George MacDonald, unul dintre părinții genului fantasy

Pe 10 decembrie 1824, se năștea George MacDonald, scriitor, pastor, poet și critic literar scoțian. Prea puțin cunoscut și azi publicului românesc, MacDonald era celebru și admirat în vremea lui. Prieten cu Lewis Carroll sau Mark Twain (împreună cu care se pare că a și intenționat să scrie o carte), cărțile sale au fost introduse în lista de lecturi obligatorii a nepoților celebrei regine Victoria.

Lista admiratorilor săi e una foarte lungă, dar merită reținute măcar 2 nume mari. G.K. Chesterton mărturisea că era la grădiniță când i s-a citit prima oară Prințesa și goblinii, dar această lectură i-a influențat fundamental felul în care avea să înțeleagă viața. Celălalt nume este C.S. Lewis, mare iubitor de MacDonald (și de Chesterton), care spunea că imaginația i-a fost „botezată” pe când citea Phantastes (a lui MacDonald) și care i-a conferit scriitorului scoțian un rol deosebit de important în Marea despărțire – călăuză în lumea de dincolo. Grupul „Inklings”, din care făceau parte C.S. Lewis și J.R.R. Tolkien îl prețuia în mod deosebit pe MacDonald.

Jerry Root, specialist cu masterat și doctorat în operele lui C.S. Lewis, povestea cu prilejul vizitei pe care a făcut-o la Oradea, în urmă cu câțiva ani, un episod foarte interesant. Celebra lucrare devoțională a lui Oswald Chambers, My Utmost for His Highest (publicată în vreo două ediții și în românește), este alcătuită, de fapt, din texte selectate postum de către soția autorului. Dar, cum Chambers era fervent cititor de MacDonald, printre notițele sale se găseau și niște predici, copiate de mână, ale predecesorului său scoțian. Astfel s-a ajuns ca în cartea lui Chambers să apară, de fapt, și câteva predici ale lui MacDonald.

printesa_si_goblinii_1_1

Bunica lui George MacDonald pe linie paternă era o credincioasă pioasă, dar deosebit de austeră – este cunoscut un episod în care ea pune pe foc vioara fiului ei pentru că obiectul ar fi putut reprezenta o influență diavolească.

Citește mai mult »

Cartea bate filmul

Cazul romanului Călătorie pe mare cu Zori-de-zi

raobooks.com

Am rămas destul de nedumerit după ce am vizionat filmul Călătorie pe mare cu Zori-de-zi. Majoritatea evenimentelor din carte au fost cuprinse și în firul epic al filmului, însă ordinea și ideea unificatoare au fost modificate. Habar nu am cât își poate permite un scenarist să modifice – fără să se considere că trădează – romanul pe care îl adaptează pentru cinema, însă mă declar nemulțumit de intervențiile din cazul de față.

Mă așteptam la o mai mare fidelitate, dat fiind faptul că scrierea lui C.S. Lewis nu duce lipsă de fantezie. Se poate că trama nu este suficient de palpitantă, că nu stoarce suficientă adrenalină, însă nici nu cred că stătea în intenția autorului să obțină un astfel de efect.

Știu că nu e neapărat just să aduc critici filmului pornind de la construcția romanului. De aceea mă rezum la a-i îndemna pe cei care vor să știe ce anume s-a pierdut odată cu ecranizarea să facă bine și să pună mâna pe carte. Se citește repede, e bine scrisă și inspirat tradusă. Plus că beneficiază de savoarea limbajului și comentariilor unui autor rafinat.

Revenind la film, mi se pare cel mai puțin reușit dintre cele 3 de până acum. Caspian rămâne mai departe un personaj cam ridicol, fustangiu și vanitos. Edmund pare cam derutat în film, iar Lucy cam patetică. Actorul desemnat să-l interpreteze pe Eustace îmi pare însă destul de bine ales, potrivit să joace rolul de nesuferit perpetuu.Citește mai mult »