Ziua când EI… și când NOI

C Mihai Petre (sursa)
Palatul Parlamentului – Mihai Petre (sursa)

Când l-am votat pe actualul președinte, n-am făcut-o cu mari speranțe, nu am avut cine știe ce iluzii. Prestația televizată fusese slabă, cu un singur moment de răsturnare a situației. Dar voiam să nu iasă celălalt, fiindcă se concentra foarte tare puterea în mâinile unui singur partid, iar interesele acestuia puteau fi promovate fără efort. M-am bucurat de rezultatul votului, dar sub spectru negativ: „bine că nu…”.

În toată acea poveste, înverșunarea cu care lupta Antena 3 pentru propriul candidat, felul absolut lipsit de orice scrupul profesional în care-l promova, atacurile feroce la adresa tuturor adversarilor, tonul agresiv și inclusiv instigarea pe care o practica acest post erau semnul unei anomalii, a unei boli care se cuibărise în lumea jurnalismului.

Din nefericire, s-a încercat o contraofertă de aceeași factură din partea adversarilor politici. O formă de mizerie moral-politică, asezonată cu „dezvăluiri” senzaționale, cu atacuri necinstite, cu instigarea votanților, cu multă ură personală revărsată peste țară.

Dacă aș fi nutrit dorința ca acest gen de a face presă să dispară definitiv – și am nutrit-o –, nu am avut niciodată în vedere o singură tabără, ci un nărav, o practică nocivă care însă atingea cele mai înalte cote mai ales la A3, grație unui grup de așa-ziși jurnaliști ale căror resorturi umane și morale nu reușesc să le înțeleg.

Dar tristețea adevărată nu era că ei fac toate astea, că se scălâmbăie într-un spectacol dezumaniza(n)t și că încalcă nu doar norme deontologice, ci decența, bunul-simț, buna-credință și respectul reciproc între oameni. A vorbi votanților ca unor proști pe care-i știi captivi și îi manipulezi ca să le storci afectele mi se părea umilitor. O amplă manifestare de infinit dispreț. Principala tristețe este însă că, cu toate astea, oamenii îi priveau ca pe niște personaje mesianice. Rău am ajuns…

De aici mi se trage antipatia față de fenomenul Antena 3 (cu toate diseminările lui prin alte televiziuni ce poartă alte nume, dar aceeași manifestare). Nu de la vreun atașament pentru Băsescu sau pentru alții din tabăra adversarilor anteniștilor.

Multă vreme am avut impresia că există, în România, NOI și EI. Mai ales NOI cei care ne ducem viața îngropați în dări, birocrație, legi strâmbe sau încurcate, victime ale sistemului, și EI care sunt deasupra tuturor acestor lucruri.

Dar mereu părea o stare de provizorat.Citește mai mult »

Reclame

Interviul acordat de Antonescu lui Gâdea – observații de ținut minte!

 

Nu sunt analist media, dar mi-am notat propriile concluzii, urmărind acest interviu.

 1. Gâdea ține cu orice preț să-l facă pe Antonescu antipatic în ochii alegătorilor și pentru asta nu se dă în lături de la nimic. Important e să stârnească în telespectatorii săi o reacție emoțională negativă la adresa lui Antonescu.

2. Antonescu ține să denunțe metodele de manipulare pe care le folosește Antena 3 de ani de zile.

3. Nu deontologia profesională îl interesează pe marele director al Antenei 3, ci numai și numai demonizarea adversarilor și protejarea prietenilor. Așa se explică faptul că sunt scoase abia acum la iveală „răzgândirile” lui Antonescu. Acestea ar fi fost trecute sub tăcere dacă nu se destrăma USL.

4. Câtă vreme s-a bucurat de susținerea și chiar cocoloșirea Antenei 3, Antonescu n-a avut niciodată nimic de reproșat „jurnaliștilor” de acolo. Dar, când se întorc armele, atunci simte nevoie să precizeze că jocul este incorect.

5. Mi se pare îngrijorător modul foarte arogant și aproape amenințător în care un gazetar – fie el și extrem de popular și de bine protejat – vorbește cu un așa-zis „ales” al acestei țări și un om foarte important pe scena politică. Înțeleg incisivitatea, înțeleg principialitatea, dar aici vedeți aroganță în stare pură și un dialog subtextual de tipul „bă, tu-mi spui mie?”. Pentru contrapondere, a se vedea interviurile lui Guran, ale lui Radu Moraru de pe vremea când Nașul era la B1 sau chiar ale lui Turcescu din urmă cu vreo 10 ani.

6. Imaginați-vă că sunteți în locul lui Antonescu. Dar nu ca persoană publică, capabilă oricând să se apare, ci ca un individ mai amărât care a intrat în malaxorul mediatic al unui călău (sau gâde, dacă doriți) ce dispune de o armată de oameni dispuși să execute cele mai josnice porunci. Bănuiesc că aceasta e o schiță de portret al presei ce domină audiențele în România.Citește mai mult »

Criza de oameni (3)

Zapând într-o pauză publicitară, am ajuns pe Antena 3, unde se producea înțelepciune live. Ciutacu – această străfundă intelighenție abia recent remarcată – scotea cuvinte grele de sensuri din cișmeaua gândirii dumisale. Vorbe, nu glumă!

Mai întâi, zicea că se socoate chiriaș în propria țară. Că această țară nu-l mai reprezintă de când a fost ales Băsescu. Sper că țara nu e foarte îndurerată că un asemenea fiu al ei s-a auto-renegat. Această afirmație dovedește însă mai degrabă niște tendințe absolutiste la fel ca acelea incriminate la Băsescu: d-l Ciutacu are mari dificultăți să accepte un exercițiu democratic.

Apoi mai scoase o perlă: că majoritatea lui Băsescu e formată din maneliști și oteviști. Mare vorbă spuse înțeleptul! Îi poftim pe maneliștii Pleșu și Cărtărescu să esplice gurului Ciutacu tupeul pe care l-au avut în acești 20 de ani să-și ascundă preferința pentru manele sub masca intelectualității. La fel pe toți ceilalți intelectuali cu suflet de manelist care au votat cu actualul președinte.

Deși eu speculez că alta era de fapt miza. Fiindcă discuția pornise de altundeva: Ciutacu privea cu scârbă cum țara s-a manelizat. Dovada? La Revelion s-au umplut ecranele de manele ce curgeau de pe toate canalele. Toate posturile satisfăceau gustul publicului pentru decadență. Aș înțelege dacă această ofuscare l-ar fi lovit pe un angajat al TVR Cultural sau al Realitatea TV, dar tocmai unul care lucrează într-un trust producător de maneliști să se indigneze? Ducă-și indignarea până la capăt și să-și dea demisia! Să nu mai fie coleg cu Dan Negru, cu Mădălin Ionescu…Citește mai mult »