Materialismul nu ține cu morții

Convoiul cu victime (sursa)
Convoiul cu victime (sursa)

Foarte multe reacții (sper că exclusiv negative) au stârnit hoții ucrainieni care au jefuit cadavrele victimelor atacului terorist din Ucraina. Imaginile au indignat lumea occidentală de toate culorile politice, ideologice și religioase.

Îndrăznesc să cred că la mijloc n-a fost un sentiment mercantil, ațâțat de „violarea proprietății private”. Dacă va fi fost numai atât, atunci probabil că n-ar mai fi multe de spus.

Totuși, cei care au fost revoltați de furtul din bagajele victimelor par să fi fost mânați de un anumit respect pentru defuncți, nu atât de vreun instinct de apărare a avutului unor decedați care, prin extensie, ar afecta familiile acestora.

Dar ce respect să mai ai față de niște morți, de vreme ce aceștia nu mai reprezintă decât o formă de materie intrată în proces accelerat de degradare (cam așa ar trebui să gândească o societate „eliberată” de „obscurantismul” religios)? Ce respect merită o bucată de materie ce și-a pierdut toate semnele vitale?

Lăsați păcatul ăsta în seama mea, dar speculez că această indignare (legitimă!) dovedește că, adânc în mentalul colectiv occidental, materialismul nu s-a instalat cu adevărat și că acolo încă mai există măcar niște rudimente ale unor concepții „spiritualiste”.

Nu am de unde ști dacă e vorba despre influența iudeo-creștină (deși asta e cea mai plauzibilă variantă), dar se pare că societățile occidentale secularizate nu au acceptat, în realitate, ideea că demnitatea și viața omului se rezumă strict la niște parametri materiali prin excelență.

Reflexul de a trata morții cu respect este împotriva unei logici materialiste stricte și consecvente.Citește mai mult »

Literalism nenorocit

http://www.cyber-tec.org/

 

 

În sens strict, literalismul se referă la un anume fel de a interpreta Scriptura. Prin extensie, literalismul se poate aplica oricărui tip de text și ar desemna o interpretare literală sau predilecția pentru sensurile imediate, primare, denotative chiar ale cuvintelor. Însă nu doar cuvintele necesită interpretare, ci întreaga realitate este un mesaj amplu, cu un anumit cod ce se cere descifrat. Deci literalismul se poate extinde la orice tip de mesaj.

Nenumăratele concepții filosofice, religioase, artistice, morale stau mărturie a faptului că oamenii simt nevoia să interpreteze realitatea. Că ea nu poate fi receptată altfel, nu poate fi pur și simplu înghițită, asimilată. Nimeni – oricât și-ar dori unii să se/ne convingă de asta – nu e tabula rasa atunci când interacționează cu realitatea. Are o seamă de condiționări genetice, dar și achiziții etice, culturale fie ele chiar și involuntare. Atât de insultatele prejudecăți (de care e o iluzie că ai putea scăpa) sunt astfel de lentile prin care recepționăm realitatea.

Cu cât aceste filtre de percepție sunt mai rafinate, cu atât realitatea căpăta sensuri mai complexe și mai nuanțate. Cu cât filtrele sunt mai rudimentare, cu atât individul este mai predispus către perceperea sensurilor imediate și primitive ale realității. E ca și cum ai avea probleme de vedere, însă, datorită ochelarilor nepotriviți, sesizezi doar obiectele mari, pierzând din vedere și frumusețea și complexitatea lor.

La acest nivel elementar al percepției se situează, de pildă, nevoile primare, ce se constituie ca mesaje pe care orice ființă rațională le poate înțelege repede și se poate folosi de ceea ce a înțeles pentru a-și îndeplini diverse țeluri. O paradigmă morală proiectată asupra lor, adaugă deja niște sensuri suplimentare, modifică interpretarea, dar influențează și comportamentul.

Ca să nu rămânem doar în sferele teoriei, să luăm, de exemplu, umorul. Căci umorul se întemeiază întotdeauna pe interpretare. Citește mai mult »