Nici apocalipsele nu mai sunt ce erau odinioară…

Victor Vasnețov - Cei patru cavaleri ai Apocalipsei (sursa)
Victor Vasnețov – Cei patru cavaleri ai Apocalipsei (sursa)

Acum că trecurăm și de apocalipticul impact cu colosalul meteorit ce trebuia să ne căsăpească în masă la sfârșit de septembrie, putem răsufla ușurați și să ne vedem de… ce-om fi făcând fiecare. Ba nu! Nu putem! Au apărut alte profeții care reprogramează sfârșitul. Iar deadline-ul (se potrivește bine cuvântul aici!) e foarte strâns.

Fostul meu profesor de istoria Bisericii (Alex. Nădăban) – pe care, deci, n-am motive să nu-l cred – face un scurt inventar al apocalipselor ce au punctat cele două milenii de creștinism (există și o listă lungă disponibilă pe wiki). Incursiunea e prilejuită însă de cea mai recentă profeție apocaliptică românească.

Deși am mai scris despre diversele apocalipse pe care le-am prins live în ultimii ani, de data asta mă rezum doar să vă relatez cu nostalgie o apocalipsă ceva mai confidențială și rămân cu regretul că internetul ăsta a făcut ca nici apocalipsele să nu mai fie ce erau odinioară.

Era la începutul anului 1991. Americanii declanșaseră deja războiul împotriva lui Saddam Hussein care ocupase, cu obrăznicie, Kuweitul. Cred că tocmai urma să fie lansată Operațiunea „Furtună în Deșert” sau una dintre fazele sale.

Abia revenisem din vacanța de iarnă și pare-mi-se că, în blocul în care locuiam, se luase în mod inexplicabil căldura. Sau poate că doar vestea pe care aveam s-o primim e cea care mi-a lăsat impresia asta de frig și ger.

Cert este că ne-a vizitat un cunoscut care, pe un ton confidențial, ne sugera că nu are rost să ne facem planuri dincolo de februarie, fiindcă n-o să mai prindem altă primăvară. Pe scurt, urma să se declanșeze Armaghedonul (sau așa ceva), iar un „profet” deja stabilise și termenul final pentru răpire (țin minte că era o dată foarte precis anunțată, dar nu mai știu exact dacă 17 ianuarie sau 24 februarie).

Într-un fel, mă bucuram că nu mai trebuia să fac teme, că scap de teze, că practic îmi puteam prelungi vacanța până la sfârșitul lumii, dar acea firavă bucurie a fost repede sufocată de spaimele sfârșitului.

Nu cred vă spusei că eu am văzut cu ochii mei „steaua cu coadă” de prin 1986, apoi am auzit cu urechile mele – de sus de la amvon – că n-o să ne mai prindă anul 2000 în viață – prevestire ce intra în flagrantă contradicție cu cântecul „Noi în anul 2000/Când nu vom mai fi copii…” Eram, așadar, pregătit să iau de bună profeția și s-o cred în virtutea experienței mele de specialist escatolog nebrevetat…Citește mai mult »

Reclame

Bășcălia sfârșitului

econintersect.com
econintersect.com

Nu cred că e bine plătită, dar cu siguranță meseria de „sfârșitolog” aduce o popularitate deosebită. Din iluștri anonimi, face, peste noapte, „vedete” internaționale.

Măcar o dată la doi ani – deși se întâmplă să fie și de mai multe ori într-un singur an – se găsește câte o „profeție” care e cea mai mișto dintre toate și are șansele cele mai mari de împlinire. Numai eu îmi amintesc vreo 10, fără mare efort.

Și toată industria de media se repede asupra subiectului și-l vântură în cele patru vânturi, câștigând astfel puncte de rating, accesări de site-uri – într-un cuvânt, bani. Sfârșitul lumii e o afacere, căci până și cei ce nu cred deloc în el tot se uită la astfel de știri, cel puțin ca să se distreze.

Mi s-a întâmplat să urmăresc filmul 2012 cu sonorul dat la minim. Vă spun că e o comedie foarte reușită. Să vezi pământul Americii răsturnându-se și aruncând în mare exact clădirile simbolice. Să constați că sfârșitul e interesat exact de cele mai cunoscute orașe de pe glob și mai ales de atracțiile turistice. E chiar spectaculos…

Două sunt registrele principale în care se vorbește despre sfârșitul lumii. Unul ironic, amuzat, chiar bășcălios – iar acesta predomină. Și unul alarmist, panicard, paroxistic.Citește mai mult »

Mai serviți o apocalipsă?…

via erijams.com

…căci tocmai avem una proaspătă. Nu se mai termină lumea la anul, ci altcândva. Nu prea se știe când anume. Cert e că se deschide iarăși posibilitatea apocalipticilor să-și exerseze perspicacitatea, flerul, tehnicile divinatorii, visele, ghiocurile și celelalte ustensile care numără AMR-ul Pământului.

Fapt e că această meserie de ghicitor în negura viitorului are audiență foarte largă. E plină lumea de speriați, de suferinzi, de dezorientați, de nerăbdători care au nevoie de o ancoră aruncată în viitor.

