Csibi és Csaba

 

Sursa: math.ucdenver.edu

 

Ce a făcut Csibi (Barna) cred că știți cu toții. Recapitulez pe scurt: în timpul său liber, și-a dat frâu liber fanteziei și, în numele libertății de exprimare, a pedepsit simbolic un personaj semnificativ din istoria României. Să disecăm puțin chestiunea.

E bine să existe deplină libertate de exprimare? În principiu, da. Fiindcă altfel se cere o cenzură, iar cenzura devine foarte repede abuzivă. Dacă tot ne-am plâns ani întregi de cenzura religioasă, de cenzura politică, atunci cred că trebuie să-i dăm lui Csibi dreptul să spună orice trăznaie. E dreptul său (ar fi bine să nu-l considere o obligație).

În ce mă privește, sunt dispus să apăr dreptul lui Csibi la liberă exprimare. Însă numai în măsura în care și eu însumi pot avea drept deplin la liberă exprimare. Adicătelea, să pot spune absolut orice despre etnia din care face el parte fără ca cineva să intervină și să-mi conteste discursul „ofensator”.

Dar acel „cineva” nu va putea să nu intervină, fiindcă e la modă acum să te simți ofensat și să urli imediat. Așa că, oricine se consideră insultat, se poate duce cu jalba în proțap la CNCD. Unde îl găsește pe Csaba!

Și să vedeți cum gândește Csaba acest incident stârnit de Csibi. Cică ar putea fi vorba despre „discriminare etnică”. Că Csibi, adicătelea, ar trebui să depună o plângere – ceea ce a și făcut între timp – în care să reclame că a fost persecutat din cauză că-i ungur și că are anumite… convingeri politice. Care sunt doar „diferite” de cele ale majoritarilor intoleranți.

(Fac o mică paranteză aici ca să precizez că mișcarea d-lui Csaba Asztalos ar putea fi socotită o abilă tentativă de influențare a deciziei CNCD. Căci, deși nu va participa la soluționarea plângerii – dat fiind faptul că s-a antepronunțat – ieșirea lui în presă pune o presiune mult mai mare pe instituția pe care o conduce și care este foarte atentă dincotro bate vântul… nediscriminării.)

Odată intrați în această logică, nu prea avem ce să le răspundem nici lui Csibi, nici lui Csaba. Cel mult am putea să îl acuzăm pe cel dintâi de „fundametalism”, însă rămânem în același perimetru ideologizat în care oricine apără ceva poate deveni la un moment dat pasibil de fundamentalism.

Așa că propun o ieșire la aer mai curat. În esență, Csibi a făcut un gest de sorginte extremistă. Judecat după bunul simț, acest gest nu s-ar putea spune că îndeamnă la bună înțelegere interetnică, nici la respect reciproc. Dimpotrivă, îi instigă și pe majoritari și pe minoritari. Libertatea de exprimare a lui Csibi ar fi presupus dreptul de a spune că Avram Iancu a hăcuit unguri. Iar acest fapt poate fi (sau nu) dovedit istoric. Însă ritualul voodoo al lui Csibi are de-a face cu golănia și proasta creștere, nu cu drepturi și libertăți.Citește mai mult »

Români vs. țigani/rromi

E la modă, văd, să vorbeşti despre ţigani. Sau despre rromi. Cum vrei să le spui. Dacă le spunem ţigani, sare pe noi ăla… aşa-zisul consiliu al combaterii discrimimării (care e mai degrabă al discrimimării pozitive, dar asta-i altă măgărie); dacă le spunem rromi, sare pe noi etnia în cauză. Cum adică îi jignim noi cu nume de tărie?

În fine, ştim acum despre cine este vorba. Aşa că putem purcede la discriminare. De fapt, noi nu-i discriminăm. Atâta doar că nu ne plac. Nici ca vecini, nici ca colegi de muncă, nici ca conlocuitori. În rest, n-avem probleme cu ei.

Sunt mizerabili, sunt hoţi, sunt ciorditori, sunt şmecheri. Mare prăpăd pe unde trec ei. Nici poliţia nu îndrăzneşte să le tulbure nelinştea existenţială. Nu le poate stopa „transhumanţa”. În castelele lor nimeni nu pătrunde, iar dacă intră nepoftit, iese numai pe targă.

Curios însă că ne place muzica lor. Maneaua ne-a câştigat definitiv, iar interpreţii ei cei mai versaţi sunt rromi/ţigani. Ce-i mai mişto e că tocmai fanii înrăiţi ai manelelor se dovedesc, de regulă, cetăţenii cei mai intoleranţi. „Fanii” lui Bach şi Mozart sunt mai reţinuţi. Chiar dacă au seminţe de discriminare în răzoarele emisferelor cerebrale, nu le lasă să crească în voie. Se autoeducă, depun eforturi să devină mai „civilizaţi”. Ăialalţi se arată făţiş, fără jenă, în numele unei tâmpe sincerităţi generaţioniste.

E totuşi greu să nu-i priveşti altfel pe concetăţenii rromi dat fiind faptul că tocmai ei ridică bariere. Sunt câţiva mai cooeranţi care ies în faţă, activiştii de faţadă, dar pe care ţiganii înşişi nu prea dau doi bani dacă nu le aduc nişte beneficii vizibile. Cei mai mulţi se sustrag însă oricăror forme de organizare, îşi clamează libertatea şi capacitatea de a scăpa mereu basma curată, în ciuda legii, în marginea ei, în dispreţul ei. Deci nu sunt chiar atât de condamnat cei ce îi privesc mai circumspect.

Citește mai mult »