Fluierături (artistice) în biserică

Ce a vrut poetul să spună? 😉 Probă grea, dacă-ți „pică” la prima vedere.

Ar trebui precizat că piesa a fost interzisă de cenzura comunistă, deci pe atunci a fost și scrisă. Câteva trimiteri sunt destul de străvezii, însă există părți încifrate. Cine se încumetă la o analiză pe text? 🙂

Am încercat o transcriere „după ureche”. Dacă auziți mai bine, dați-mi de știre.Citește mai mult »

Reclame

Azi pe cine ofensăm?

Autor - Polylerus (domeniu public) http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Profanity.JPG
Autor – Polylerus (domeniu public)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Profanity.JPG

Dacă ar fi după mine, aș institui un program zilnic și obligatoriu de ofensare. Într-o zi creștinismul, într-altă zi islamul, într-alta ideologia militantă gay, în alta fundamentalismul ș.a.m.d. Înainte să dați cu baltagul, mai așteptați câteva rânduri.

Mai întâi, a se observa că n-am propus să jignim persoane, ci să ofensăm „-isme”, să zicem așa. Dacă ați înțeles cumva că asta înseamnă să bălăcărim oameni și credințe, atunci vă aflați în eroare. Ofensa se referă, mai nou, la atacul asupra ideilor sau convingerilor altora.

Așadar, nu avem de-a face cu clasica jignire, ce are legătură cu sentimentele, ci cu o chestie ideologică ce vizează exprimarea unui punct de vedere care poate fi foarte bine decent, însă, dacă nu e agreat de poliția actuală a gândirii și exprimării, atunci devine ofensă!

Pe vremea când toleranța presupunea dreptul fiecăruia de a spune orice dorește – iar decența impunea ca acest drept să nu fie folosit în mod bădăran și abject – ofensa ținea, e adevărat, de alte sfere ale vieții. Dar acum poți ofensa prin simplul fapt că gândești altfel și că exprimi acele gânduri.

În acest sens aș dori să ofensez zilnic pe câte cineva și copiii noștri să-și formeze obiceiul de a ofensa, neînregimentându-se docili în corul noii toleranțe, care nu are nimic în comun cu libertatea de exprimare sau cu libertatea de gândire.Citește mai mult »

Jandarmul Google

gearlive.com

Google a decis că modifica algoritmul de căutare pentru a bloca accesul la anumite site-uri. Pe românește, oamenii au recurs la cenzură. Au mai făcut așa ceva la cererea guvernului chinez, deci nu-i o noutate. Inițiativa e, de altminteri, mai veche. Această intervenție nu se referă însă la chestiuni de viață și de moarte (cum ar fi terorismul, propaganda rasistă, pornografia infantilă). Nu. Ci are de-a face cu pirateria online.

Altfel spus, Google a devenit jandarmul slugarnic al bogaților care au făcut presiuni ca gigantul internautic să le facă hatârul ista. În sine, s-ar putea ca această acțiune a Google să aibă o morală cât de cât justă. Dar…

Mă tem că tocmai s-a deschis drumul și către alte tipuri de cenzură. În acest moment se poate trage concluzia că, dacă ești suficient de potent financiar sau ai un grup de lobby suficient de convingător, poți obține de la Google anumite beneficii.

La urma urmei, promotorii legilor ACTA nici nu trebuie să convingă guverne, ajunge să-i convingă pe conducătorii de la Google, Yahoo și Bing, ca să aibă tot ce își doresc, fără să mai fie nevoie de procedurile greoaie de a convinge parlamente și țări de „utilitatea” acestui demers.

Mergând puțin mai în adâncime, din gestul recent al Google înțelegem că un grup restrâns de indivizi privilegiați hotărăște pentru întreaga umanitate ce înseamnă libertate, ce înseamnă informare corectă, ce înseamnă aproape fiecare noțiune pe care o căutăm online.Citește mai mult »

Csibi és Csaba

 

Sursa: math.ucdenver.edu

 

Ce a făcut Csibi (Barna) cred că știți cu toții. Recapitulez pe scurt: în timpul său liber, și-a dat frâu liber fanteziei și, în numele libertății de exprimare, a pedepsit simbolic un personaj semnificativ din istoria României. Să disecăm puțin chestiunea.

E bine să existe deplină libertate de exprimare? În principiu, da. Fiindcă altfel se cere o cenzură, iar cenzura devine foarte repede abuzivă. Dacă tot ne-am plâns ani întregi de cenzura religioasă, de cenzura politică, atunci cred că trebuie să-i dăm lui Csibi dreptul să spună orice trăznaie. E dreptul său (ar fi bine să nu-l considere o obligație).

În ce mă privește, sunt dispus să apăr dreptul lui Csibi la liberă exprimare. Însă numai în măsura în care și eu însumi pot avea drept deplin la liberă exprimare. Adicătelea, să pot spune absolut orice despre etnia din care face el parte fără ca cineva să intervină și să-mi conteste discursul „ofensator”.

Dar acel „cineva” nu va putea să nu intervină, fiindcă e la modă acum să te simți ofensat și să urli imediat. Așa că, oricine se consideră insultat, se poate duce cu jalba în proțap la CNCD. Unde îl găsește pe Csaba!

Și să vedeți cum gândește Csaba acest incident stârnit de Csibi. Cică ar putea fi vorba despre „discriminare etnică”. Că Csibi, adicătelea, ar trebui să depună o plângere – ceea ce a și făcut între timp – în care să reclame că a fost persecutat din cauză că-i ungur și că are anumite… convingeri politice. Care sunt doar „diferite” de cele ale majoritarilor intoleranți.

(Fac o mică paranteză aici ca să precizez că mișcarea d-lui Csaba Asztalos ar putea fi socotită o abilă tentativă de influențare a deciziei CNCD. Căci, deși nu va participa la soluționarea plângerii – dat fiind faptul că s-a antepronunțat – ieșirea lui în presă pune o presiune mult mai mare pe instituția pe care o conduce și care este foarte atentă dincotro bate vântul… nediscriminării.)

Odată intrați în această logică, nu prea avem ce să le răspundem nici lui Csibi, nici lui Csaba. Cel mult am putea să îl acuzăm pe cel dintâi de „fundametalism”, însă rămânem în același perimetru ideologizat în care oricine apără ceva poate deveni la un moment dat pasibil de fundamentalism.

Așa că propun o ieșire la aer mai curat. În esență, Csibi a făcut un gest de sorginte extremistă. Judecat după bunul simț, acest gest nu s-ar putea spune că îndeamnă la bună înțelegere interetnică, nici la respect reciproc. Dimpotrivă, îi instigă și pe majoritari și pe minoritari. Libertatea de exprimare a lui Csibi ar fi presupus dreptul de a spune că Avram Iancu a hăcuit unguri. Iar acest fapt poate fi (sau nu) dovedit istoric. Însă ritualul voodoo al lui Csibi are de-a face cu golănia și proasta creștere, nu cu drepturi și libertăți.Citește mai mult »