Dragi elevi (viitori studenți CU TOȚII), BACu-i rezolvat!

Așa-i când te bucuri (c)a prostu’. A doua zi afli că ai țopăit degeaba. Ziceam ieri că mă bucur că nu a fost înșeuată iarăși Androneasca în spinarea Învățământului, însă a venit o ministră și mai de soi. Dacă vă amintiți, unul dintre puținele lucruri bune făcute de Andronescu e războiul cu universitățile private care produc diplome pe bandă. La vremea respectivă, își punea în cap toată șleahta de parlamentari cu norme de profesori pe la Spiru și alte universități făcute pe genunchi.

Iată însă că urmează să fie instaurată pe funcția ministerială rectorița de la Dimitrie Cantemir, care poate să îndrepte „nedreptatea” ce li s-a făcut celor „persecutați” de rectorița de la Politehnica din București.

Pentru ca toată lumea să fie liniștită și împăcată, ministeriabila actuală a declarat că se va ocupa ca bac-ul să se desfășoare corect. Corect înseamnă, în traducere liberă, că va exista un număr „corect” de absolvenți, suficienți încât să ocupe toate locurile bugetate „de la stat”, iar cei care rămân să se poată îndrepta spre instituțiile private.

Trebuie să fii tare lipsit de orizont, de noroc sau pur și simplu slab ca să dai la o facultate unde plătești când poți să dai la o facultate unde ai asigurată gratuitatea (dacă te țin mediile). Cred că de aici și reputația nu tocmai strălucită a acestor instituții de învățământ.

Așa că, dragi elevi, stați liniștiți, ieșiți la plajă, la plimbare, aruncați cărțile la o parte, vi se face dreptate: nici bac-ul vostru nu va fi mai greu decât al celor din ultimii vreo 10 ani. Până și cei de anul trecut își vor putea lua revanșa în fața profesorilor și a învățăturii.Citește mai mult »

Guvernul cu o singură calitate

Imagine preluată via http://scienceblogs.com/

Nu am stat să mă gândesc ce calități vor fi avut celelalte guverne ale României după ’89, dar mi se face tot mai limpede că cel actual are o mare calitate. Ea reiese cam din tot ce întreprind miniștrii, din toate declarațiile, din toate planurile. Dar e totdată și singura calitate. În rest, puterea executivă (cum este numită) e cam… lipsită de putere și de voință. Și nu știu de ce termenul „executiv”, în acest context, mi se pare că are a face mai mult cu executările silite, decât cu aplicarea unui program de guvernare.

Această calitate pe care o elogiez aici este – ca să nu vă țin în suspans – onestitatea. E adevărat că se manifestă mai degrabă involuntar și colateral. Însă acest fapt nu e de natură să-i diminueze din însemnătate. Din păcate, această trăsătură nu este suficientă în sine ca să devină și o virtute. Astfel că rămâne doar o caracteristică importantă. Pentru noi. Dar și pentru ei.

Toate guvernele de până acum (cu mici excepții înregistrate cel mai probabil la nivel de intenții sau la nivel de ministere – izolate și neutralizate la timp!) au făcut tot ce au putut să sugă bani din economia românească așa nenorocită cum era ea. Au fost o grămadă de fabrici de privatizat fraudulos. Iar unele guverne, dacă vă mai amintiți, dețineau chiar ministere specializate pe acest domeniu.

Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Nicolae Văcăroiu, Petre Roman, Radu Vasile – nume de gropari. Citește mai mult »

Viitor luminos țara noastră are

De cum treci de ușa impozantă de la intrare, te trezești într-o incintă separată de gălăgia străzii, însă păstrând forfota care denotă o activitate febrilă. Un zumzet ca de stup te învăluie din toate părțile ca o muzică plăcută. Privești în jur și vezi oameni preocupați, așezați pe la mese, aplecați peste documente sau concentrați la monitorul din fața lor. Doar la ghișee se mai deslușesc din când în când scurte conversații necesare.

Temperatura e blândă, indiferent că afară e frig sau e cald. Mobilierul e astfel conceput încât să nu îți creeze disconfort psihic, nu sunt gratii, nu sunt cuști de lemn, nu se urlă. Vremurile urâte au trecut, acum ești clientul-stâpân. Locul unde ai ajuns domnia ta este o bancă, una dintre multele care au năpădit în ultima vreme orașul.

Te apropii de biroul la care stă un funcționar ce pare mai puțin ocupat. E tânăr, cu costum negru, cămașă cu dungi și cravată asortată. Poartă pantofi ascuțiți și foarte bine lustruiți. Ochelarii deosebit de eleganți (și de scumpi, îți spui) îți inspiră încredere. Sigur omul știe ce are de făcut și te va lămuri.

Saluți, te salută. Te așezi și întrebi. El îți răspunde. Insiști, fiindcă vrei detalii. El îți răspunde, dar începe să te privească iscoditor. Privirea lui însă nu-ți mai pare acum deosebit de inteligentă, ba chiar are ceva bovin, dacă e să fii sincer. Dar nu te lași pradă unor asemenea gânduri nedemne. Îți continui tirul întrebărilor, pentru că e vorba de o bancă și vrei să riști cât mai puțin. Tânărul începe să se foiască. Atunci, de voie de nevoie, pui degetul pe rană. Tu ai o problemă de rezolvat, ți se pare că banca te-a tras pe sfoară sau vrei să știi care sunt comisioanele ascunse, riscurile sau… în fine.Citește mai mult »