Miza Năstase

Regret că îl aduc iarăși în discuție pe domnul aproape sinucis, dar am remarcat o chestiune cu mare potențial instructiv și simbolic totodată. Și e un exemplu fără foarte multe ramificații, ușor de urmărit.

Pe scurt, USL consideră, în general vorbind, că Adrian Năstase e victima unei răzbunări băsesciene. Firește că exprimarea acestei convingeri diferă de la caz la caz: la unii ia forme isterice, la alții se manifestă mai ponderat. E limpede însă că toată armata de demagogi și slugoi (din presă) a alianței susține această teză.

Odată cu suspendarea lui Băsescu, se deschide un orizont. Crin Antonescu are acum posibilitatea să îndrepte tot ce a strâmbat Băsescu și să readucă lucrurile la starea lor de normalitate și legalitate.

Raționamentul e simplu: fie Năstase este nevinovat și înseamnă că a fost acuzat pe nedrept și stă în pușcărie fără vină (asemeni lui Maniu, dacă e să credem asocierea tembelă de pe prima pagină din Jurnalul Național), fie este vinovat și atunci trebuie să rămână exact acolo unde se află.Citește mai mult »

Comunitatea internațională reacționează împotriva abuzurilor la care a fost supus Năstase

news.yahoo.com

Acest text este un pamflet.

Recent întors de la Consiliul European, premierul Victor Ponta a transmis românilor că mai mulți lideri europeni de prim rang și-au manifestat îngrijorarea față de tratamentul la care este supus Adrian Năstase de către Justiția din țara noastră.

Cel dintâi a fost Jean-Claude Junker, premierul luxemburghez, care, între două întâlniri cu aspiranți la paradisul fiscal al domniei sale, a ținut să precizeze că nu-i place că Năstase e pus să facă naveta între spital și penitenciar, preferând să-l știe ori într-un loc ori într-altul. Cu lacrimi în glas, Ponta a remis acest mesaj tuturor românilor pe un CANAL cu mare audiență, în speranța că așa se va face în sfârșit dreptate.

Mult mai vehementă a fost poziția amiralului Gertrude Nichts, comandant suprem al forțelor navale din Lichtenstein, care a amenințat că, în cazul în care Năstase nu este lăsat în pace (adică să-și aleagă singur și sentința și forma de executare), are de gând să atace fortăreața de la Rahova cu rachete sol-aer, sol-sol, și sol-fa de pe submarinele staționate în lacul Herestrău.Citește mai mult »

Visul și carcera

În urmă cu vreo zece ani, am avut un vis bizar în care se făcea că mergeam la pușcărie. A fost atât de pregnantă senzația lăsată de acel vis încât n-am putut s-o uit. Probabil că (și) din această cauză, ori de cât ori aud despre o condamnare la închisoare, mi se strânge inima și mi se face milă de personajul în cauză.

Încercați numai să vă închipuiți cum modifică asta planurile de viață, realitatea zilnică, obiceiurile și tabieturile, contextul psiho-social. Privarea de libertate este o povară greu de purtat de către orice individ normal. Reacțiile în fața unui asemenea verdict nu cred că pot fi prevăzute, evaluate sau cântărite.

Acestea sunt elementele care mă determină să nu-mi dau cu părerea despre condamnatul Năstase și comportamentul său în fața sentinței. Omul, chiar și condamnat, are dreptul la intimitatea lui, la slăbiciunile lui, la jocul lui, dacă vreți. Foamea cu care s-au aruncat toți jurnaliștii – mai ales cei care-l plâng – asupra tentativei de suicid dovedește că mai bun decât omul Năstase este „produsul mediatic Năstase”, iar dacă e mânjit de sânge, cu atât mai bine pentru rating.

Cât privește sentința, acolo am o părere. E bine că s-a dat. Și aceasta e și principala ei calitate: că pune punct unui proces lung și anevoios. Acum știm o chestie certă. Indiferent cum se termina, era bine că s-a isprăvit odată.Citește mai mult »