Prezentul nostru e atât de tulbure și se contractă atât de spasmodic încât oamenii ajung să-și caute puncte de sprijin taman în cel mai nesigur loc: în viitor. Pesemne că, neexistând vreo restricție a scenariilor posibile, fiecare se gândește că și fantasma lui are procentele ei de probabilitate, șansa ei de realizare. Așa că, ce ne costă? Hai să plăsmuim măcar pentru popularitate, dacă nu pentru altceva.

Că vor exista mereu spirite exaltate și creduli care să le dea ascultare nu mă surprinde. Nici nu e de mirare, la cum arată zilele pe care le trăim. Europa stă să crape, China comunistă se cocoață între liderii lumii, președintele Iranului face pe nebunul, Putin se înscăunează iarăși în Rusia și, pe deasupra, e belicos și parșiv. Nu, lumea nu are nimic liniștitor. Plus că și criza economică ne bagă fiori în oase, după ce ni s-a vârât la toți în buzunare.Citește mai mult »

Datarea defectuoasă a sfârșitului lumii

 Un grup de cercetători futurologi (cu competențe în chiromanție, onorimanție, spectroscopie, reiki tradițional și modern, cronoterapie, ghioc, bobi, pasiențe, tarot, horoscoape naționale și internaționale, clarviziuni și clarobscur, retroviziuni, retroversiuni, necromanție umană, animală și vegetală, spiritism și antispiritism, viziuni psihedelice și fantasmagorice, percepții extrasenzoriale și electromagnetice, stroboscopie, meteorologie milenaristă, echilibru homeostatic și acido-bahic etc.)  a reușit să identifice sursa decalajelor care au fost înregistrate, de-a lungul timpului, între datele la care lumea urma să-și dea obștescul și cosmicul sfârșit.

Cu toate că Sf. Apostol Ioan, maiașii, chinezii, Nostradamus, olmecii, dacii, laponii, vikingii, kosovarii dimpreună cu Pavel Coruț și ghicitorii în cafea au prezis mereu aceeași dată pentru marele final, decalajele (unele depășind chiar un mileniu) se datorează interpretărilor divergente și concurente.

Cum însă pluralismul interpretărilor nu poate fi contestat – deoarece ține de esența drepturilor omului la liberă speculație –, cercetătorii s-au văzut în imposibilitatea de a prezenta varianta corectă, deoarece riscau să ofenseze credințele unora sau altora. Mai mult decât atât, pe parcursul studiilor, au primit numeroase mărturii de la oameni pentru care sfârșitul lumii a început deja.Citește mai mult »

Febra apocalipselor

Chiar înainte să-i ştiu numele şi renumele, Tim LaHaye mi-a tulburat existenţa cu filmele ce au ieşit din romanele sale (seria Left Behind). Îmi amintesc că vreo două pelicule mi-au bântuit adolescenţa cu spăimoase viziuni apocaliptice. Neavând altă „sursă de informare”, am cam luat de bune ideile filmelor. Abia recent am realizat ce industrie poartă actualmente în spinare şi în vârful peniţei – ori în tastatură – autorul american. Între timp, atât fricile cât şi interesul pentru aceste viziuni de sfârşit mi s-au diminuat considerabil.

Din pricini profesionale, am fost nevoit, de curând, să iau din nou contact cu perspectiva lui LaHaye şi să mă îngrozesc, pe alocuri, câtă pasiune, câtă virulenţă şi câte şi mai câte se adună în jurul unor interpretări care, în marea lor majoritate, se vor dovedi mincinoase sau măcar inutile. Editura Cartea Creştină urmează să publice cartea Codul Apocalipsei de Hank Hanegraaff. Trebuie să spun că, dacă nu era nevoie să o citesc, probabil că n-aş fi dat niciodată banii pe ea, iar de citit, sunt minime şansele s-o fi citit. Acum că am făcut-o însă, n-aş putea zice că îmi pare rău.

Probabil că pentru cei deosebit de preocupaţi de sfârşitul vremurilor, lectura acestei cărţi se impune cu necesitate. Ca să nu mai lungesc vorba, divulg poziţia pe care se situează Hanegraaff: se opune făţiş şi cu multe probe teologiei implicite şi explicite a lui Tim LaHaye&co. Habar nu am câţi adepţi o fi strâns între timp Supravieţuitorii şi nici câţi dintre aceştia sunt români.

Una dintre tezele – argumentate în Codul Apocalipsei – ce strică multe teorii despre sfârşitul vremurilor este aceea că mesajele apocaliptice din Noul Testament (Matei 16, 24,… 1 Tesaloniceni, Apocalipsa) i-au avut ca destinatari pe creştinii din secolul I. Prin urmare, aceste oracole s-au împlinit deja, măcar în parte, în primul veac. Toate subiectele fierbinţi ale actualităţii – de la cipurile biometrice la apariţia îngrozitorului Anticrist – îşi pierd astfel din atractivitate şi sustenabilitate. Faptul că ele s-au împlinit însă în generaţia apostolilor nu înseamnă că n-ar putea să anunţe – tipologic – şi alte evenimente care stau să se întâmple. Cu toate acestea, miza cea mai consistentă a disputelor escatologice este subminată odată acceptate idei precum aceea că, de pildă, Nero era fiara (numele lui întrunind condiţiile numerice necesare: 666!).

Citește mai mult »