracului” sigur îi înmoaie orice elanuri idealiste.Citește mai mult »

Untul din margarină

Zilele trecute am fost la un magazin alimentar după unt. În raft, niște produse surprinzător de ieftine, comparativ cu celelate. Pentru cei deprinși să meargă la cumpărături, e clar că 1 leu/pachetul de unt înseamnă vreo 20-30% mai ieftin. Surpriza neplăcută a venit însă în momentul în care am văzut ce scria cu litere mici: din grăsimi vegetale.

Adicătelea, dacă îmi traduc în limba mea, e un fel de unt din margarină. Știu că nici untul nu e deosebit de sănătos. Că face colesterol și alea… Însă de la asta până la a vinde margarină deghizată mi se pare că e un pas ce aduce a faptă de cod penal.

Așadar, aveți grijă, deoarece cumpărarea unui pachet de unt devine la fel de laborioasă precum lectura unui contract. Dacă nu citești absolut tot ce scrie pe etichetă, te trezești cu altceva în pungă/mâncare/stomac.

Pentru mine unul e năucitor cum firmele se comportă tot mai în disprețul cumpărătorului. De parcă în firmele respective n-ar lucra tot oameni. Și de parcă aceștia n-ar mai avea nici urmă de conștiință. Nu-mi dau seama dacă e vorba de lăcomie tâmpă, de răutate în stare pură sau de un soi mai sofisticat de pervertire ce reușește să argumenteze etic orice aberație.

Citește mai mult »

M-am cam săturat

Preluată via http://www.cartoonstock.com/

De politicieni parșivi sau imbecili. De miniștri hapsâni. De partide în care coeziunea se întemeiază exclusiv pe interese de haită economică.

Vi se pare că Patriciu și Băsescu sunt într-un conflict deschis? Nici vorbă. Societatea pe care o patronează Băsescu este exact cea pe care o dorește Patriciu: condusă de intresele afaceriștilor. Atâta doar că nu pe față. Și devine astfel evident că nu interesele afaceriștilor sunt garanția progresului.

M-am săturat de experimente reformiste eșuate din pricina incompetenței celor care se prefac că le cunosc mecanismele. Și să plătesc polițele lor scumpe m-am săturat. Nu atât cu banii, cât cu disconfortul psihic, cu demnitatea și cu viitorul. Oare chiar să fie atât de nerozi încât să nu-și dea seama că, dacă atentează până și la indemnizațiile mamelor, progeniturile lor răzgâiate nu vor mai avea realmente de la cine să fure?

M-am săturat și de sindicaliști gureși, care nu fac decât să urle de câte ori le-o dictează interesul, dar care sunt esențialmente la fel de corupți ca orice alți funcționari bugetari. Știți, de pildă, că în învățământ tocmai liderii de sindicat sunt cei care trag o bună parte din sforile transferurilor? Că dacă sunt „unși” cum se cuvine fac aproape orice ca să împiedice un profesor onest și merituos să ocupe un post mai convenabil? Iar mahării cei mari sunt acționari în televiziunile la care se văicăresc de mama focului. Stați liniștiți, totul e paradă. Sunt convins că se pupă pe sub masă cu guvernul.

M-am săturat și de strategia lui Ponta. E penibilă. Afirmă senin că România e „guvernată” de Băsescu din 2001, dar uită să ne spună că partidul lui de dinozauri a ros ciolane gustoase pe vremea lui Tăriceanu și a fost doi ani la guvernare după ultimele alegere. Iar când nu uită, se grăbește să ne spună că Geoană a făcut sluj pe la porți de putincioși ai vremii.Citește mai mult »