Mitul tehnocratului izbăvitor

(Sursa)
(Sursa)

Guvernele formate din tehnocrați sunt mult râvnite și elogiate, fiind socotite adesea un fel de alternativă de tip panaceu la guvernele politice corupte, nefuncționale și absolut odioase pe care trebuie să le îndurăm.

În contrast cu incompetenții și ticăloșii care ne conduc ar fi, așadar, tehnocrații, acei specialiști ideali, lipsiți de interese meschine, performanți până la cer și înapoi. Adevărați îngeri fără transcendent coborâți din înaltele sfere ale specialităților pe care le stăpânesc aproape la perfecție.

Specialistul prin excelență este, dacă urmăm acest raționament, un computer, o mașinărie fără inimă, toată numai creier, aptă să funcționeze zi și noapte, imparțială, precisă, neinfluențabilă, robustă, fiabilă etc.

Dar experiențe banale precum blocarea unui ATM sau „refuzul” unui scaner de a citi codul unui produs ne pun față în față cu multiplele frustrări pe care le poate genera o mașinărie lipsită de imaginație și de alternative creative. Despre relația cu computerul nici să nu mai vorbim. Câți nu l-ați fi aruncat pe geam dacă nu vă gândeați la paguba înregistrată?

Așadar, specialistul prin excelență ar trebui să aibă și un dram de imaginație, ca să poată ieși din situații neprevăzute și să rezolve problemele noi pe care le întâlnește în situații de viață concrete.

Totuși, mai rămân câteva lucruri de rezolvat. De pildă, imaginația poate fi folosită atât pentru a concepe lucruri bune, cât și pentru a concepe lucruri rele. Dacă ATM-ul a înghițit cardul fără să dea bani, soluția așteptată, de orice beneficiar normal la cap, e să i se restituie obiectul cu pricina și, pe deasupra, să îi rămână banii în cont.

Ni se pare corect să fie așa, adică moral. Citește mai mult »

Să trăiască cei… rentabili

Imagine preluată via ensynch.com

Guvernul urmează să reducă, prin grija ministrului sănătății, pachetul și cuantumul serviciilor medicale decontate de stat. Probabil că, în sine, nu-i nimic amenințător în asta. Dar, la cum arată lucrurile făcute de guvernele românești de după 1990, orice decizie trebuie privită cu prudență.

Problematic însă, chiar dacă aș încerca să fiu binevoitor, e faptul că acest pachet de servicii minimale va fi decis de către niște experți ai Băncii Mondiale. Ca să nu fiu cârcotaș, voi presupune că acești indivizi – experții – dețin… expertiza medicală necesară pentru a discerne ceea ce e neesențial de ceea ce e vital pentru sănătatea noastră.

Dar un gând nu-mi dă pace. Mai întâi, o seamă întreagă de miniștri s-au ferit să implementeze această măsură, deoarece – mă gândesc – nu va fi deosebit de populară. Deduc de aici că s-ar putea ca cei afectați să fie destul de numeroși.

Deci dacă nu au vrut ai noștri să se ocupe de asta, ca să nu-și diminueze cota de piață electorală, atunci au venit „experții” să se ocupe de chestiune. Și iată de unde își trage neliniștea mea obârșia: cum se face că reprezentanții unei instituții financiare hotărăsc care sunt serviciile medicale necesare unei țări întregi?

Reformulez: împuterniciții unei instituții care urmărește profitul mai presus de orice au fost puși să decidă pentru sistemul public de sănătate al unei țări – care ar trebui, după capul meu, fundamentat pe grija pentru semen, ca principiu ultim. Ce algoritm vor aplica „experții”? După ce model vor lucra? Cumva după cel american? Ăla în care bolnavul e un fel de vinovat, iar spitatul trebuie să fie profitabil la sfârșit de an ca orice alt butic?Citește mai mult »