Elogiu gunoierului

Când petrecerea se gată și lumea se împrăștie spre case, vin gunoierii și adună dovezile care atestă amploarea evenimentului și gradul de luciditate al participanților. Petrecerile cu beție nu lasă niciodată în urmă aceleași deșeuri precum o petrecere austeră de familie sau o zi de naștere a unui copil. Din gunoi ni se citește identitatea.

După ce se sfârșesc sărbătorile marilor orașe, vin seara târziu sau dimineața devreme gunoierii și șterg amintirile de pe caldarâm cu măturoaiele, apoi le înghesuie în pântecele mașinilor-pubelă. Iar fața orașului se arată iarăși primenită.

Lumea noastră civilizată este permanent însoțită de o uriașă cantitate de deșeuri. Dar pe care le remarcăm numai atunci când ne stau în cale sau ne împut existența. În rest, gunoaiele sunt cunoscute doar de gunoieri. Oricât de disprețuiți ar fi, ei sunt la fel de necesari ca oricare funcționar sau specialist calificat fără de care comunitățile suferă.

Adevărații profesioniști au gunoaielor știu să șteargă urmele tragediilor și bucuriilor în egală măsură. Uneori aceste urme seamănă izbitor, de altfel. În orice caz, profesioniștii nu se lasă impresionați. Ei știu că sub orice mare bucurie rămâne un morman de moloz. Și după orice tragedie, așijderea. Adună impasibili semnele de exclamare și pe cele de întrebare fără să le colecteze selectiv.

Nu suntem capabili să ne exprimăm fără rebuturi, fără rateuri, să ne bucurăm fără efecte secundare, să ne întristăm fără mizerie. Așa că mereu avem nevoie de cineva care să vină în urma noastră și să șteargă, să dreagă, să ascundă, să ne alimenteze iluzia unui nou început.

Gunoierul este un facilitator, un mediator al speranței, un duhovnic al lumii materiale. El ne descarcă de povara murdăriei concrete și ne permite să ne simțim mai puri, mai demni. Este un estetician, fiindcă șterge fața lumii de zoaie și le ascunde discret în locurile special amenajate să nu ne tulbure, să nu ne atragă atenția și să nu ne încurce socotelile. Gunoierul ne ajută să ținem civilizația curată și admirabilă.

Când gunoierul își îndeplinește prost rolul sau își abandonează funcția, suferim toți de la putoarea gunoaielor ce ies din casele, blocurile, orașele, trupurile și mințile noastre. Într-un anume sens, orașele de odinioară, din Antichitate și Evul Mediu, erau cumva mai cinstite, în sensul că își păstrau la vedere împuțiciunea. Nu înseamnă că era bine, dar neputința lor de a se izola de murdărie le amintea că e a lor. Îi obliga să se confrunte permanent cu ea.

Există însă un risc în toate astea. Acum când se sugerează că trecutul este un fel de piele de șarpe lepădată ca să putem evolua, gunoierul dobândește puteri sporite. El poate șterge trecutul, dovezile, amintirile. Începe să dețină o poziție privilegiată. Stă cu mătura și pubela pregătite ca să ne măture memoria sau s-o purifice după standardele în vigoare.

În fapt, constatăm că nu doar muncitorii angajați la salubritate sunt gunoieri, ci societatea se folosește mult mai frecvent de această abilitate, de această funcție exercitată însă de către oameni cu diverse calificări. Lingviști, ideologi, teologi, istorici, politicieni, demagogi, coach-i, filosofi, sociologi, psihologi – cu toții contribuie la igienizarea continuă a chipului societății. Dar, în esență, procesul de bază rămâne același: deșeurile nu sunt distruse, ci doar ascunse într-altă parte, dosite strategic.

Gunoierii care spală și curăță murdăria civilizației noastre materiale sunt cei care fac posibil elogiul timpurilor noastre. Dacă n-ar fi ei, ne-am îneca în propria murdărie și n-am avea timp de fandoseli. Ei sunt anticorpi indispensabili ai spațiilor citadine și ai locurilor în care omul așa-zis civilizat ajunge să-și extindă influența.

Dar, fără voia lor, sunt și vânzători de iluzii. Căci, odată plecată mizeria de la ușa noastră, respirăm mai ușor, într-o lume care, dimpotrivă, respiră tot mai greu.

În schimb, cei care spală creierul sunt deja niște gunoieri mai parșivi, care se ocupă de subtilități și își impun propriile standarde vizavi de felul în care trebuie să arate un univers interior primenit. Aici e adevărata bătaie. Căci gunoaiele concrete, chiar dacă în continuă schimbare (datorită evoluției tehnologiei), rămân destul de clare, cu oarecare variațiuni de la o țară la alta și de la o cultură la alta. Dar gunoaiele lumii ideilor sunt în continuă redefinire.

(Photo by Markus Spiske freeforcommercialuse.net from Pexels https://www.pexels.com/photo/wall-floor-trash-can-tiles-119812/)

Reclame

2 gânduri despre “Elogiu gunoierului

  1. La piata de vechituri am acolo un cunoscut care mereu imi aminteste ca vinde iluzii. Banuiesc ca si astea noi tot iluzii sunt. Traiasca recent dezvaluitul tau estetician: gunoierul. Si eu am nevoie de o menajera. Eu mai mult pentru „interioare”…

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s