Scurt îndrumător pentru cetățeanul turmentat

vot

Mai mereu, alegerile vin peste noi cu atâta incertitudine că votul seamănă adesea cu o loterie. Când vezi ce votează și cum se răzgândesc cei pe care i-ai votat, e normal să devii tot mai circumspect. Când afli pentru ce fapte sunt condamnați, e firesc să te revolți și să-ți mesteci neputincios frustrarea. În toată această nebuloasă, se pot trasa totuși și câteva direcții călăuzitoare. Poate că unora le-ar putea fi de ajutor o clasificare a tipurilor de vot.

Votul politic sau imobil. Există oameni care nu votează în primul rând programe sau persoane, ci partide. Fie din convingere politică, fie din reflex, aceștia aleg sistematic același însemn electoral oriunde îl văd. Nucleul dur al adepților acestui stil de vot nu reacționează la nimic. Candidații pot fi oricum și oricine, pot fi genii politice și monumente de integritate sau lepre morale. Ștampila se oprește mereu în aceeași rubrică.

Votul moral și/sau ideologizat (militant). Acest vot este unul de dată recentă în România. Și nu are vreo legătură cu moralitatea ca atare a celor votați, ci cu ideile morale pe care ei (pretind că) le apără. Alegătorul nu face neapărat o radiografie morală a aleșilor, nici un inventar complet al diverselor convingeri care îi animă, ci evaluează totul din perspectiva câtorva principii morale de acută actualitate. Candidatul sau partidul este votat fie pentru că îmbrățișează (la nivel declarativ) valorile tradiționale, fie că promite să fie progresist. În cazul nostru, se pare că avem un singur partid care își exprimă clar adeziunea la un asemenea set de valori: ANR, condus de Marian Munteanu, care se declară susținător al familiei tradiționale și al valorilor creștine.

Votul pragmatic. Aici intră votul contra sau răul mai mic. E votul pe care alegătorul și-l asumă, chiar dacă știe că partidul sau candidatul ștampilat nu corespund întru totul așteptărilor sale. Sau creditează un partid ce are șanse să scoată din joc un alt partid. Votul pragmatic e cel mai realist și mai calculat, fiindcă nu mizează pe scenarii mesianice, nu are așteptări mari de la aleși, nu se lansează în fantazări idealiste, ci urmărește o strategie, rațional, detașat, ba poate chiar scârbit. Alegătorul pragmatic mizează pe un vot cu impact maxim, tocmai de aceea nu va opta pentru un partid cu șanse minime să intre în parlament.

Votul dezorientat sau „poate că totuși…”. Am ezitat dacă să adaug și acest tip de vot, dar e prea răspândit ca să nu-l iau în discuție. E genul de vot dat de către alegătorul care alege să-și agațe speranța de o calitate, o promisiune, o șpagă electorală, o expresie a chipului candidatului. Sau al alegătorului care se lasă indus în eroare de o minciună, de o denigrare, de o hibă care i se găsește unui anumit candidat. De obicei, cantitatea de autoamăgire necesară în cazul acestui vot este mare și, din afară, e foarte greu să deosebești un vot dezorientat de unul militant, să zicem, sau angajat politic.

Este cel mai nociv tip de vot, dar este și cel pe care mizează partidele desprinse din vechiul și coruptul FSN (adică cam toate care sunt în paralement acum) și pe care-l promovează televiziunile și alte organe de presă care le fac jocurile. Mai bun decât acest vot este doar absenteismul masiv, fiindcă atunci jocurile rămân la cheremul votului politic și al fraudei.

Deși mulți – și în primul rând candidații – sugerează că alegerea e simplă, în realitate, demersul alegătorului e unul foarte complex. N-am pretenția că am epuizat nici măcar variantele de vot posibile.

Una dintre cele mai grăitoare ilustrații ale complexității alegerii vine din zona susținătorilor familiei tradiționale. Am văzut cel puțin trei direcții mari în care se vor duce voturile acestora: către USR, către candidați din partidele existente (ALDE, PNL, PSD, PMP) care au susținut demersuri pro-moralitate, către ANR.

Cei care optează pentru USR consideră că acest partid reprezintă o alternativă mult mai salubră moral față de oferta partidelor deja corupte. Adversarii văd în USR doar progresiști și soroșiști înverșunați. Alegătorii trebuie să decidă ce vor crede.

Deși partidele „vechi” evită să se pronunțe tranșant, există candidați care vor culege voturi marșând pe chestiunea „familiei tradiționale”. Unii dintre ei sunt niște oportuniști fără scrupule, gata să repete papagalicește orice le-ar putea aduce voturi, alții însă sunt adepți cinstiți ai unor valori morale creștine și în teorie, și în practică.

Cât despre ANR, deși e singurul partid ce și-a asumat public și explicit lupta pentru valorile creștine ale societății, pelerinajul politico-ideologic al liderului Marian Munteanu îi face pe unii să privească cu scepticism credibilitatea partidului și a programului său. Plus că sunt șanse ca partidul să nu intre în parlament și votul să fie complet irosit.

În aceste condiții, pledoariile teologico-politice au mai degrabă rolul să justifice o alegere deja făcută decât să clarifice opțiunile posibile. Personal, nu pot înțelege un vot dat PSD-ului (așa cum arată el în prezent), dar cu siguranță vor fi oameni care îți pot argumenta logic, moral și teologic că e posibil. Dar la fel de convingător cel puțin se poate demonstra că neutralizarea influenței FSN-PSD asupra politicii românești ar fi o înaltă slujbă duhovnicească. Tot așa și în toate celelalte cazuri.

Avem, așadar, alegeri destul de gri, în sensul că amestecul de ideologii, de standarde morale și de obiective politice și ideologice este destul de eterogen și greu de delimitat categoric, chiar dacă unii se străduiesc și fac acrobații teologice ca să demonstreze că lucrurile sunt clare. Cred că cel mai important lucru pe care-l poate face oricine e să iasă la vot (și să-i convingă și pe cei care nu vor să voteze), pentru ca în felul acesta să se spargă monopolurile și partidele mari să fie nevoite să facă alianțe, pe de o parte, și să aibă opoziție puternică, pe de alta. De asemenea, e bine să intre partide noi în parlament.

Anunțuri

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s