Eroii nimănui și antieroii tuturor

 …sau despre binele care trece neobservat

În fiecare zi, în lumea asta largă (sau minusculă, depinde de unde o privești), în fiecare clipă, miliarde de oameni iau decizia să facă un bine. Mai mic sau mai mare. Din egoism sau altruism. Din interes sau bunătate. Neștiuți, nevăzuți, ei îmbunătățesc cu o câtime viața noastră a tuturor pe această planetă. Păcătoși sau sfinți, genii sau reduși mintal, importanți sau derizorii, la ecuator sau la poli.

Covârșitoarea lor majoritate nu va atinge vreodată pragul celebrități. Căci și binele trebuie să întrunească anumite condiții să devină suficient de celebru: riscurile înfruntate, anvergura faptei, sacrificiile asumate, notorietatea înfăptuitorului etc. Când binele devine suficient de consistent pentru a-l scoate pe făptuitor din anonimat, de obicei, stârnește admirația noastră a tuturor. Și pe bună dreptate. Nu prea ne întrebăm atunci din ce motive a făcut ce a făcut (deși sunt mereu și cârcotași), ci doar apreciem și ne emoționăm. „Uite, că se poate!” ne spunem.

Și totuși, trebuie remarcat că răul face știrile, sângele atrage atenția, senzaționalul se grefează mereu pe crimă, ură, distrugere, invidie, abuz, moarte, nenorocire, cruzime, mizerie. Milioane de oameni se hrănesc zilnic, doar în România, cu dejecții televizate și livrate ca „știri”. Sunt dependenți de drogul lor, de participarea la soarta cruntă a lumii. Unii au chiar înalte justificări spirituale pentru acest sport: vor să vadă semnele sfârșitului. Și se uită la ele în fiecare zi. Dispoziția apocaliptică se îmbucă nefericit cu foamea după porția zilnică de rău în stare pură (ambalat strălucitor ca divertisment).

Până și cei care, declarativ și oficial, luptă pe sfinte baricade împotriva răului se hrănesc adesea din el și îl savurează îndărătul unor măști pioase. Ba chiar contribuie la răspândirea lui, dând și altora știri false, manipulări, comentarii care stârnesc reacții viscerale. Și cu toate acestea, chiar și ei, alături de mulți alții, fără virtuți deosebite, continuă să decidă zilnic să mai facă și câte un bine. Ca să poată reflecta mai bine paradoxul abisal și insuportabil al ființei umane.

Binele respectiv contribuie, prin grija providenței, la existența noastră decentă. Medicul care operează fără șpagă, funcționarul care decide să nu comită abuz (ba chiar să dovedească înțelegere și omenie), profesorul care nu-și strivește elevii cu tâmpenii, politicianul care face o lege dreaptă pentru oropsiți, omul care spune cuiva o vorbă bună într-un moment critic, unul care iartă când ar trebui să sancționeze etc. etc. etc.

Într-o lume atât de pestriță, poate că binele respectiv nici nu se mai observă, mai ales că toate privirile sunt ațintite obsesiv spre tot ce merge prost. Dar el contează. Iar cei care aleg să-l facă – indiferent cât liber arbitru vor fi având ori ba – sunt eroi ai nimănui. Căci nimeni nu-i știe și nu le face statuie. Pe când antieroii sunt mult mai prezenți, sunt ai noștri ai tuturor, căci stăm să-i privim cu dezgust și fascinație, dependenți de inventivitatea lor malefică.

Există, într-adevăr, o preocupare legitimă pentru suferința aproapelui. Dar această preocupare este lăudabilă câtă vreme generează compasiune și solidaritate. Când însă se consumă exclusiv în fotoliu și în conversații macabre despre cine a mai murit, cine s-a îmbolnăvit, cine a divorțat sau cât de spurcată e lumea, poate că e mai de preferat o indiferență senină și sănătoasă.

Aplecarea spre morbid, sordid, ticăloșie coexistă în om cu emoția înălțătoare în fața binelui dezinteresat. Dar se pare că rețeta mai eficientă spune celor care asigură cocteilurile de otravă cu sânge că ticăloșia garantează reacții mai intense și creează o dependență mai rapidă și mai durabilă . La drept vorbind, un om permanent obsedat de rău e mai ușor de instigat, de speriat și de manipulat. Și poate că nu e lipsit de importanță faptul că, pentru a pactiza cu răul e suficient să nu faci nimic, dar pentru a emula un bine e nevoie de un pic de efort.

Reclame

5 gânduri despre “Eroii nimănui și antieroii tuturor

  1. într-adevăr suntem otrăviți de ceea ce ni se oferă zilnic pe ecrane și aș spune că o singură faptă bună ne înnobilează, ne dă un sânge albastru. Cu cât mai multe cu-atât mai pur.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s