știi vinovăția aceea adâncă
despre care spui că ți-au pus-o
în conștiință
biserica
educația
morala tradițională
prejudecățile intrauterine
de fapt
nu-i o vinovăție
ci o rană
adâncă
ce te despică până
în adâncul ființei
în ea îți vezi urmele
strămoșilor
cu toate durerile și țicnelile lor
pe care nimeni nu le-a ținut minte
rana aceea o numești
uneori iubire
și te bucuri văzând cum înflorește
alteori o trăiești
ca pe o furie spumegândă
ce te orbește
sau o simți ca pe o nostalgie
ucigașă
imposibil de rechemat în memorie
dar vie ca un pește de pe fundul mării
care mișcă tot oceanul deși nimeni
nu pare să observe
sau îți apare ca o oglindă
hidoasă
în care te vezi
cu chipul scrijelat
de toate grimasele eșecului
sau te cheamă ca o liniște
din placenta maternă
în care nimic nu există
decât pacea și legănarea
dar te și strivește câteodată
ca o menghină
ca un infarct ce îți îmbrățișează pieptul
și te stoarce de viață
și de sens
și de istorie
și de lumină
te cheamă ca un abis
să te arunci în gol
fără să te uiți în urmă
sau înainte
ci să sari și să sângerezi
înghițindu-te în tine însuți
ca să înviezi a treia zi
sau a treia oară
sau a treia viață
prin rana aceea te privești
despicat după toate regulile
separării materiilor incompatibile
după toate exigențele bipolare
care ne întind nervii pe oase
pe sub piele
acordându-i la cântecul existenței
rana îți spune pe nume
pe numele mic
foarte mic
esențial
ca un punct din care zice-se
s-a născut universul
Cu drezina 
Aș fi spus că e un poem frumos. Nu e frumos. E tulburător. Ceea ce e mult mai important decît „să sune bine”.
Mulțumesc!
Adânc, înalt, copleşitor…!
A republicat asta pe Marius Cruceru și a comentat:
Cu tîlc!
[…] Sursă: Rana […]
Agonie si extaz , pulsul unei vieti traite pur si simplu ! Intelegi doar daca simti, rezonezi cu cuvintele doar daca sunt zmulse din secunda urmatorului pas … Altfel …., nu inseamna nimic ……!
p.s.
Multam ,m-ai intors pe ,,dos” …, oleaca !(nu-s chiar atat de usor de intors …)
Intru azi pe blogul tău să văd dacă ai postat ceva nou și dau peste textul poeziei.Am citit-o,îmi zic,si vreau sâ trec mai departe.Mă opresc totuși și o recitesc.Răsplata e imediată:mi-a plăcut de prima dată,acum îmi place și mai mult,îmi dezvăluie sensuri și bucurii noi.E normal,o să spui,e o poezie.Și totuși pentru mine e ceva relativ nou,o emoţie pe care n-am simţit-o demult.Mulţumesc.