Postat de: Teofil Stanciu | 15/01/2017

Păsăreasca culturii

Câteva dintre imaginile pe care le asociază google cuvântului „cultură”

Câteva dintre imaginile pe care le asociază google cuvântului „cultură”

Deși s-ar vrea o expresie a celor mai înalte sau profunde idealuri și aspirații ale sufletului omenesc, un fel de manifestare care trece dincolo de orice diferențe și ajunge la lucrurile esențiale ale ființei, nu știu cum se face că o anumită fracție din cultura înaltă ajunge să se închidă în propriile ei limbaje.

N-are rost să facem acum cine știe ce incursiuni savante prin istoria și definițiile culturii. Vă propun un exercițiu mult mai simplu. E foarte posibil că vi s-a întâmplat măcar o dată în viață să rămâneți profund marcat(ă) de un film serios, de o carte bună, de un concert clasic de calitate, de o piesă de teatru după un dramaturg celebru, de un tablou, de un cântec bine compus, de o sculptură, de o catedrală, de rafinamentul unei demonstrații filosofice etc.

Se cheamă că, măcar pentru câteva momente, ați trăit o experiență culturală, ați luat la cunoștință că există niște gesturi, acte, obiecte nevăzute care ating cumva o fibră intimă a sufletului. Dar dacă ați avut nenorocul să vă explice un anume tip de… „expert” cartea, filmul, piesa, tabloul etc., brusc ați constatat că nu mai înțelegeți nimic. Sună cunoscut?

Din motive ce îmi par învăluite în mister, destui dintre cei care realmente înțeleg lucruri mai subtile și mai adânci din zestrea culturală a umanității ajung să te piardă prin meandrele prolixității discursului persuasiv 😉

Ascult, de pildă, Radio România Cultural destul de des. Există o dinamică destul de bună acolo. Aflu multe chestii care mă interesează despre cărți, despre muzică, despre obiceiuri culturale, ascult interviuri realmente interesante, concerte clasice sau piese muzicale mai rare etc. etc. etc.

Din când în când însă, iese în scenă limbajul modei culturale a momentului. Iar atunci brusc începe să te zgârie pe timpan. Unul dintre cele mai invocate cuvinte și la radio și la tv (mai ales pe când exista TVR Cultural) e: experiment. Poate la fel de uzat e și: spațiu. Iar dacă avem un „spațiu neconvențional”, atunci cu atât mai bine. Ține aproape și „experiență”.

În artele plastice, se vorbește despre „instalații”. Pe urmă, avem: energie, vitalitate, happening, tensiune. O, să nu uităm colosalul, supralicitatul: „proiect”. Totul este proiect.

Un alt cuvânt bun la (aproape) toate artele e performance. Care adesea e bine să fie însoțit de un feeling personal.

Ca să nu mai vorbim de toate neologismele care curg din gura unor cărturari – iar crainicii-moderatori cu siguranță că se jenează să le ceară să se explice, deși lumea s-ar prea putea să nu înțeleagă nimic.

Dacă tot e ziua lui Eminescu, să amintim și despre năucitoarele comentarii care-l fac dintr-un poet genial și un scriitor complex, un material de studiu în care-ți rupi dinții printre termeni pompoși, ce adesea par meniți mai degrabă să îl pună în evidență pe cutare critic.

Ironia face că în lumea culturală este foarte la modă contestarea, noul, spargerea tiparelor. Dar în scurtă vreme, toate tiparele sparte sunt înlocuite cu altele, păsăreasca veche este înlocuită cu cea nouă. Așa că, dacă vrei să înțelegi ce se vorbește, începi să ai nevoie de traducător, dacă nu ești un „inițiat”.

Pot accepta că este nevoie de o oarecare inițiere ca să înțelegi anumite lucruri, fiindcă nu-s făcute pentru a fi „consumate” în stil heirupist și democratic. Sunt convins că există și lucruri care nu trebuie simplificate doar de dragul de a fi înțelese de tot omul. Dar măcar explicațiile ar trebui să fie într-o limbă română mai firească, mai accesibilă, nu să se închidă în propriul limbaj, astfel încât să ai nevoie de inițiere la inițieri.

Cele mai uluitoare mi se par explicațiile la piese muzicale sau la tablouri. Aproape de fiecare dată mă dau bătut și prefer să rămân așa prost și neinițiat, fiindcă, în afară de înșiruirea de cuvinte (din care, grație profesiei, înțeleg cam 75% dintre termenii luați individual), aproape nimic nu pot pricepe decât dacă îmi mai traduc o dată, iar pe urmă mă întreb debusolat ce legătură există între ce spune „criticul” și ceea ce am văzut/auzit eu.

Am avut parte de un profesor de muzică (pe nume Bokor Barnabas), care, în anii liceului, ne-a învățat să ascultăm piese clasice. Ne-a învățat să auzim instrumentele, să „citim” temele și motivele, să sesizăm detaliile, să nu urmăm doar linia melodică principală, ci să facem legături între titlu, intenții și realizare. Fără cuvinte pompoase, fără termeni împopoțonați.

Nu cred că totul trebuie să ajungă la toată lumea, într-o nebunie nivelatoare. Trebuie să rămână lucruri accesibile numai unora. Nu tot „prostul” trebuie să înțeleagă filosofia lui Kant, nu toți putem gusta opera, nu toți înțeleg geniul lui Picasso.

Dar asta nu justifică izolarea într-o păsărească pe care numai inițiații unei generații o pricep. Dimpotrivă, astfel de năravuri denotă autism, aroganță, autosuficiență. Am auzit discursuri și interviuri ale unor „oameni de cultură” din care am înțeles în primul rând că ei au un limbaj calofil și baroc (adică vorbesc frumos și îmbârligat).

Ăsta e unul dintre motivele pentru care Eminescu nu poate fi gustat în școală (și scriu aproape în fiecare an despre chestia asta). E motivul pentru care ora de muzică arată ca o caznă cu solfegii interminabile și nasoale.

Mi-e clar că un contact mai viu cu diverse obiecte, acte sau realizări culturale are un rol civilizator. Dar dacă nu profesioniștii culturii, atunci cine să sară peste hăul tot mai mare care îi separă de „plebea” care nu le mai înțelege graiul?

Anunțuri

Responses

  1. A republicat asta pe Persona și a comentat:
    de bagat de seamaa


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: