Ce i-am pregătit lui Dyo (Dionis Bodiu)

De când a anunțat Alin Cristea că eu și Dionis Bodiu concurăm pentru titlul de blogul anului, mă tot frământă un gând: ce să-i fac lui Dyo ca să câștig? Deși, la un moment dat, eram la egalitate în ce privește numărul de vizitatori, dumnealui, ca un sportiv care vine din urmă și are un ascendent moral, mi-a luat-o rău înainte. Așa că n-am decât să-mi bocesc accesările, că ce s-a adunat (la dumnealui) nu se mai scade și ce lipsește (la mine) n-am cum să completez până la sfârșitul anului.

Nu-mi rămâne atunci decât să încerc să capăt cumva prestanță și să-i iau fața. Ca să impresionez juriul (Aline, cine mai e în juriu?). Dar pentru ca demersul meu să se bucure de succes, musai să folosesc și pârghii cu care să mă asigur că-l scot din cursă.

Cea mai la îndemână e să-i declar război deschis. Pe ce motiv? Ce contează? Găsesc eu unul.

Ce consecințe va avea asta? O, dintre cele mai profitabile. Când e rost de scandal, e rost de trafic și de popularitate. Să nu-mi spuneți mie că nu găsesc în cv-ul dumnealui niște chestii folositoare. Uite că știu: îi place muzica rock…

Citește mai mult »

Reclame

Cum se discreditează un om – rețetă în 7 pași

 

http://www.hermes-press.com/

1. Se alege un exemplar care trebuie sacrificat. Desigur, el trebuie să fie public, ca să merite investiția te timp și de efort. Numai așa se poate face cu adevărat rating pe spinarea lui cocoșată.

2. Mai întâi, se găsesc niște guralivi care să-și dea cu părerea despre personajul ce urmează a fi compromis. Cum se face asta? Simplu: se vâră microfonul sub nasul vreunu chefliu sau vântură-lume – poate fi și puțin cherchelit, ba chiar e recomandabil. Sau poate fi doar teribil de înverșunat. Interlocutorul de ocazie nu trebuie să aibă nimic altceva decât o furie oarbă, o lehamite sau o idee fixă împotriva cobaiului nostru. Faptul că sentimentul sau ideea lui au sau nu acoperire în realitatea propriu-zisă nu importă în acest punct.

3. După ce individul (indivizii) își varsă năduful, este prezentat pe un post de televiziune (de obicei pe cel care orchestrează acțiunea).

Aici intervine arta de a construi materialul filmat. Niciodată nu se începe cu cârcotașul, nici nu se aduc contraargumente la ceea ce spune el. Trebuie, în aparență, tratat doar ca o voce din popor – el e omul simplu (divinizatul om simplu!). În realitate însă, dacă replica lui e inserată la finalul unei știri sau al unui reportaj despre personajul ce trebuie compromis (să-i spunem COMPY), efectul este garantat. Nimeni nu poate zice că a fost luat prea în serios, de vreme ce nu s-a dat curs balivernelor debitate de individul indispus. Dar lumea va rămâne cu replica lui în minte. Asta va funcționa ca impresie finală de pe urma știrii. Nici nu trebuie mai mult deocamdată. E suficient să se sădească în mintea telespectatorului sămânța îndoielii.Citește mai mult »