Copiii nimănui

(Sursa)
(Sursa)

Fac parte dintr-o generație ce a trăit suficient în comunism încât să aibă amintiri din acele vremuri (preponderent nostalgii ale copilăriei), dar care nu avea vârsta necesară pentru a participa activ și efectiv la Revoluție. Nici pentru a înțelege suficient de clar și de repede manevrele feseniste de manipulare din lunile care au urmat.

Trezirea noastră a avut loc – în cazul în care totuși s-a produs – relativ târziu, undeva după 1996, sub influența unor documentare mai explicite și mai revelatoare despre evenimentele pe care, cel puțin la nivel afectiv, le-am trăit și memorat fără să le înțelegem.

Un tovarăș congener susținea într-o postare pe FB că i s-ar părea necesar ca un roman precum Ferma animalelor să devină lectură obligatorie în programa școlară pentru a-i ajuta pe cei care cunosc comunismul numai din auzite și din istorie să înțeleagă mecanismele unui sistem totalitar.

Înclin să fiu de acord cu el, dar am o mare problemă. Care va fi „referentul” acestei ficțiuni. Altfel spus, cu ce imagine a comunismului vor putea elevii de azi compara ceea ce descoperă în creația literară?

Un alt congener, un pic mai tânăr, se interesa despre o carte sau despre un documentar de referință despre același eveniment fundamental pentru realitatea contemporană. Și, într-adevăr, avem nevoie de așa ceva, pentru că istoria oficială – de școală – a acelor zile este una destul de seacă și săracă în informații.

Or, după cum știm, aceasta este singura istorie care contează cu adevărat pentru a lăsa o anumită impresie asupra unor generații întregi. Așa cum mulți dintre noi am crescut cu comunismul lui Vasile Roiată și al ilegaliștilor simpatici (care unora încă nici nu le-a putut fi scos din memoria afectivă), generațiile de acum cresc cu o anumită istorie a faptelor din decembrie 1989.

Pentru a putea obține însă o imagine cel puțin mai complexă (dacă nu mai precisă) a evenimentelor și actorilor care le-au coordonat sau suportat, suntem nevoiți să facem investigații pe cont propriu. Cartea lui Deletant, cartea lui Cartianu, documentarul de pe youtube – toate sunt surse pentru care trebuie să-ți faci timp.

Dar, să fim cinstiți, puțini vor fi cei care dispun de timpul și interesul necesar pentru astfel de investigații individuale. Cei mai mulți vor avea comunismul din manuale, urmat de Revoluția din manuale, dublate de amintirile familiei și ale prietenilor. Țineți cont că aproape jumătate dintre români (și peste o treime dintre tinerii care au trătit puțin sau de loc în acel regim) sunt nostalgici după epoca lui Ceaușescu.Citește mai mult »

Invidie, minciună, nostalgie

latrecut.ro

23 august în amintirile copilăriei mele

Mare amărăciune mă încerca atunci când venea ziua de 23 august (pe vremea aceea se scria cu „A”). Era una dintre puținele zile libere în afara duminicilor – care și alea erau incerte uneori. Așa că ce putea fi mai rău decât să fii în vacanță într-o astfel de zi?

Dacă nu știți, vă spun eu ce putea fi mai rău: să locuiești la țară. Acolo unde orice zi liberă în plus e un prilej de sărbătorire prin muncă. Nici tu liber, nici tu grătare, nici tu iarbă verde. În schimb, munci agricole, dereticat în jurul casei, mers cu vitele la pășune… Lucruri nobile, nu-i vorbă, dar fără pic de iz sărbătoresc.

Știu că ardeam de curiozitate să văd o „defilare”. Nu aveam televizor, așa că nu puteam să urmăresc programul oficial. Dar știam cam ce ar trebui să se întâmple la un astfel de eveniment și eram dornic să-l văd pe viu.

Cei care erați în școală pe vremea lui Ceaușescu știți prea bine că erau plini pereții de fotografii de la paradele închinate „conducătorului iubit”. Revistele „Cutezătorii” conțineau adesea asemenea priveliști. Mi-s familiare cuvintele (gen PCR, Ceaușescu – Pace, 23 August 1944, R.S.R etc.) „scrise” din cohorte întregi de pionieri, șoimi ai patriei sau uteciști.

Vă puteți da seama, prin urmare, cât de invidios eram pe cei de la oraș care, pe lângă că aveau parte de o defilare mirobolantă, mai aveau și restul zilei libere și veneau „la iarbă verde” în sat, băteau mingea pe câmp, frigeau mici și beau bere sau brifcor, stând la soare ca reptilele.Citește mai mult »