Teologia grupurilor de mămici

Una dintre cele mai eficace modalități de propagare a teologiei o reprezintă – cum bine știau reformatorii – textul cântărilor bisericești. Cealaltă cale importantă de răspândire a ideilor teologice o constituie, în opinia mea, învățătura doamnelor care stau mai mult cu copiii acasă – indiferent dacă în calitate de mămici, bunici sau bone – și, mai nou, grupurile de mămici.

De obicei, orice discuție despre teologie asociază această preocupare cu bărbații: teologi, pastori, lideri, vorbitori etc. Iar dacă ne lăsăm furați de criterii precum celebritatea și statistica, în mediile creștine tradiționale, e cert că, numeric, bărbații sunt cei care fac teologie publică.

Dar teologia pe care bărbații ajung s-o susțină la maturitate este adesea hrănită de teologia pe care mamele și bunicile care i-au crescut le-au insuflat-o. Sau, după caz, alții se războiesc întreaga viață cu această teologie pe care au moștenit-o odată cu educația elementară.

Consider că e esențial ce teologie ajung să aibă doamnele și, în special, persoanele care formează gândirea teologică a copiilor. Felul în care se formează etosul teologic feminin cred că e greu de stabilit în detaliu. Dar cu siguranță nu totul se rezumă la teologia oficială a unei confesiuni sau a unei biserici locale. Căci nu tot ce se spune la amvon sau la conferințele pastorilor ajunge cu acuratețe și la enoriașul de rând.

După cum există niște resorturi care atenuează colțoșenia unor păreri teologice radicalizate (inutil!), tot astfel există și niște afinități care încurajează diverse variante marginale de creștinism, cu excese și aberații. Iar asta nu numai în cazul doamnelor, ci în general în zona a ceea ce am putea numi „teologie populară”.

Nu teologia predicată de la amvon sau de la catedră este cea care modelează fondul teologic al copiilor, ci teologia filtrată prin sufletul credinciosului care interacționează cel mai mult și cel mai îndeaproape cu copilul. Iar prin natura vremurilor, mama și bunica (iar mai nou, bona) dețin un rol privilegiat în această ecuație. Chiar și la nivelul grupelor de copii – acolo unde există această formă de educație religioasă – tot femeile predomină de obicei.

Așadar, într-o biserică, teologia doamnelor are mult mai mari șanse să devină și teologia generației viitoare. Teologia pastorului și a comitetului (format exclusiv din bărbați) e reprezentativă mai mult pentru un anumit moment, e un instantaneu de etapă. Dacă între teologia de la amvon și teologia doamnelor există discrepanțe semnificative sau (și mai rău!) conflicte, șansele ca amvonul să câștige, pe termen lung, partida sunt foarte mici.

 

În poveștile de seară, în concluziile zilei, în sfaturile de viață, în reacțiile din momentele de criză, în toate astea predomină nu teologia de amvon, ci cea filtrată familial. Familia este importantă nu doar prin ceea ce predică mama sau tata, ci mai ales prin ceea ce trăiește, prin ceea ce întrupează din mesajul creștin.

Există anumite reflexe misogin-răutăcioase care pun pe seama femeilor bârfa gratuită, spiritul certăreț, naivitatea, credulitatea etc. Dacă aceste apucături ar putea fi dovedite ca fiind apanajul femeilor, faptul ar fi mai degrabă de natură să îngrijoreze și să determine măsuri compensatorii, nu să stârnească atitudini condescendente și glume ieftine.

Dacă e să analizăm complexitatea gândirii unor teologi sau filosofi, de pildă, putem ușor conchide că în copilărie se fixează mai degrabă niște rudimente, că doar nu s-au născut cu tot rafinamentul raționamentelor de mai târziu gata. Totuși, aceste rudimente sunt esențiale, pentru că reprezintă ancorele de care se sprijină omul în momentele de criză. Interesant e, de pildă, faptul că celebrul Karl Barth se pare că și-a rezumat la un moment dat crezul în „Isus știu mă iubește/ Biblia-mi spune mie.” De asemenea, relevant e că pentru psihanaliști, aici, în copilărie, e izvorul după care sapă întreg demersul terapeutic, căci aici se află rădăcinile tuturor tarelor de mai târziu.

Astfel că, pastorul care vrea să aibă pulsul teologiei generației viitoare, ar face foarte bine să se intereseze cum gândesc femeile din grupurile de mămici, ce curente de opinie domină acolo și care sunt cele mai mari spaime ale momentului în rândul enoriașelor. Toate acestea configurează reperele fundamentale și așteptările generației de mâine.

(Imaginile sunt preluate de pe https://morguefile.com/)

Anunțuri

3 gânduri despre “Teologia grupurilor de mămici


  1. https://polldaddy.com/js/rating/rating.jsLa baptiști, mamele au fost primele care au scris cântece pentru copii. Ulterior, au fost preluate și de biserici. Cum să îți înveți copilul despre Dumnezeu, chiar dacă nu înțelege mare lucru, dar să îl și adormi, în același timp? Îi cânți. Totuși, nu-i poți cânta orice, deci ar fi bine să-i cânți ceva util. Cam așa mergea ideea cântărilor baptiste pentru prunci.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s