Coaliția pentru familie și delictul de ipocrizie

(Print screen)
(Print screen)

Într-un articol relativ decent, dar tăios, autorul Dragoș Butuzea acuză Coaliția pentru familie de ipocrizie, în contextul depunerii a 3 000 000 de semnături pentru schimbarea definiției date căsătoriei în constituție.

E greu de înțeles foarte precis care este conținutul acuzei aduse acestei coaliții și de ce tocmai acum. Dacă coaliția este ipocrită, atunci înseamnă că și în urmă cu câteva săptămâni era tot ipocrită. Deci nu ipocrizia este cea care deranjează în primul rând.

Deranjează demersul catalogat ca fiind „un act de putere”, iar ipocrizia este folosită doar pentru discreditarea celor care promovează o anumită definiție a familiei – un truc logic foarte vechi și foarte popular. În sine, acuza de ipocrizie se prea poate să fie justificată, dar, chiar și în aceste condiții, propunerea rămâne validă în sine și rămâne în deplin acord cu valorile creștine promovate în ultimele 2 milenii de o Biserică, într-adevăr, cu multe deficiențe.

Trebuie făcută observația foarte importantă că această acțiune are în vedere modificarea definiției pe care o are căsătoria în constituție. Chiar dacă s-ar obține acest lucru printr-un referendum – gest democratic perfect valid –, nimeni nu poate obliga statul laic să interzică eventuale parteneriate civile între persoanele de același sex. Iar Coaliția pentru familie ar trebuie să fie conștientă, la rândul ei, de acest fapt.

Invocarea cheltuielilorCitește mai mult »

Sunt evanghelicii români pregătiţi să gestioneze deznodământul unui demers important?

Colocviul de la Marburg - anonim (sursa)
Colocviul de la Marburg – anonim (sursa)

Precizez din start că speranța mea este că familiile aflate în vizorul Barnevernet își vor recăpăta cât mai curând copiii. O astfel de luptă inegală cu un sistem ce ridică numeroase probleme deja denunțate și recunoscute trebuie să fie istovitoare și chiar numai privind la asta îți dorești să se termine odată.

Urmează însă un punct culminant al demersurilor evanghelice de susținere a cauzei acestor familii, dar și a cauzelor conexe. Oricâtă silință și-ar da cei foarte implicați în aceste acțiuni, cazul nu va mai putea fi ținut în atenția publică la aceeași intensitate, deja înregistrându-se o scădere, chiar și pe site-urile cele mai… efervescente.

Aceste demersuri de anvergură internațională au fost promovate într-o anumită lumină, în care cumva creștinismul ieșea la trântă cu un sistem infernal („nazist”, „diabolic”, „demonic” etc.). Exista pe alocuri chiar sugestia că singurii creștini autentici sunt cei care se situează de partea celor care țineau partea familiilor – această nuanță este foarte importantă, fiindcă se sugera că există o singură abordare sau o singură atitudine cu adevărat creștină. Iar oricine nu o împărtășea exact așa cum era mediatizată de către unii se chema că luptă împotriva… creștinismului.

Va urma însă un deznodământ, fie el și de etapă. Repet, ținând cont de situația familiilor, chiar aș dori ca lucrurile să se termine cât mai repede cu reunirea părinților și copiilor lor. Dar acel deznodământ, oricare va fi el, va trebui digerat de către evanghelici și mai ales de către cei care au participat foarte intens afectiv, logistic, organizatoric și… propagandistic.

Mă întreb dacă acum mediul evanghelic dispune de capacitatea de a gestiona un astfel de deznodământ. Presupunând că a doua zi după marele protest global din aprilie, copiii ar fi lăsați să revină în familii (iar dacă s-ar întâmpla mai repede, cu atât mai bine), evident că întregul demers ar fi considerat un succes notabil. Și pe bună dreptate.

Dar experiența anilor trecuți ne învață că evanghelici pot avea mari probleme cu gestionarea succeselor. Citește mai mult »