Mie-mi place de Moș Crăciun

(Sursa)
(Sursa)

Peste sărmanul Moș Crăciun – ficțiune sentimentală a copilăriei – s-a abătut de o vreme un val de critici virulente. Mult prea mare pentru o non-existență, cred eu.

Ideea de bază care l-a impus la scară mondială – aceea a unui ins (roșu) darnic cu copiii, dar și întru câtva judecător al faptelor de peste an – este una care nu iese din granițele creștinismului. Moșul, la o adică, poate fi generos peste măsură și gata să ierte. Sau poate fi drept și să sancționeze anumite derapaje. E dreptul lui… constitutiv. (Luat la bani mărunți însă, cu siguranță că Moșul nu va putea să-și demonstreze puritatea originilor… dar nu-i singurul în situația asta.)

Cică marea problemă însă ar fi aceea că îi mințim pe copii că există Moș Crăciun. Și că asta ar crea cine știe ce precedent periculos pentru încrederea viitoare a copiilor în părinții lor. Nu zău! Din câte îmi amintesc, n-am auzit niciodată (dar chiar niciodată!) vreun copil ajuns la vârsta critică a adolescenței beștelindu-și părinții că l-ar fi mințit că există Moș Crăciun. Nu știu ca această minciună să fi născut vreo traumă succesorală sau vreo criză de credibilitate parentală.Citește mai mult »

Anunțuri

Da’ cu Moșu’ ce-ați avut?

Imagine preluată de pe FB
Imagine preluată de pe FB

Mă minunez cum ia Moșul scatoalce peste ceafă și picioare-n dos. De parcă ar exista. Și când colo, o știm toți cei capabili să citim și să share-uim pe facebook, el e ficțiune. Ce să-i faci unei ficțiuni să dispară? Să-i aplici contestații, să-i vorbești în mod direct? Cu siguranță e nevoie de un alt tratament decât această vehemență gratuită.

Problema nu e Moș Crăciun. El e doar simptomul. După cum problema israeliților, dacă e să dăm exemple mai explicite, nu erau idolii, ci închinarea dinaintea lor. Așadar, predispoziția pentru Moș, dacă o pot numi astfel, e mai degrabă o problemă.

Și nici măcar asta. Căci poți foarte bine să folosești Moșul (și pe cel Crăciun și pe cel Nicolae) fără să i te închini. Am mai scris și anul trecut pe vremea asta că nu împărtășesc purismul și radicalismului (dacă vreți, citiți aici) care se înverșunează să se ia la trântă cu Moș Crăciun.

Moș Crăciun poate fi analizat pentru a se pune un diagnostic. De ce a apărut? Ce nevoie împlinea la momentul „nașterii” sale? De ce continuă să fie un personaj de succes? Cine are interesul să-l țină în activitate? De ce are priză la copii? Sunt multe întrebări legimite ce pot intra în anamneza acestui caz. I se pot reconstitui și antecedentele heredo-colaterale.Citește mai mult »